SMS - Știi?






Iubitul meu ca soarele pe dealuri
ca marea cea albastră, cu înspumate valuri,
știi tu imensitatea iubirii ce ți-o port?
știi tu că, pentru mine, ești Universul tot?


Georgeta Istrate

SMS - Îți mulțumesc







   Plouă. Și eu te iubesc. Fiecare strop care mă atinge e atingerea ta, e sărutul tău, care îmi pătrunde ființa. Ploaia de azi ești tu, repede și caldă...


Îți mulțumesc fiindcă exiști
Că mă iubești, că ești cu mine,
Cănd îmi e greu și când mi-e bine
Tu faci ca ochii să nu-mi fie triști.

Georgeta Istrate

SMS - Iubirea noastră-i una



    

     
     La fereastra bucătăriei mele, sub adierea vântului, se leagănă frunzele. Se aude un foșnet, ca șoapta iubitului meu în nopțile de singurătate.

Iubirea noastră-i  una

Ce dacă marea-i mare!
Ce dacă valu-nalt te cheamă-n depărtare!
Lăsa-le-vei în urmă
și vei veni la mine
că-n lumea asta mare
iubirea noastră-i una
nu are-asemănare.


Georgeta Istrate

Femeia ursului, partea a VI-a (ultima)




O ființă ca tine

Cei doi se așezară la o masă mai aproape de orchestră. Tocmai se cânta Valurile Dunării.
-Doamne, cât de frumos cântă!  Îți mărturisesc că niciodată nu am servit masa într-un local atât de luxos.
-Nici măcar când ai fost studentă?
-O, nu. Cel mai luxos restaurant la care mâncam frecvent se numea Rapid.
-Ei, aia e o minicantină, nu un restaurant, draga mea. Pe deasupra nici nu au scaune. Ești nevoit să mănânci în picioare. Ah, de ce n-am știut eu că ești acolo ? De ce n-am știut că există pe pământ o ființă ca tine ?
-Hai să nu exagerăm. Până curând eram considerată o prostituată, iar acum mă ridici la rang de  sfântă.
-Asta pentru că viața nu a fost dreaptă cu tine, pentru că nu te-ai căsătorit cu cine trebuia, pentru că întâmplarea din pădure ți-a luat tot ce credeai că-ți aparține...
- Da, dar acea întâmplate m-a învățat ce este umilința, mizeria, lipsa de afecțiune, dragoste...


În tine, binele a învins!

- Stai puțin. Vorbești de toate astea ca și cum ai fi recunoscătoare de ceea ce ți s-a întâmplat?!
- Exact. Toate aceste nenorociri fac bine evoluției spiritului meu. Prin aceste întâmplări care mi-au marcat viața, eu am început să mă purific, am început să cred că Dumnezeu niciodată nu-i dă omului mai mult decât poate duce. Am înțeles că, la un moment dat, tot El este cel care îți trimite și salvarea. Îți redă totul și poate chiar mai mult, dacă ai încredere în El și, evident, dacă știi să aștepți. Uită-te la mine: ai apărut în viața mea atunci  când n-am mai putut să mă descurc singură. Mi-ai oferit ajutorul tău moral și material necondiționat, tocmai când îmi pierdusem încrederea  în oameni. Ce vrei mai mult de atât?
-Nu știu. Cred că ai dreptate. Și totuși, nu înțeleg de ce un suflet atât de curat ca al tău a fost supus unui asemenea chin.
- Nu încerca să înțelegi. Ar fi o greșeală și o frământare în zadar. Încearcă  să accepți.
-Da. Cu toate că am vârsta pe care o am, cu toate că sunt considerat un avocat repectabil, totuși nu cred că aș fi în stare să gândesc în felul tău. Este un fel pe care  nu îl înțeleg, dar pe care  nici nu îl resping, pentru că în subconștientul meu știu că este bun. În același timp,  nu știu, nu văd clar...
- Te înșeli amarnic. Spiritul tău luminează acolo unde este beznă. Știi de ce?
-De ce?
- Pentru că, în ființa ta, binele a învins.  Amintește-ți ce ai făcut pentru mine. Pentru mine, care eram o străină cu o moralitate pusă la îndoială de toată lumea. Și totuși te-ai implicat.

 Sunt fericită!

- Așa să fie, zise bărbatul turnându-i Rodicăi sucul de portocale în pahar. Mergem?
- O idee bună, spuse fata. Apoi, după o pauză de câteva secunde, adăugă: mulțumesc pentru acest prânz.
- În fine, procesul s-a încheiat, spuse ea ușurată.
- Slavă Domnului că acum ești liberă. Și ce-ai de gând să faci?
- Ar trebui să fac ceva anume, Dan?
- Nu știu, spune-mi tu.
- În acest moment, îți mărturisesc cu toată sinceritatea, sunt fericită. Am primit o casă de la primărie, cu ajutorul tău, desigur, sunt inspector principal la Inspectoratul Școlar, am divorțat, ce altceva mi-aș mai putea dori?
- Tot ce ai obținut ai meritat, cu prisosință.
- Poate că ai dreptate. Destinul s-a revanșat față de mine și pe deasupra mi-a dat un prieten de neînlocuit.
- Te referi la mine?!
- La cine altcineva?

Ești femeia vieții mele

 După atâtea cuvinte de recunoștință, Dan prinse curaj.
- Rodica, știi, aș dori să-ți spun ceva, dar nu-mi dau seama de ce sunt așa de emoționat.
- Nu pot să cred că bunul meu prieten Dan Curcubeu, care pe deasupra mai este și avocat,  are emoții. Credeam că n-ai cunoscut asemenea trăiri... credeam că ești invincibil...
- Nu, nu sunt invincibil. Sunt doar un om și iubesc, urăsc, deci am sentimente.
- Iartă-mă. Cred că m-ai înțeles greșit. Iartă-mă.Aș putea repara greșeala în vreun fel?
- Da, cred că da. Acceptă să fii soția mea, spuse în sfârșit bărbatul, bâlbâindu-se de parcă ar fi făcut cel mai greu lucru din viața lui.
- Vrei să pierzi o prietenă în favoarea unei soții?! În locul tău m-aș mai gândi... Și fiindcă nici nu vreau să-ți dau prea mult de gândire, de teamă să nu te răzgândești, te întreb cât de departe se află Registrul de Stare Civilă...
- Asta înseamnă că accepți propunerea mea?
- Desigur. Crezi că viața îmi va scoate de două ori în cale un bărbat ca tine?
- Ești o femeie nemaipomenută, Rodica. Nu vreau să te răsfăț de prima dată, însă declar cu toată luciditatea de care sunt capabil că tu ești FEMEIA VIEȚII MELE. Crezi că viața îmi va da cel puțin un an de zile,  să pot fi fericit alături de tine?
- Viața îți va da timp și fericire mai mult decât poți cuprinde. Știi de ce? Pentru că o meriți. Și chiar dacă suntem din generații diferite,  nu înseamnă că nu putem fi fericiți. Te iubesc, dragul meu...

(Sfârșit)

Georgeta Istrate

Femeia ursului, partea a V-a




Ești un miracol în viața mea!

   A doua zi se plimbau amândoi pe bulevard. După o liniște îndelungată, timp în care  priveau locurile și oamenii altfel decât până acum, în sensul că percepția era una de seninătate și mulțumire, Dan Curcubeu întrerupse tăcerea:
-Rodica, propun să mergem la un restaurant. Acțiunea de divorț și obținerea postului de profesor merită sărbătorite.
- Dan, nu cred că-ți voi putea mulțumi vreodată pentru ce ai făcut să mă ajuți să fiu din nou pe linia de plutire. Știi, mă gândesc că tu ești un miracol în viața mea.
-Da? Și de ce crezi asta?
-Ți se pare puțin lucru ce mi s-a întâmplat în ultima vreme?
-Este un lucru normal, după părerea mea, faptul că ți s-a redat viața,  pe care, de altfel, ai știut să ți-o pregătești. Nu uita că ai o diplomă pentru care ai muncit mult. Este dreptul tău...
-Crezi?
-Eu întotdeauna cred ceea ce spun. Altfel de ce aș mai spune-o ? Când o să mă cunoști mai bine, o să vezi că eu nu mă joc cu vorbele.
-Dar tu ? Cine ești tu ? Cum de ai apărut așa deodată și mi-ai  schimbat viața? Amintește-ți că omul acela m-ar fi omorât în bătaie dacă n-ai fi intervenit laa timp.
-Că veni vorba, îl cunoști pe cel care te-a lovit?
-Dacă îl cunosc?! O, Dan, bunul meu prieten, nici nu știi cât de bine îl cunosc pe bețivul acela.
-Da? De ce nu mi-ai spus?
-Asta ar fi schimbat situația?!
-Poate...
-Îți spun acum. Acel bărbat  care m-a desfigurat este fostul soț.

Un suflet nobil și un profesor vicios

-Nu se poate! Și tu vrei să nu-i ceri partea ta de casă, tu nu vrei să plătească pentru ceea ce ți-a făcut? Ai uitat că, în timp ce trăiai un coșmar în pădure, el se distra cu alta? Ai uitat că te-a umilit, că te-a ironizat? Doamne, în tine trebuie să existe un suflet nobil, dacă poți ierta toate astea.
- Nu, Dan, numai că mie nu-mi place răzbunarea. Nu crezi că viața l-a pedepsit destul ? Dintr-un profesor strălucit a ajuns ultimul alcoolic. Vorbea lumea că i s-a dat un avertisment, iar după asta va urma interzicerea practicării meseriei de profesor.
- Chiar așa?! De ce?
-Este alcoolic și a fost găsit dormind în laboratorul de chimie, cu sticla lângă el. Și-a făcut nevoile în chiuveta laboratorului, în timp ce elevii erau la oră. Comportamentul lui agresiv față de elevi, aroganța față de colegi și lipsa de respect față de meseria pe care o are sunt motive serioase pentru a fi înlăturat de la catedră.  Se pare că viața îl pedepsește deja  pentru păcatele sale. Nu vreau să pun și eu paie pe foc.

Nici cât negru sub unghie...

-Îmi dai voie să-ți pun o întrebare?
-Te rog, dar nu mă supune la raționamente dificile, căci sunt destul de obosită. Știi și tu, tribunalul, discuțiile cu directorul... Încep să cred că palatul meu din pădure era mai potrivit. Îmi lipsea doar puțină afecțiune...
-Așa să fie. Și fie ca această căldură sufletească și tandrețe să nu întârzie să apară. Întrebarea mea este: crezi că în seara asta soțul tău te-a recunoscut?
-Nu știu, cred că da, sau măcar s-a gândit că semăn cu cineva cunoscut. Spun asta pentru că, atunci când mi-a vorbit urât, eu am ridicat capul și m-a putut vedea bine pentru câteva clipe.
-Nenorocitul! Scuză-mă, dar nu pot să mă abțin. Te rog, ai răbdare cu mine. Poate că mâine o să-mi treacă și n-am să mai am gândurile astea. Cel mai mult mă miră la tine puterea de a ierta. Eu știam altceva despre femei, anume că sunt întruchiparea răzbunării, dar tu ești întruchiparea iertării. Tu nu ești o femeie, ești un înger. Iartă-mă.
-Nu-i nimic. Eu cred că în tot ce mi-a făcut omul acesta este cel puțin un bine. Ursul a fost provocarea. Prin comportamentul său, l-a obligat pe soțul meu să arate cât mă iubește. Și s-a văzut: nici cât negru sub unghie... Iar binele cel mai bun ești tu, fiindcă, deși nu m-ai cunoscut, m-ai iubit ajutându-mă să îmi recapăt viața, să revin printre oameni. Se spune că oamenii sunt oglinzile noastre. Dacă e așa, undeva în mine există o variantă a soțului meu. A trebuit, în zilele și nopțile lungi pe care le-am petrecut în peștera ursului, să reflectez, să-l accept și să-l înțeleg. După acceptare, s-a întâmplat criza în care ai intervenit tu, un moment la limita dintre viață și moarte. Cum lumea din afară există și în interiorul nostru, una din variantele personalității mele ești chiar tu. Crezi că aberez?... Ziceai înainte să încep a filozofa,  că vrei să mergem să sărbătorim cele două victorii. Te-ai răzgândit?
-Deloc!  Aici, în apropiere, este un restaurant foarte bun. Mergem acolo... Ce-i? De ce mă privești așa?
-Nimic. Numai că-mi va trebui ceva timp să mă pot acomoda cu oamenii din jur.
-Cred și eu. După o perioadă de junglă de cinci ani, este momentul să revii. Dar să nu-ți faci probleme. Eu voi fi lângă tine  și-ți voi servi ca sprijin sau umăr pe care ai putea să plângi când vei simți că nu mai poți.
- Cum zici tu,  zise tânăra femeie, luându-l de braț în timp ce intrau în restaurant...


(Va urma)

Georgeta Istrate

SMS - Și iubesc iubire pură





Și iubesc iubire pură
Trandafir roșu pe gură
Ochi frumoși ca doi luceferi
Mâinile de flori de nuferi
Și un trup de Făt-Frumos
Doamne, cât ești de-arătos !

Georgeta Istrate

SMS -Un legământ cu tu și eu






De tine-ndrăgostită azi, mâine și mereu,
Încet pe cerul sufletului meu,
Se naște-un mândru curcubeu
Un legământ cu tu și eu
Scris cu iubire 
Iar martor este Dumnezeu. 

Georgeta Istrate

SMS - Pe-o pală de fân cosit...






Pe-o pală de fân cosit
Făt-Frumos mi-a adormit
și visează-așa de bine
că a uitat și de mine
ce mă fac, lume, cu el
că-i e bine singurel
hai, trezește-mi-l nițel
măcar să-i aud glăsciorul
să mă lase-n pace dorul.

Georgeta Istrate

SMS - În ochii tăi






în ochii tăi adânci eu am simțit chemarea
erau în ei lumini, dar și scântei,
am intuit atunci dorința ca și marea
și frumusețea sufletului tău ascunsă după ei.



Georgeta Istrate

Femeia ursului, partea a IV-a






Evenimentele șoc și transformarea omului

   Ajunseră la locuința lui Dan Curcubeu. Era un apartament cu patru camere mobilat după ultima modă. Puțin stânjenit, bărbatul îi spuse pe un ton ocrotitor:
-Asta e casa mea. Până o să-ți găsesc o locuință de închiriat, va trebui să împarți acest apartament cu mine. E în regulă?
-Nu știu ce să zic. Am progresat foarte mult în doar câteva zile. Ca și cum Dumnezeu ar vrea să-mi dea înapoi ce mi-a luat. Sau mai bine zis să repare ce au stricat alții. Știi, m-am gândit mult la ceea ce mi s-a întâmplat. Cred că prin tot ce am trecut era scris în destinul meu, că trebuia să trec prin toate acestea ca să învăț o lecție. Se spune că Dumnezeu îți pune în față un rău doar ca să te facă vrednic de binele care va urma. Stând singură în pădure vreme de cinci ani, am avut timp de gândire, de analiză. Am ajuns la concluzia că numai niște evenimente șoc, ca acela prin care am trecut eu, pot schimba concepțiile limitate ale omului. Iar transformarea rezultată de aici îi deschide ferestre noi în gândire, în atitudine, în reacții. Acum, când am trecut peste toate acestea, încep să-mi dau seama cum lucrează Dumnezeu. Este o alchimie, un mod de a transforma natura rea a omului, printr-un rău aparent, în bine.  Este chiar fascinant...

Te duc în... America !

-Dacă-mi dai voie, eu  cred că e timpul să revii la viață. Ce zici?
- Nu numai că mi-ai oferit o casă, dar m-ai adus și la oraș. Pentru mine este...
-Să nu-mi spui că nu-ți place, fiindcă mă ambiționez și te duc în ... America! Lăsând gluma la o parte, dacă îți place mai mult la țară, pot să aranjez ceva în sensul ăsta.
-Nu e nicio problemă. Știi, înainte de a mă căsători, îmi dorisem să ajung la oraș, dar din păcate, la vremea aceea m-am îndrăgostit de Radu.
- Bine că ai adus vorba. De soțul tău ești divorțată?
- Nu. El s-a căsătorit cu femeia aia pe considerentul că e văduv, fiindcă soția, după spusele soacrei mele, i-a fost ucisă de un urs.
- Vrei să spui că el știe adevărul și continuă să susțină în fața lumii că ai murit?!
-Da.
- Înseamnă că avem o problemă. Trebuie să introduci proces de divorț, ca să te eliberezi. El a încălcat legea. Tu ai dreptul la jumătate din tot ce ați agonisit împreună.
- Nu, n-am să-i cer nimic. Nu vreau.
-Nu se poate ! Tu locuiești într-o văgăună, iar el se distrează. Nu, asta nu poate rămâne așa !
-Te rog, pentru numele Lui Dumnezeu, dacă vrei să mă ajuți, ajută-mă doar să mă eliberez de el, nu să mă îmbogățesc.

Avem o problemă...

-Văd că ești hotărâtă. Observ groază în ochii tăi. Ei bine, fie cum zici.  Chiar mâine vom face primele demersuri, iar iubitul tău soț va primi citația în câteva zile. Cu asta ești de acord ?
-Cunoști vreun avocat ?
-Da, îl ai chiar în fața ta.
-O, nu se poate ! Ce-am făcut eu să merit această răsplată?
-Nu te înțeleg...
-Până curând eram o ființă blestemată, o nimeni pentru lume și...domnule avocat, cred că avem deja o problemă...
- Da? Care ar fi aceea?
- Nu am bani pentru onorariu.
-Asta chiar e o problemă. Însă trebuie să-mi promiți că-mi vei plăti cu primul salariu pe care-l vei lua.
-Ce tot spui? Care salariu?
-Cum, ce? Mâine mergem la Liceul M, unde cu siguranță vei obține un post.
-Cum de ești atât de sigur ?
-Îl cunosc pe director. Chiar l-am auzit zilele trecute că are nevoie de un profesor de limbă engleză, căci cel care a fost înainte s-a pensionat.
-Nu știu ce să zic, domnule Samaritean. Mă pui în încurcătură. Serios ! Și faci toate astea fără să ceri nimic în schimb...
-Ei, nici chiar așa. Am câștigat o prietenă pe cinste.
-Chiar așa? Pentru soția dumitale o prietenă ar putea fi un lucru dubios... motiv de gelozie...
- Nu sunt însurat! Vezi tu vreo femeie în această casă? Vezi vreo poză cu familia pe undeva?  

Darul Lui Dumnezeu

-Hai să schimbăm subiectul. Ce-ar fi să pregătim ceva de mâncare? Gătesc bine... Cred... dacă mai știu... Am avut o pauză cam mare de bucătărie...
- Nu voi permite oaspetelui meu să se apuce de umblat printre oale și tigăi. Voi găti eu însumi.
- Nu uita că eu nu sunt un oaspete oarecare, având în vedere împrejurările în care ne-am cunoscut.
-OK. Am să te las pe tine să gătești ceva din ce vei găsi prin frigider. Între timp, am să cobor să iau ceva de băut.Ce preferi?
-Apă minerală...
- Nu se poate. Acest eveniment se cere sărbătorit cu cea mai bună șampanie... Ce e? Nu zici nimic?
- Nu mai am cuvinte, domnule avocat.
  După ce avocatul ieși, Rodica cercetă apartamentul cu atenție. Obiectele erau de cea mai bună calitate, iar picturile de pe pereți aveau semnătura unor nume răsunătoare: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, Ștefan Luchian, Gheorghe Tattarescu și alții. Fata se simțea bine. Energiile pe care le simțea erau pozitive, parcă îi dădeau încredere în sine. Cine știe? Poate că va reuși să se ridice din nou, poate își va găsi adevăratul drum în viață. În orice caz, fata credea că întâlnirea cu avocatul a fost un dar de la Dumnezeu, chiar îngerul trimis de El.

(Va urma)

Georgeta Istrate

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...