Doar dragostea este mai mult ca toate!






Noi nu putem vedea în ochii blânzi şi mari
Ori în durerea ascunsă în gesturi disperate,
Răspunsul rugilor şoptite atâţia ani
În care dragostea ar fi făcut dreptate.

Şi câte nopţi ai plâns - lipsa iubirii doare!
Simţi inima că-ţi  moare, ca floarea în deşert,
Dar când persoana ce-o aştepţi apare
Tu spui senin şi tâmp: eu vreau să mai aştept!

Ea-ţi spune: iubirea e poarta ce duce către rai,
Grăbeşte-te spre soare, timp nu ai să mai stai,
Te-am căutat o viaţă şi vin din depărtări
Atâta ştiu, cu tine pot chiar zbura spre nori!

Comod, nu vrei s-o rupi cu viaţa-n amorţire
Dar spui c-ai aşteptat decenii o iubire,
Şi-acum, când este chiar în faţa ta,
Te scuzi spunând: nu pot a te urma!

În lumea învierii, multe relaţii-s moarte,
E plictiseală mare când te târăşti spre pat,
Tu spui că ai de toate, că eşti realizat
Dar inima-ţi şopteşte că iar nu ai dreptate.

Ce bine-ar fi să vezi că viaţa-i doar iubire!
Că ea e răsăritul, apusul, celelalte,
Din câte lucruri ai avea, sau visuri de mărire
Doar dragostea este mai mult ca toate!


Georgeta,
29 aprilie 2016

Fecioara Maria de la Fatima 6 - ultima







Dansul soarelui

      13 octombrie. Plouă torenţial, transformând drumurile în mlaştini. Sub cerul plumburiu, 70.000 de persoane  pornesc spre locul întâlnirii. Lucia cere mulţimii să se roage alături de ea. Deodată chipul fetei se transfigurează  şi buzele i se albesc. Este semnul intrării în extaz. Acum discută cu  Regina Rozariului care recomandă ridicarea unei capele pe acest loc. Apoi spune că războiul se va termina curând. Fetiţa o roagă să vindece mai mulţi bolnavi:  “Pe unii îi voi vindeca, pe alţii, nu. Să nu-L mai supere pe Dumnezeu, Domnul nostru, care este deja foarte insultat”. Deschizând braţele, ea îşi conturează drum de lumină spre soare. Urmărind-o, copiii pot să vadă lângă soare pe  Sf. Iosif cu Pruncul binecuvântând lumea cu semnul răscumpărării şi pe Maica Domnului îmbrăcată în alb  acoperită cu o mantie albastră. A doua viziune îi înfăţişează pe Fecioara Îndurerată şi pe Domnul Iisus copleşit de durere pe drumul calvarului, făcând semnul crucii în semn de binecuvântare. A treia oară le apare Fecioara Carmelului încoronată regină a cerului şi a pământului, ţinând în braţe  pruncul sfânt. Lucia strigă: “priviţi soarele!” În timp ce imaginile se succed prin faţa ochilor vizionarilor, mulţimea asistă la miracolul de pe cer:ploaia încetează brusc, norii se împrăştie iar discul solar arată ca o lună argintie care se învârte asemeni unei roţi de foc proiectând în toate direcţiile  fascicule de lumină de toate culorile. După câteva momente de pauză, soarele începe să danseze din nou şi aprinde fantastic  norii cerului, apoi culorile se reflectă  pe feţele oamenilor, pe arbori, pe veşminte luând tonalităţi  strălucitoare de felurite culori. Alte câteva momente de pauză preced  un dans care pare mai degrabă un foc imens de artificii mai colorat şi mai strălucitor ca înainte. Mulţimea are impresia că soarele se desprinde de pe firmament pentru a incendia planeta...

Mesajul păcii

    În toamna lui 1918, Francisc şi Iacinta se îmbolnăvesc de “gripă spaniolă”. Până în ceasul morţii, copiii au parte de apariţiile Fecioarei care îi încurajează şi le dă putere să treacă peste suferinţe. Dorinţa cea mai mare a băiatului este să aline suferinţa Mântuitorului, de aceea suportă cu bucurie toate durerile. Moare după cinci luni de suferinţă, la 4 aprilie 1919. Iacinta, al cărui ideal este să  întoarcă păcătoşii la credinţă pentru a-i feri de iad, moare în februarie 1920, într-un spital din Lisabona. Lucia, cum este de aşteptat, îmbrăţişează viaţa monahală şi moare la vârsta de 97 de ani într-o mănăstire carmelitană din Coimbra. Până acum  Statuia Fecioarei de la Fatima a călătorit în peste 100 de ţări ale lumii inclusiv Rusia şi China ducând cu ea mesajul păcii pe toată planeta.

 Georgeta Istrate

Fecioara Maria de la Fatima 5







Ninsoarea de flori

   În 13 august cei trei copii nu ajung la întâlnire, fiind închişi  în puşcăria municipală de către administratorul primăriei care vrea să le smulgă secretele...Întâlnirea are loc totuşi, în data de 15, când Doamna îmbrăcată în soare îi îndeamnă să se roage pentru păcătoşii din iad. La a 5-a apariţie, în 13 septembrie, 30.000 de persoane asistă la o răcire bruscă de  temperatură şi o întunecare a soarelui aşa încât se văd stelele ziua în amiaza mare. Din cer ninge cu petale de flori şi fulgi ca de zăpadă care dispar înainte să  atingă pământul. Oamenii strigă de pe ziduri, de departe ca cei trei copii să ceară Maicii sfinte să le vindece fiinţele dragi. Lucia îi îndeamnă să se roage. Ei îngenunchează şi încep să murmure cântece religioase şi rugăciuni. Un foşnet puternic de aripi nevăzute o determină pe Lucia să exclame: «  iat-o că vine ! »  Oamenii privesc cu respiraţia tăiată o sferă de lumină deplasându-se pe cer apoi reflexia luminoasă o aduce pe Doamna Cerului în faţa copiilor. Ea le cere să nu mai poarte  noaptea acea frânghie care îi mortifică apoi promite că la următoarea întâlnire va face  o minune pentru ca toţi să creadă... Atmosfera capătă o culoare gălbuie  şi un nor alb înconjoară stejarul învăluindu-i pe vizionari şi amuţind mulţimea de uimire...


Georgeta Istrate

Fecioara Maria de la Fatima 4





Viziunea  iadului

   În 13 iulie, 4000 de persoane se îndreaptă către Cova da Iria, la cea de-a 3-a întâlnire. Când apariţia minunată deschide braţele, fasciculele de energie pătrund în pământ şi copiii pot să vadă iadul “Am văzut  un ocean de foc. Cufundaţi în acest foc demonii şi sufletele, ca nişte jeratice transparente şi negre, sau de culoarea bronzului, de formă umană, pluteau în mijlocul vâlvătăilor antrenaţi de flăcările care ţâşneau din ei cu nori de fum, căzând de jur împrejur -precum scânteile în timpul marilor incendii-,  fără greutate sau echilibru, în mijlocul strigătelor şi gemetelor de durere  şi de disperare, care te îngrozeau şi te făceau să tresari de spaimă. Demonii se deosebeau de suflete prin formele oribile şi respingătoare de animale înspăimântătoare şi necunoscute, dar transparente precum nişte cărbuni negri încinşi” Înspăimântaţi, copiii ridică ochii către Fecioară care le spune că acele suflete vor fi  salvate numai prin cinstirea Preacuratei Inimi. Apoi le spune că războiul este pe sfârşite şi că dacă oamenii nu se vor întoarce către Dumnezeu, un alt război va începe  în timpul pontificatului lui Pius al Xl-lea. Vorbeşte apoi despre consacrarea Rusiei la Inima Neprihănită şi împărtăşania reparatoare din primele sâmbete ale lunii...Înainte să plece, Maica îi învaţă o rugăciune ce trebuie spusă după fiecare mister al rozariului. “ O, Iisuse, iartă-ne, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele , mai ales acelea care au mai mare nevoie de mila Ta” . A treia parte a viziunii din 13 iulie cuprinde 3 scene : prevestirea unui pericol iminent care ameninţă lumea prin viziunea unui înger ce ţine în mâna stângă o sabie de foc şi care cere penitenţă; o catastrofă care ruinează jumătate din omenire şi pericolul prin care are să treacă Sfântul Părinte şi a treia scenă arată întoarcerea omenirii la Dumnezeu prin viziunea crucii sub ale cărei braţe se află doi îngeri stropind  sufletele care se apropie  de Dumnezeu cu sângele martirilor.


Georgeta Istrate

Fecioara Maria de la Fatima 3





Doamna îmbrăcată în lumină

   Este al patrulea an de război mondial şi, undeva, în Valea Iria, din apropierea Fatimei, lumina avea să poarte o victorie asupra întunericului prin intermediul a trei copii  cu vârstele cuprinse între 7 şi 10 ani. Este o primăvară  cu livezi în floare şi iarbă fragedă, numai bună pentru turmele micilor păstori.
    13 mai, 1917...
  Lăsându-şi turmele să pască în voie, copiii hotărăsc să ridice o casă din pietre. Deodată un fulger brăzdează orizontul .Speriaţi că îi va prinde ploaia, copiii îşi adună turmele şi pornesc spre casă. Pe la jumătatea colinei sunt surprinşi de un alt fulger iar la câţiva paşi, într-un stejar puţin mai înalt de un metru, văd o Doamnă nespus de frumoasă şi blândă ale cărei vorbe le alungă toate fricile. Lucia povesteşte că  era “îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele (...) faţa sa, de o frumuseţe de nedescris, nu era nici tristă, nici bucuroasă, ci serioasă cu un aer de mustrare blândă(...)Veşmintele ei păreau făcute în întregime din lumină...”
    Copiii stau la o distanţă atât de mică de apariţia minunată, încât sunt cuprinşi în nimbul de lumină care o înconjoară. Numai Lucia poate vorbi cu ea, Francisc poate  doar să o vadă, iar Iacinta o vede şi aude. Fecioara le cere să vină în acest loc şi luna viitoare, pe 13 . Apoi le spune că este din ceruri şi îi întreabă : “vreţi să vă oferiţi Lui Dumnezeu ca să primiţi toate suferinţele pe care vi le va trimite drept ispăşire pentru păcatele cu care El este supărat şi ca cerere pentru întoarcerea păcătoşilor?”
   Copiii acceptă, iar Fecioara le dă încuviinţarea că harul Lui Dumnezeu îi va întări. În timp ce vorbeşte, îşi desface braţele din care se revarsă o lumină spre inimile lor, iar trupurile cad în genunchi în rugăciune: “Preasfântă Treime, te ador! Dumnezeul meu, eu Te iubesc în preasfântul sacrament”.
  Înainte ca lumina să-i deschidă drum prin desişul stelelor, Fecioara Maria le cere să se roage Rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului şi pacea în lume...

Inima străpunsă de spini

   Copiii încearcă să păstreze secretul, dar explozia de bucurie pe care o simţiseră în prezenţa Fecioarei este ca un torent ce rupe stăvilarele...Prin urmare, la a doua întâlnire, pe 13 iunie, vreo 50 de persoane îi urmează. Apariţia este precedată de acel fulger...Lucia cere vindecarea unui bolnav apoi spune că ar vrea să meargă în cer. I se răspunde că Iacinta şi  Francisc or să meargă înaintea ei. Ea trebuie să mai rămână pentru că, prin ea, Iisus vrea să instaureze devoţiunea către Inima neprihănită a Maicii sfinte... Deschizându-şi  braţele, Fecioara  le transmite o lumină care-i absoarbe  în Dumnezeu. Ei pot să vadă cum un fascicul de lumină se îndreaptă spre cer acoperindu-i pe pe Iacinta şi Francisc iar celălalt fascicul se îndreaptă spre pământ acoperind-o pe Lucia.  “În faţa palmei mâinii drepte a Frumoasei Doamne  se afla o inimă înconjurată de spini care o apăsau din toate părţile”.  Prin puterea acelei lumini, vizionarii înţeleg că este  Inima neprihănită a Mariei, rănită de păcatele omenirii, care cere pocăinţă şi ispăşire” . Cei 50 de oameni  aud  glasul Luciei dar nu şi răspunsurile, văd  transfigurarea copiilor şi frunzişul micului stejar  aplecat înspre est ca şi cum ar fi atins de poala unei haine nevăzute .

Georgeta Istrate

Fecioara Maria de la Fatima 2





Regina coborâtă din ceruri

    Înăuntru rândurile se despart de o parte şi de alta a lăcaşului, credincioşii întâlnindu-se la statuie. Preotul roagă mulţimea  să nu zăbovească prea mult în adorare  pentru că afară aşteaptă alţi oameni. Ajunşi în faţa minunatei zămisliri, credincioşii îşi ating lucrurile de trupul candid, în speranţa că energia care se imprimă pe ele o să îi vindece . Fecioara îmbrăcată în alb, stă în rugăciune ţinând între palme  rozariul. Faţa ei ca zăpada exprimă milă şi compasiune pentru păcătoşii chinuiţi de remuşcări, probabil gândindu-se la ororile iadului. Ochii căprui Fecioarei sunt atât de expresivi încât îţi dau senzaţia că sunt vii. Par că ascund în ei toată suferinţa lumii pentru care  Maica Sfântă se roagă continuu. Inocenţa şi liniştea de pe chipul curat creează senzaţia că lumina pe care o emană nu este din lumea aceasta. Veşmintele albe şi lungi, mărginite de dungi aurii, coroana încrustată cu pietre preţioase care  se termină cu  o cruce în vârf amintesc de o regină coborătă din ceruri...

Îngerul Păcii

    Chipul Fecioarei a fost sculptat în anul 1947 de către Jose Thedin , după descrierea făcută de Lucia, unul din cei 3 copii vizionari. Ca să înţelegem mai bine, să mergem puţin pe aripa timpului şi să ne oprim la 1916, anul în care  Lucia, Francisc şi Iacinta au făcut cunoştinţă cu Îngerul Portugaliei...
   Este primăvară. Cei trei copii se joacă deasupra unei grote. Atenţia le este  captată de un vânt puternic pornit din senin. Ridicând privirile, copiii văd deasupra copacilor un tânăr ce avea chip de înger.  Trupul lui “strălucea mai mult ca un cristal străbătut de razele soarelui.”
    Îngerul  îi învaţă să se roage:” Dumnezeul meu, eu cred în Tine, te ador, sper în Tine şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred în Tine, nu te adoră, nu speră în Tine şi nu Te iubesc.” Copiii spun că prezenţa Lui Dumnezeu era atât de copleşitoare încât nu mai aveau conştienţa propriei existenţe.
    A doua apariţie a Îngerului are loc în vara lui 1916, lângă fântâna din curtea Luciei. Îngerul îi îndeamnă să se roage mult şi să ofere Lui Dumnezeu sacrificii după puterile lor, ca reparaţie pentru păcatele celor ce Îl ofensează. Îi mai sfătuieşte să suporte cu resemnare suferinţele pe care Mântuitorul le va trimite.
     Ultima apariţie a Îngerului are loc în  toamna lui 1916, la grota din  Cabeco. De data aceasta ţine în mâini un potir deasupra căruia stă suspendată o ostie din care picură sânge. După ce se roagă, oferă ostia  Luciei,  iar lui Francisc şi Iacintei le dă să bea  conţinutul potirului zicând:”Luaţi şi beţi sângele Lui Iisus Cristos, ofensat în mod îngrozitor de nerecunoştinţa oamenilor. Reparaţi fărădelegile lor şi consolaţi-l pe Dumnezeul vostru”.
    În acel moment, misiunea Îngerului ia sfârşit...


Georgeta Istrate

Fecioara Maria de la Fatima 1



   După amiază de iunie.În faţa catedralei Sfântul Iosif din capitală este mare aglomeraţie. Toată lumea vrea să se roage la Statuia Fecioarei Maria de la Fatima, aflată în pelerinaj, în România. 



    Majoritatea credincioşilor din jurul meu sunt ortodocşi, confirmându-se încă o dată inutilitatea despărţirii celor două biserici surori. Unii  încep să povestească adevărate minuni trăite în urma unor rugăciuni ridicate către Sfânta Fecioară. Cineva spune că astăzi se împlinesc 40 de zile de când rosteşte  rugăciunea către Inima Neprihănită, iar venirea statuii la Bucureşti i se pare o  minune ; altcineva spune că, după mai multe zile de rugăciune, a primit un telefon şi o voce feminină o avertiza că una din rude se foloseşte de acte false ca să-i ia casa. Verificând informaţia constată că este adevărată. După ce situaţia se clarifică, vrea să mulţumească necunoscutei, dar i se spune că numărul indicat nu există; un bărbat afirmă că rugăciunile l-au scăpat de o paralizie severă ; alţii mărturisesc că Fecioara i-a ajutat în  probleme care, logic, păreau imposibil de rezolvat...

“Bucură-te Marie...”

  Soarele asfinţea de după blocuri, lăsând în urmă o dâră roşie ca de sânge. Nuanţa devenea din ce în ce mai palidă.Clipele se pierdeau  pe rând în simfonia serii. Aerul se răcorea sub adierea blândă a unui vânt de vară. Unii încă mai  sporovăiau...Ne apropiam încet de intrare. Un stol de rândunele ciripea vesel şi se rotea deasupra catedralei, ca într-un imn închinat Fecioarei. Învioraţi de cântecul vesel, credincioşii nu mai simţeau oboseala. Prin difuzoare, un glas feminin se ruga calm şi liniştitor:”Bucură-te Marie, cea plină de har ; Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus.Sfântă Marie, Maica Lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.Amin”
   Se făcuse linişte. În curte, candelele se aprindeau una câte una...

Georgeta Istrate

File de jurnal



   

   E miezul nopţii. Afară plouă tainic. Primăvara îşi scaldă bobocii de floare într-un ritual magic. Fata nu are somn, aşa că răsfoieşte jurnalul care ascunde între coperţile sale emoţii şi sentimente dătătoare de viaţă:









    “Atâta timp cât eşti lângă mine, chiar şi numai cu gândul, zilele mele vor fi o primăvară. Eşti şi nu eşti, ai fugit ascunzându-te în lumea de care ţi-a fost teamă să nu te judece. Adu-ţi aminte când mă duceai prin pădurile Olteniei. Aveai libertatea în respiraţie, mă priveai cu adoraţie păgână şi  te credeai un zeu binecuvântat  de cer, cu o iubită ca mine. Îţi cânta sufletul, îţi vibra trupul, iar când mă atingeai, simţeam un fior nepământean.

 Uneori, îmi spuneai că, atâta vreme cât te voi iubi, vei rămâne tânăr şi frumos şi nu vei muri niciodată. Eu râdeam şi te credeam, căci îmi convenea. Nu mai fusesem atât de iubită în toată viaţa mea! Nici nu-mi trecea prin cap că există aşa ceva. Romanele de dragoste păreau nişte umbre reci pe lângă iubirea noastră. Numai tu m-ai făcut să-mi dau seama de rezervorul de iubire din mine, căci ai ştiut să îl accesezi. Erai tu sufletul meu pereche?

 Alteori îmi spuneai că nu ştii ce s-a întâmplat cu orgoliul tău, de nu reacţionează în faţa mea. Mă simţeam importantă. Mă simţeam iubită. Mă simţeam unică. Nu pentru că aşa voiam, ci pentru că era ceva în tine care mă ridica deasupra, era ceva în tine care mânuia atât de bine arcuşul, încât vioara sufletului meu făcea să danseze Universul.

   Când ne supăram, veneai lângă casa mea şi erai hotărât să mori dacă nu ies puţin la fereastră. Dacă nu-ţi răspundeam la telefon din cauza nu ştiu cărui capriciu femeiesc, sunai întruna până îţi răspundeam. Îmi spuneai, cu glasul tremurat, că ai să mori dacă-mi trece prin cap să mă îndepărtez de tine. Cum să vreau aşa ceva? Eram conştientă că eşti un dar unic şi nepreţuit.

 Dar nu ştiu ce boală sau neîncredere în tine te-a îndepărtat. Chiar şi aşa, îţi simt prezenţa, iubirea, mângâierile. Tu-mi faci viaţa primăvară!”


Georgeta


Reiki, arta de a modela caracterul şi personalitatea (3)




Iniţierea inimii

   Aurelian Curin vorbeşte rar, aşa încât auditoriul să nu piardă niciun cuvânt: “Iniţierea inimii reprezintă primul pas pentru a deveni cu adevărat întregi. Este timpul din viaţa voastră când sărbătoriţi uniunea dintre materie si spirit, în urma căreia nu veţi mai fi singuri niciodata. Veţi simţi o mână sacră în viaţa voastră, care vă îndeamnă , vă protejează, vă călăuzeşte şi vă hrăneşte. Iniţierea inimii reprezintă lumina conştiinţei divine ce traversează întreaga voastră personalitate şi toate memoriile tuturor trupurilor în care aţi trăit. Ea oferă binecuvântarea puterii de a folosi lumina divină în serviciul binelui superior al celor implicaţi. Ea vă ajută să vă reamintiţi inocenţa fiinţei şi întregul vostru potenţial din planul divin, care este dincolo de capacitatea voastră de înţelegere. Această inţiere vă va da puterea necesară pentru a menţine lumina şi a folosi forţa divină în serviciul celor din vieţile voastre. Legătura dintre suflet şi personalitate dumneavoastră  devine mai stabilă, iar inima va fi plină de lumină. Veţi învăţa să trăiţi prin intermediul acestei inimi,  fără a face niciun rău în corp, minte sau spirit”.
  Partea practică presupune iniţierea inimii direct de la Maestru, după care învăţăceii lucrează între ei. Chipurile sunt transfigurate, luminate, parcă sunt amprentate cu iubire, am senzaţia că nu mai sunt din lumea aceasta. Spre mirarea mea, Maestrul mă invită pe scaunul de iniţiere. Mi se spune să aşez mâna stângă în centrul pieptului, gest pe care-l face şi domnia sa, iar dreapta fiecăruia este aşezată  peste mâna celuilalt. Sentimentul este inexprimabil. Am senzaţia că fiinţa mea se dilată, că pot îmbrăţişa întreaga lume cu o iubire de care nu credeam că sunt în stare. Ce experienţă!


Inima spirituală din centrul pieptului

     Nu există metodă mai simplă decât să pui mâinile pe tine, să te echilibrezi energetic şi în felul acesta să ţi se deschidă conştiinţa, să ţi se lărgească orizontul, să simţi că evoluezi spiritual şi că posezi o putere de vindecare pe care nici nu o bănuiai. Mai devreme sau mai târziu, toţi vom trece prin experienţe spirituale menite să ne ajute să ne ridicăm pe o treaptă superioară, să scăpăm de dualitate, să ajungem la conştiinţa Christică, cea care ne permite să atingem perfecţiunea: “veţi şti că aţi atins nivelul conştiinţei christice când veţi putea zâmbi fiecărei fiinţe umane  fără a-i transfera un gând sau un cuvânt de judecată, ci veţi descoperi doar frumuseţea din inima acesteia. Această frumuseţe reprezintă însăşi Fiinţa lor Hristică”.  Trăim vremuri de mare deschidere spirituală şi, foarte curând, va avea loc saltul de conştiinţă. Se spune că dimensiunea a cincea se deschide atunci când chakra inimii este activată – iniţierea inimii tocmai asta face. Ea deschide accesul nu numai la dimensiunea a cincea, ci şi la dimensiunea  a şaptea. Maestrul spune că inima spirituală se află în centrul pieptului, nu în locul inimii fizice . În momentul în care înlături membrana care o acoperă, ai acces direct în dimensiunea  a şaptea şi atunci se creează ceea ce şcolile spirituale au numit “ chakra unificată a inimii” . De ce chakra unificată?! Pentru că restul centrilor energetici se subordonează chakrei inimii , deci ea are rolul predominant.

  Georgeta Istrate

Reiki, arta de a modela caracterul şi personalitatea (2)




Între cer şi pământ

   Miroase a beţişoare parfumate, iar muzica de meditaţie pune în armonie om şi lucruri. Îmi simt inima cufundată într-o stare de fericire inexplicabilă, care îmi provoacă lacrimi. Gesturile calme şi binevoitoare  ale cursanţilor mi se par familiare. Maestrul Aurelian Curin îi întreabă despre aşteptările pe care le au : « mă bucur că nu trebuie să am abilităţi deosebite ca să fac Reiki. Mă gândesc că metoda m-ar ajuta să fiu mai echilibrată, să mă schimb, în aşa fel încât să nu mai fiu într-o luptă continuă. Vreau să aduc armonia în viaţa mea şi a celor din jurul meu», spune o doamnă. O altă persoană ar vrea să afle de ce a venit pe lume şi  să devină mai tolerantă, mai iubitoare.Răspunsul cel mai îndrăzneţ vine de la o tânără, care spune că vrea să ajungă la gradul de iluminat. Maestrului îi place răspunsul fetei, pentru că iluminarea este cea mai înaltă treaptă a conştiinţei, care, dacă este atinsă,  naşte o lumină interioară ce se revarsă în exterior : « Atunci când eşti liniştit şi centrat în interiorul tău, energia vine spre tine ; când eşti centrat spre exterior, energia se împrăştie, se fragmentează». În timp ce desenează ideograma, Aurelian explică faptul că Reiki este arta prin care un şaman  acţionează ca un canal între cer şi pământ. Astfel, iniţiatul vine în contact cu cerul şi aduce pe pământ lumina transformatoare de conştiinţe.


Energia Vitală Universală

   Istoria Reiki începe în anul 1865, într-un oraş japonez, cu un profesor  de teologie pe nume Mikao Usui, şi o întrebare : cum vindeca Iisus ? Ei bine, nici textele sacre creştine nu au un răspuns. Încearcă să afle de la călugării budhişti metoda de vindecare a lui Budha, dar aceasta se pierduse. Răspunsurile le află într-o mică mănăstire, în câteva texte sanscrite. Însă partea cea mai grea trebuie s-o facă el însuşi. Astfel,  se retrage  în post, rugăciune şi meditaţie pe muntele Koriyama. În a 21- a zi, Dr. Usui este lovit de o lumină orbitoare, care îl poartă într-o călătorie spirituală, în care îi sunt revelate înţelesul simbolurilor tibetane pe care le studiase şi nu le putuse înţelege. Acestea aveau să fie cheia ce deschide poarta vindecării pe toate nivelurile. Din acea zi, Mikao Usui cunoaşte misterul folosirii Energiei Vitale Universale ( pe care o numeşte Reiki),  pentru a vindeca trup, minte şi spirit. Îşi petrece următorii şapte ani în cartierul cerşetorilor din Tokyo, pe care îi vindecă de boli şi îi ajută să scape de sărăcie, găsindu-le locuri de muncă. Aceştia nu-şi dau seama de valoarea darului primit şi aleg să se întoarcă la cerşit, căci viaţa în afara cartierului cu care se obişnuiseră  li se pare prea grea. Nerecunoştinţa lor îl determină pe Maestru să-şi reconsidere atitudinea. El stabileşte o taxă,  pentru ca cei care primesc aceste daruri să le preţuiască...

Georgeta Istrate

Reiki, arta de a modela caracterul şi personalitatea (1)



« Este suficient să intri o singură dată în starea aceea specială de pace, căci din momentul acela o vei căuta iar şi iar...  Reiki este cea mai mare minune din viaţa mea! ” (Aurelian Curin, Maestru Reiki).



    În urmă cu câteva luni, plecasem într-un pelerinaj cu autocarul. Pe drum, o durere de cap mă înnebunea şi nu aveam la mine nici măcar banalul algocalmin. Amprenta durerii de pe chip nu a trecut neobservată de colegii mei de călătorie. M-au înconjurat( erau vreo şapte) şi m-au atins cu mâinile. Mi se părea ciudat faptul că durerea dispărea fără pastile.În plus, îmi simţeam corpul din ce în ce mai plin de energie, căpătasem chiar bujori în obraji. Am aflat că toate acele persoane învăţaseră o tehnică numită Reiki, că aceasta îi ajută să vindece şi să se vindece . Episodul a trecut, eu am uitat, dar Reiki a început să apară tot mai des în viaţa mea.Am început să cunosc persoane care, pe lângă activităţile de bază, cunoşteau şi practicau Reiki. Într-o zi, o prietenă m-a anunţat că face aceste cursuri şi că se simte extraordinar.Aşa mi-am explicat schimbarea ei totală. Avea o strălucire în privire, prezenţa ei îmi dădea senzaţia de o iubire aproape materială. Doamne! I-am spus atunci că vreau să scriu despre Maestrul care o pregăteşte.Aşa am aflat de existenţa lui Aurelian Curin, de formaţie medic generalist. În cele câteva zile care au trecut până să-l întâlnesc,  o lume întreagă mi-a vorbit despre el, informaţiile veneau ca o avalanşă spre mine. Am aflat deci că el însuşi a evitat o intervenţie chirurgicală şi că a vrut să cunoască şi o altă cale de vindecare. Am mai aflat că este unul dintre cei mai instruiţi Maeştri Reiki din lume, pregătit fiind pe linia tradiţională de Reiki Takata de către două maestre: Himani şi Mary McFayden. În plus, este clarvăzător, membru în ordinul  Melchisedec (în Vechiul Testament se precizează că însuşi Avraam îi plătea acestui  Melchisedec zeciuială! ). Ca emoţia să fie totală, mi s-a mai spus: “este o minune dacă Maestrul acceptă să scrii despre el, pentru că nu-i place să iasă în evidenţă”.Graţie prietenei mele, am reuşit...



Georgeta Istrate

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...