La mulţi ani, România!




   La mulţi ani fericiţi, România! La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!

 Pământul este mare , dar există o părticică din el care este cea mai dulce şi mai frumoasă. Aici, soarele are o lumină aparte. Aici, albastrul cerului te cuprinde într-un fel anume.  Aici s-au născut românii mei! Ei arată într-un fel, au un ceva care te face să-i recunoşti, indiferent în ce parte a lumii îi întâlneşti.  



  Din locul acesta, numit România, ei  şi-au luat puterea. Aici au înflorit într-un fel unic  iubirea, dorul, sentimentele, bucuria, tristeţea...  Şi ca să le unească pe toate, deasupra acestor flori neasemuite, străluceşte creativitatea, ca un izvor, ca un  dar special al lui Dumnezeu. Este cea mai frumoasă  şi mai valoroasă zestre pe care am primit-o de la Creator. O comoară pe care nu ne-o poate fura nimeni. Această creativitate  a transformat, de-a lungul timpului, florile sufletului românilor în doine, hore, poeme, simfonii -   prin acestea  dezvăluindu-se lumii  sufletul românilor. 


   
  Există pe acest pământ, numit România,  o energie puternică şi duioasă, pe care nu o percepi decât dacă ai deschis ochii pe aceste locuri. Oriunde ai călători, această energie te însoţeşte, ca o amprentă pe fiecare celulă a trupului şi pe lumina sufletului.  Dacă ar fi să mă mai nasc o dată sau de o mie de ori, în România să fie!
La mulţi ani, România! La mulţi ani români!

Georgeta Istrate 








Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (17)


 Tristeţea...
-        Artistul e compus și din tristețe. Tristețea te ajută în artă?
-        Nu trebuie să te înconjori mult de ea. Te doboară.( Are o voce scăzută). La noi e o vorbă: dacă masa asta ar fi tot timpul plină, nu s-ar mai ivi stele! Dacă ai avea tot timpul bani, te-ai ocupa de bani. Nu ai. Dar arta cere  să te ocupi și de ea. Să ai timp de ea, să dai culoare emoțiilor tale… Arta te ține în viață,  nu ai timp să fii trist.
Starea de divinitate
   Eu o țin cu tristețea. El zice. Când știu că a murit cineva care mi-a fost drag, nu mai pot lucra. Ca să-mi revin, îmi trebuie trei - patru zile. Dacă vrei un exemplu, îți dau. La un moment dat, trebuia să fac un portret al unui copil. Când faci așa ceva, trebuie să fii într-o stare din asta de divinitate, de chipul lui Dumnezeu, de lumină extraordinară. Măi, și tocmai atunci am aflat că a murit un prieten. Și numai la asta n-am putut să mă gândesc. Mă mințeam că nu e adevărat. Nu m-am dus nici la priveghi.  A trebuit să stau pe lucrare… că altfel, aș fi făcut un portret de copil sumbru, trist. Nimeni nu ar vrea să pună un portret de copil  de felul ăsta în casă . Deși se pot face portrete extraordinare și de felul ăsta. Dar când ai de făcut portretul într-un fel anume , după poză sau după desene și, pleosc!, îți vine  vestea, că a murit  cineva foarte apropiat, este dificil.
Dramatic pe lumină
   Câteva zile, chiar mai multe, ești în mreaja aia dureroasă. Intri în depresie. Şi când ești la depresie… Nu știu dacă ți-am mai spus,  am făcut bulgării de fericire care îţi plac aşa mult, când am fost foarte depresiv. I-am făcut ca să contracarez cumva tristețea. Îmi zice câte o persoană : măi, da pictura ta este luminoasă! Da! Pentru că, în momentele creației, nu am gânduri negre. Eu știu că acolo trebuie să pun lumină. Și felul ăsta de a pune dramaticul pe lumină l-am învățat de la  Vincent van Gogh. El are un dramatism în pictura lui, care-i pe lumină.  Un dramatism pe lumină este mai ușor suportat. Dar dacă faci un dramatism pe culori închise, nu mai poți! Nu poți să conviețuiesti cu el!  Sigur, Van Gogh, ca tușă, este și agresiv . El are o tușă foarte agresivă. El suferea de depresie. Poate că și doctorii care l-au îngrijit i-or fi spus: dom’le, du-te în soare, du-te, pictează… el avea supărări din astea… era prea profund!!!! Există  un film foarte interesant - Van Gogh, ultimele zile-, e foarte tare filmul. Fratele său oricum îi trimitea fonduri ca să supraviețuiască și să poată picta în continuare. Îi trimitea bani de pânze, de culori. El nu a vândut nimic. Fratele îi trimitea bani de gaz și de lucrurile obligatorii pentru supraviețuire. Însă lui îi trebuiau bani  de absint și de tutun. Astea sunt mofturi, să zicem… 

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (16)



Fericirea altora…
-        Ai identificat ce te-ar face fericit cu adevărat? Înțeleg, arta este un pilon important în construcția fericirii. Altceva? 



-     Sincer să fiu, m-ar face fericit să am o casă mare mare unde să am și atelierul. Să mi-o dea cineva așa, pe cinci ani. Dar aș vrea o casă mare cam cât e galeria asta, cu etaj cu tot, în care să  fie și cățeii fericiți. Apropo de fericire, pe mine mă face fericit fericirea altora. Iar cățeii,  când îi văd că aleargă, când îi scot pe terasă, se joacă, mă bucură foarte mult . Pe mine să mă lase lumea și cu  ale mele. Știu că arta te cere foarte mult, ca să nu zic total, intervin eu. Din când în când, aprobă el, ca o completare a ideii de fericire, e bine să mai ai și o oră de iubire. E foarte important să ai un partener la care chiar să ții. În viață, avem parte și de trădări, este foarte greu de găsit pe cineva fidel. Dacă ai fost înșelat, intervine teama de a mai suferi.
O lucrare gândită pentru a se dărui 

- Ce te impresionează cel mai mult în lumea asta ?
- Mă impresionează bucuria cu care oamenii își cresc copiii.
- De ce?
- Pentru că reprezintă șansa , biletul lor pentru viitor.
- Chiar, ce sunt copiii?
-Copiii sunt niște daruri divine…
-Ca niște bulgări de fericire?
 -Nu! Râde. Eu mi-am inventat bulgărul de fericire ca pe un copil.  Lucrarea mea, “Bulgări de fericire”, cred că e cea mai iubită lucrare, fiindcă e  gândită pentru a se dărui . Eu am la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi o lucrare de genul acesta. Un prieten , care lucrează acolo, mi-a spus: Muri, lucrarea ta este foarte iubită. Toată lumea are tendința să o prindă.  E galbenul ăla solar, are rotundul ăla fermecător..
- Din ce i-ai făcut? (am întrebat cu sensul de material) .
- Din fericire!!! (Am râs cu gura până la urechi).
Copiii nu sunt  ai voştri…
-        Eu am foarte mulți frați și îi văd eu așa cât îs ei de fericiți. Văd mulți copii, pe urmă sigur, văd și tristeți. Am un frate care săracul de el zice: măi Lică, de la Vasile, zice uite mă,  am rămas singur. El are cinci copii și niciunul nu stă cu el. Oamenii spun că poate o sta cu mine unul la bătrânețe. Știi ce zicea profetul…. Copiii nu sunt ai voștri. Ei sunt ca niște săgeți trase de un arcaș. Ei nu pot avea visele voastre cum nici voi nu puteți avea visele lor.

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (15)


Exact!!!

    În România, ne ducem aşa într-o zonă care nu e utilă. Arta nu e un lucru util. Dacă viața ar fi la nesfârșit, nu am avea nevoie de artă, dar nu știu cum am trăi. E de reflectat la  asta. Arta e frumosul de care avem nevoie, zic. Îmi răspunde cu o voce moale, scăzută: exact! Măcar să ne mai temperăm din stres. Îi spun unui polițai: dom’le, mata ești util societății? Seara când te duci acasă, vezi un film, asculți o muzică, poate  ai tablouri pe perete. Ia  scoate-ți tablourile preferate, pe care le ții de ani de zile în casă, și ai să vezi în ce suferință intri!
La început a fost lumina…
    Zic,  în plus, artistul te conduce într-o lume a lui, te fură din realitatea ta și te duce într-o altă realitate - a lui.  Da, aprobă pictorul. Noi, ca artiști, vindem iluzii, pe care le configurăm în mesajul plastic, vizual, cu sonor, scris coregrafic, orice formă de artă. Leonardo da Vinci zicea că, dintre toate artele, pictura este regină,  pentru că dintr-o  singură privire poți cuprinde întreaga viață a unui artist. Poți să stai o oră să asculţi o simfonie de-a lui  Mahler; dacă vorbim de literature -  poți citi o carte în câteva zile sau săptămâni, dar la pictură, ai urcat ochii și ai înțeles totul. De ce? Pentru că, la început, a fost lumina…
Într-adevăr, aprob eu, pictorul lucrează cu lumina.
   Zice, dacă nu ar fi existat lumina, nici omul nu ar fi existat! Ar fi fost gheață peste tot ! Povestea care spune despre cuvânt și expresia   “să se facă lumină”, e literatură! Dar fizic nu era lumină, era întuneric, nu era nimic!
Pictura este o chestiune de iubire
      Pictura e foarte luminoasă, nu e o pictură în negru și alb, zic. Da, pictura e o chestiune  de iubire.  Eu văd că pictura și tot ce faci tu, îți asigură o fericire extraordinară. Și totuși dincolo de chestia asta, eu simt o tristețe în sufletul tău, îi spun. Păi da, am starea asta de nefericire, dar lupt împotriva ideii de nefericire pentru că îmi spun : nu, eu sunt fericit.
  Au urmat câteva expresii pe care nu le-am înţeles, ar fi şi culmea să înţeleg total un artist ca Murivale. Redau acele cuvinte pline de emoţie, în care el încerca să explice sentimentul pe care eu îl aveam în prezenţa sa. “Mă mint, mă mint frumos, mă mint ca să… Ştii că banii, îți pierzi prietenii, îți pierzi… am avut de multe ori momente în care m-am simțit fericit chiar dacă eu eram nefericit. Și asta se inoculează în subconștientul tău și așa se așează și mai tare depresia. Trebuie să te ferești de depresie… ”
Dintr-o dată, pictorul, încântat de filmul care a ieșit, exclamă fericit : ce live am făcut azi !
Georgeta Istrate

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...