sâmbătă, 31 iulie 2010

O cafea...




Ti-aş da o cafea
Dar n-o s-o poţi bea,
Fiindcă-i amară
Precum viaţa mea!

Să-ţi dau o cafea?!
N-am zahăr, nici miere,
Nici altă putere
S-o pot îndulci,
Să o poţi sorbi

Atât e de-amară,
Ca fierea de fiară,
Ori ca pelinul
Ca moartea, ca spinul
Blestemul şi chinul!

Ti-aş da o cafea
Dar n-o s-o poţi bea,
Caci e amară
Precum viaţa mea!


Georgeta Istrate

3 comentarii:

  1. O asociere tare ciudata! Cafeaua ii poate fi amara, dar nu si viata...
    Matei

    RăspundețiȘtergere
  2. ochii tai , albastru aquamarin

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum, ca ai indepartat poza, si comentariul meu anterior nu mai are sens, as vrea sa-ti spun ca poezia este foarte frumoasa si ca, daca vrei, iti pot oferi putina miere sa-mi si sa-ti indulcesti cafeaua.
    Matei

    RăspundețiȘtergere