miercuri, 13 decembrie 2017

România îşi plânge Regele - Drum bun, Majestate!

    A murit o speranţă pentru România!


      Nici Regele Mihai nu a avut parte de România, nici România nu a avut parte multă vreme de regele ei. Zilele trecute şi mai ales astăzi, când Regele a fost depus în Sala Tronului,   la poarta Palatului Regal, s-a strâns multă lume, să aducă un ultim omagiu Majestăţii Sale . În mulţime, un bărbat de vreo 35 de ani, care-şi ţinea fetiţa pe umeri, plângea. Şiroiau lacrimile pe obrajii lui, jelind moartea ultimei  speranţe pentru el, pentru copilul lui  şi pentru această ţară. Era atât de amară durerea acestui bărbat, care striga „Monarhia salvează România” , că  strigătul lui  sfâşietor mi-a sunat ca lovitura unei săbii  în inima sufletului...
 După atâtea eşecuri politice de după Revoluţia din 1989 , unii dintre români au îndrăznit să spere la o nouă revenire a regalităţii. Dar nu mai era loc pentru monarhie, s-au tăiat toate pârghiile care ar fi reînviat inima acestei ţări şi  i-ar fi redat prestigiul şi respectul de altădată.

 Drum bun, Majestate!


Georgeta Istrate 

marți, 28 noiembrie 2017

Comunicatul de presă



    Este un mijloc prin care se transmite un anunţ sau un document oficial de către o organizaţie sau de către o persoană. El trebuie să conţină o informaţie în măsură să reprezinte o noutate sau să prezinte un anume interes pentru o categorie importantă de public. Comunicatul de presă nu are nimic în comun cu reclama. În acest caz, jurnaliştii sunt cei care decid dacă un comunicat  va fi făcut public sau nu, stabilind totodată dacă va fi difuzat integral, trunchiat sau dacă va fi rescris. Biroul de presă nu are niciun fel de drept asupra acestuia; nu poate impune nici publicarea lui, nici pagina în care va fi reprodus şi nici momentul difuzării. De menţionat că un comunicat de presă este un document scris.

Principalele criterii de evaluare a importanţei unui comunicat :
1.   noutatea informaţiei
2.   interesul pe care i-l poate stârni publicului
3.   calitatea redactării textului

B. Dagenais distinge 2 mari categorii de comunicat de presă, în funcţie de criteriul prezenţei sau absenţei unei luări de poziţie:

a) . Comunicatul de informare prin intermediul căruia se transmit invitaţii, informaţii simple sau statistici;

b) .Comunicatul de tip persuasiv  transmite o opinie sau o poziţie, o contestare, o dezminţire sau o acuză.

Tipuri de comunicate :

 I.   Comunicatul – invitaţie -  folosit pentru a invita jurnaliştii să participe la un eveniment organizat de instituţia în numele căreia este trimis;
II.   Comunicatul de reamintire - are rolul de a readuce în memoria jurnaliştilor evenimentul anunţat anterior, dublând comunicatul-invitaţie;
III.  Comunicatul-anunţ – are rolul de a face cunoscută o activitate publică ce urmează să aibă loc : expoziţie, manifestări sportive, vernisaje, inaugurări  
IV. Comunicatul statistic ;
V.  Comunicatul de informare – este cel mai utilizat mijloc de transmitere a informaţiilor prin intermediul comunicatelor;
VI.  Comunicatul politic – scopul este câştigarea de avantaje politice şi a unei imagini favorabile pentru o anumită persoană din conducerea organizaţiei. Informaţia distribuită de comunicatul politic este puternic personalizată;
 VII. Comunicatul oficial – provine de la autorităţile politice sau administrative;
VIII.   Comunicatul d' arrière plan – oferă o bază de date despre o organizaţie sau despre un eveniment. Nu este destinat publicării, ci serveşte drept element de referinţă pentru jurnalişti;
IX.      Comunicatul de luare de poziţie – este un mod de manifestare a atitudinii unei organizaţii faţă de o anumită problemă;
X.      Erata – se poate distribui presei în cazul în care se constată că un comunicat anterior, emis de acea organizaţie, conţine anumite date eronate;
XI.     Comunicatul pentru radio şi televiziune – este mult mai scurt, pentru a putea fi utilizat direct în emisiunile informative ale radioului şi televiziunii şi să se integreze în intervalele de timp limitate pe care le implică asemenea emisiuni;
XII.   Comunicatul video – construit din imagini şi înregistrat, care comentează imaginile.

Etapele realizării comunicatului de presă :
a) - pregătirea comunicatului;
b) - redactarea comunicatului;
c) - aprobarea comunicatului;


    În redactarea comunicatului de presă trebuie adoptate formatul şi stilul “jurnalistic”.
Stilul jurnalistic este caracterizat de :
·       concizie
·       claritate
·       facticitate
·       separarea judecăţilor de valoare şi a opiniei personale de prezentarea evenimentelor
·       echilibru în redarea punctelor de vedere

      Succesul unui comunicat de presă nu depinde doar de informaţiile pe care le conţine sau de stilul în care este scris, ci şi de modul în care este difuzat.


Georgeta Istrate

Mass media în timp de criză şi conflict



   În timpul conflictelor, transmiterea unui mesaj prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă este expusă unor  riscuri:

1. riscuri directe : pierderea neutralităţii media; lipsa echilibrului în tratarea unor subiecte.
2. riscuri conexe : Simona Ştefănescu este  de părere că efectele conexe sunt consecinţe ale aşa-numitelor „războaie în direct”,  riscul principal fiind acela de a viziona mai degrabă un spectacol media, uneori regizat, în detrimentul realului război. 

Alte riscuri :
a)   generalizarea transmisiilor în direct  permite riscul accesului limitat al ziariştilor la sursele de informaţie şi uneori chiar la evenimentele care se petrec.
b)  partizanatul ziariştilor pentru una din părţile implicate în conflict.
c)   realitatea mediatizată este de fapt cea aprobată spre prezentare de către redactorii şi editorii cu putere de decizie (în vreme ce unii jurnalişti se află pe teren şi îşi pun viaţa în pericol).

      Când societatea trece printr-o criză, creează automat o criză a media, ce vor căpăta, în aceste condiţii , noi identităţi. Situaţiile de criză transformă discursul mijloacelor de comunicare în masă. Media pretind că au o anumită autonomie pe care nu o aveau anterior, dar, în acelaşi timp, prin atitudinea şi comportamentul lor, ele sunt instituţiile sociale cele mai vulnerabile şi imprevizibile. În mediatizarea conflictelor în care sunt implicaţi actori importanţi (  state, coaliţii militare, etc), mass media riscă să devină părtinitoare, uneori tacit, alteori direct, în funcţie de propriile interese.

   Un risc deloc de neglijat  cu care se confruntă în prezent mass media (  chiar pe timp de pace)  este cel de tratare neechilibrată a anumitor subiecte. Este vorba de  tendinţa de a minimiza, omite, distorsiona acţiunile acelor forţe care ar putea să le pună în pericol propria stabilitate. În aceste cazuri,  ele pot recurge la practici ca transformarea unor evenimente mai puţin importante în crize (  în lipsa unor subiecte care să se vândă).
    În funcţie de interesele lor, media pot prezenta crize şi conflicte fără a spune nimic despre substanţa lor, sau despre interesele şi cauzele profunde ale motivelor celor care sunt iniţiatorii evenimentelor.
     Prin atitudinea lor, media pot amplifica sau pot aplana un conflict sau o criză. Ele  pot fi folosite de politicieni şi de comandanţii militari pentru atingerea unor scopuri (inclusiv dezinformare sau manipulare) sau în cazul unor conflicte interreligioase sau interetnice.

  Războiul din Golful Persic (1991) introducea în istoria jurnalismului, ca şi în istoria propriu-zisă, practica transmiterii  în direct, a unui război. Astfel, oamenii aflau în timp real cursul evenimentelor, se poate spune că erau participanţi pasivi la ceea ce se întâmplă.

   Pentru cei care studiază media a fost evident, încă de atunci, că imaginile respective nu reprezentau războiul în sine, ci mediatizarea TV a războiului , căci media au devenit atunci, parte a războiului, a evenimentelor.

    Transmisiunile în direct au necesitat  un control riguros al tuturor informaţiilor care reprezentau surse pentru ştirile şi reportajele ziariştilor, control ce nu existase până atunci, în cazul unor conflicte anterioare.  Astfel, avalanşa de ştiri, „necoapte”, transmisă în direct şi în timp real, a făcut telespectatorii să fie isterici în iluzia lor că erau informaţi. A fi astfel informat nu a fost însă îndeajuns pentru a înţelege ce s-a întâmplat.
   Informaţia oferită de ştiri este o informaţie mediată, pentru că ea depinde de modul în care sistemele media o răspândesc. Profesionalismul jurnalistic reclamă obiectivitate, imparţialitate şi autonomie.

Georgeta Istrate

Mass media în timp de stabilitate şi pace

       Mulţi cercetători consideră televiziunea principalul sintetizator şi interpret al ideologiei dominante, influenţând modul cum oamenii descifrează mesajele.
 George Gerbner şi Larry Gross opinează că  că televiziunea serveşte în primul rând la extinderea şi menţinerea convingerilor, concepţiilor şi comportamentelor convenţionale, decât la ameninţarea sau slăbirea lor. Astfel, principala ei funcţie este „de a răspândi şi a stabiliza configuraţiile sociale”.
     În anul 1947, în S.U.A., a luat fiinţă  Comisia Libertăţii Presei (Commission on Freedom of Press) cu un raport ce a generat „Teoria responsabilităţii sociale a presei” – teorie ce a impulsionat definirea funcţiilor mediatice. 
    Commission on Freedom of Press a precizat 5 criterii standard de evaluare a corectitudinii şi performanţelor demersului jurnalistic şi ale instituţiilor mediatice:

1 -  relatarea veridică, inteligentă şi coerentă a evenimentelor curente, relatare căreia i se conferă o semnificaţie;
2 -  media constituie un forum pentru comentarii şi discuţii critice;
3 -  presa trebuie să reflecte proporţional diversele grupuri care formează societatea în ansamblu;
           4 - prezentarea cerinţelor şi valorilor pe care le are societatea şi explicitarea acestora;
          5- presa trebuie să asigure accesul deplin la informaţiile curente.

Principalele funcţii mediatice:

- de informare (răspândirea informaţiei)
- de interpretare (comentarea faptelor)
- de exprimare (expresivă)
- funcţia critică.

     În momentul de faţă  există aproape unanimitate printre analiştii  fenomenelor mediatice în a susţine că mass-media are funcţia de a întări şi confirma regulile societăţilor în care se manifestă.
 J. Lull afirmă : „consensul social poate fi un mijloc mai eficient de control decât coerciţia sau forţa”, în sensul că mass-media pot fi instrumentele, de cele mai multe ori extrem de subtile, de susţinere a ideologiei dominante într-o societate şi de impunere a hegemoniei unui grup social asupra altor grupuri.
   Aşadar,  se impune o schimbare de perspectivă prin care să se instituie  interdependenţa  presei cu ceilalţi doi actori,  publicul şi autoritatea.
Există o relaţie reciprocă  între mass-media şi audienţa sa. Relaţiile de interdependenţă pe care presa le susţine cu instituţiile sociale, politice, culturale ori economice generează enorme energii de înţelegere, redefinire a unui întreg cadru general.
   În unele formulări, mass-media sunt considerate sisteme de conectare a indivizilor cu câmpul social, dar şi elemente ale acestui câmp. Cu alte cuvinte,  indivizii sau subgrupurile sociale se conectează prin mass-media (şi) la mass-media.
  Cum şi de ce folosesc oamenii media? – receptorul (pasiv) devine utilizator al conţinutului comunicării, îşi modifică  identitatea.
  Încă din anii 40 au fost sesizate rolul activ şi comportamentul selectiv al publicului faţă de mass-media. Cercetătorul american Paul Lazarsfeld s-a preocupat de impactul radioului şi al presei scrise asupra comportamentului electoral şi al celui de cumpărare a unor produse.

    Între anii  1948 şi 1950, Harold D. Laswell , R. K. Merton şi P. Lazarsfeld au enunţat primele definiţii ale funcţiilor mass-media :

*funcţia de supraveghere a mediului : culegerea şi difuzarea informaţiilor;
*funcţia de corelare a diferitelor părţi ale societăţii (interpretarea informaţiei);
*funcţia de transmitere culturală de la o generaţie la alta.

     Malcom Willey găseşte că presa îndeplineşte 5 funcţii principale : obţinerea de informaţii, de noutăţi; analiza şi explicarea evenimentelor; oferirea unui cadru general de referinţă pentru cunoaştere; divertisment; obţinerea cunoştinţelor cu caracter enciclopedic.

Comisia UNESCO de studiere a comunicării contemporane alcătuieşte, în 1978, Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă, în urma căruia sunt definite 5 funcţii ale mass-mediei exercitată la nivel individual, social şi internaţional :
1.   de informare – este o funcţie a procesului democractic;
2.   de persuasiune, motivaţie şi interpretare – vizează  dezvoltarea economică şi socială;
3.    de educaţie şi de transmitere a moştenirii sociale şi culturale – exercitată în vederea finalităţii informării şi educaţiei;
4.    de socializare – este solidară cu democratizarea vieţii publice;
5.    de divertisment – legată de îmbunătăţirea calităţii vieţii.

    Mai pot fi enumerate şi  alte  funcţii ale presei : de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoştinţelor, de depozitare a acutalităţii, de ghid al actualităţii, de recreere, de purificare, de socializare (oferă material pentru discuţiile interumane), de identitate, de mitologizare (creează modele simbolice), de compensare (oferă experienţe afective).
Melvin L. De Fleur aminteşte câteva importante funcţii ale presei : de construire a semnificaţiilor, de stabilire a ordinii de zi şi de modelare a limbii. Problema funcţiilor este una dintre cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa mass-media.

Georgeta Istrate

duminică, 26 noiembrie 2017

Arcana V- Marele Preot




Dreaptă:

Tu ţi-ai creat planuri măreţe, dar fă-ţi şi parteneri!
Credinţa şi încrederea îţi sunt lumini pe drum,
Ai dobândit idei şi cunoştinţe, nu mai eşti cel de ieri,
De-ar fi să-ncepi un nou proiect, momentul e ACUM!

Iar de urmezi o şcoală sau poate-un  meşteşug,
Tu simţi şi ştii că poţi cu mult mai mult,
Un sfat: ca  să  evoluezi e foarte indicat
Să te supui celui mai experimentat!

În dragoste afla-vei lucruri noi
Despre fiinţa ce stă astăzi cu  tine,
E-un suflet special, un dar divin ce-ţi vine
Fiindcă-n altă viaţă-ai făcut un mare bine,
Relaţia perfectă depinde doar de voi!

Întoarsă:

În dragoste nu eşti prea fericit
Persoana ce-o iubeşti e alta decât pare,
În visele deşarte desculţ te-ai rătăcit,
Pe drumuri ce departe sunt de realizare!

Georgeta Istrate

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Întâlnirea Nebunului cu Marele Preot






Și într-o zi  Nebunul, setos de a cunoaşte,
Simţi în piept un freamăt  ca vuietul de val, 
Chemarea-i o putere ce-n el curând va naşte
Un scop misterios, ce-l poartă pe-un alt  mal.

Acum el va să afle că este-un  creator,
Care a hotărât în lume să se nască,
Şi-n inimă îi este săpat adînc un dor
Ce-l  cheamă cu putere spre casa lui cerească!

Când  sufletu-i fu gata,  un templu s-a ivit
Și-un Mare Preot, să îl instruiască,
Despre speranță și credință acesta i-a vorbit
Şi tainele divine, pe drum să-l însoțească !

Georgeta Istrate