vineri, 30 noiembrie 2012

“Art Georgie’s”, pasiune şi creativitate



    Dragii mei, zilele acestea am găsit în calculatorul meu nişte fotografii excepţionale, pe care le-am făcut cu câţiva ani în urmă,  la  câteva expoziţii  “Art Georgie’s”. Îmi aduc aminte că am fost de-a dreptul încântată nu numai de acele creaţii, dar mai ales de povestea de început a firmei. Am căutat pe Internet să văd ce noutăţi mai sunt şi, spre surprinderea mea, am găsit câteva articole care dădeau de înţeles că firma nu mai aparţine iniţiatorului ei. Sper că e o glumă proastă, căci e păcat să moară atâta pasiune şi creativitate, de care avem cu toţii nevoie. Postez mai jos articolul pe care l-am scris când am participat la prima expoziţie,  şi câteva fotografii cu lucrările lor.    


Virgil Moraru, iniţiatorul unei arte unice

  Iubeşte arta cu pasiune, tablourile şi vitraliile pe care le creează sunt nişte poeme născute parcă din veşnicii. Sufletul lui este ca o sete crescută la margini de izvoare. Îl încântă roua dimineţii şi  dansul apei  ce alunecă jucăuşă printre pietre…  



  Cum să fii indiferent în faţa atâtor frumuseţi? Toată această artă îşi strigă dreptul la viaţă, ca un copil dornic să simtă căldura soarelui. Şi poat că el, Virgil Moraru, a simţit că destinul l-a ales să facă lucruri durabile, lucruri care să provoace stări de fericire şi încântare pentru multe generaţii de acum încolo. În anul 1992, la Iaşi,  pune bazele unei “maternităţi” de creaţie ce cuprinde pictură bisericească, fabricarea mozaicului şi folosirea lui în artă, vitralii şi decoraţiuni interioare.Cu timpul,  a ajuns la realizări pe care nici măcar el nu a crezut că o să le atingă. De la miniaturi până la lucrări de mare anvergură, întinzându-se pe sute de metri pătraţi, fiecare centimetru înseamnă precizie şi fineţe unite în vis şi fantezie.  Şi mai ales pierderea noţiunii timpului…

 Un destin scris în nume


    Şi dacă ne-am îndoit vreodată că destinul ne este scris pe frunte, atunci Virgil Moraru, fondatorul atelierelor, are destinul scris chiar în nume (vi-vitraliu, mo-mozaic). Până să pună bazele noilor tehnici, era pictor bisericesc. Îşi aduce aminte că, în vremea vechiului regim, vitraliul i se părea un fel de Fata Morgana. Aşa credea atunci la nivel de raţiune, pentru că undeva în interior, din centrul inimii creştea firavă şi nestingherită o artă nouă, deosebit de durabilă şi spectaculoasă.
    Lucra într-o mănăstire...Într-o zi i-a venit ideea să vopsească bucăţele de sticlă pe care apoi le-a lipit pe pereţii unui...wc. Şi da, acest lucru  i-a purtat noroc! Acele prime cioburi colorate aveau să fie în istoria carierei sale,  punctul zero, care în drumul lui spre plus infinit a dus la o recunoaştere internaţională de necontestat. Lucrări bisericeşti în România, dar şi în străinătate, iar cele două brevete de invenţie în materie de mozaic au primit patru medalii de aur la saloanele de inventică de la Iaşi, Bruxelles, Moscova...Şi inspiraţia curge ca un fluviu : “zilnic străbat mii de kilometri...Am înmagazinat în memorie tot felul de instantanee.Voi scoate din această memorie ideile pe care le am şi le voi da artiştilor care lucrează în atelierele noastre.Ei le vor trece prin propria sensibilitate şi vor crea lucrări unice. M-am gândit chiar la expoziţii tematice, de exemplu “Faţade vechi şi noi din Atena”...  Ştiţi şi voi că, în ziua de azi,  se pune accentul pe produsul unicat, o creativitate care implică folosirea materialelor neconvenţionale. Suntem posesorii unor tehnici unice, de exemplu, prin tehnica fuziunii am reuşit să scoatem lucruri din ce în ce mai frumoase şi de calitate”.

Admiraţie şi invidie


  Cei care lucrează la  “Art Georgie’s” se consideră nişte autodidacţi care ştiu să trăiască clipa la maximum: fie că e tristă, fie că e fericită. Şi asta se vede cu ochiul liber, trebuie doar să ştii să priveşti.
    Vernisajul expoziţiei de la Galeria “Art Georgie’s” din Bucureşti a uimit asistenţa prin originalitatea lucrărilor executate manual în cele două tehnici : vitraliul şi mozaicul.Un spectacol de lumină şi culoare în care fiecare lucrare, în funcţie de tema pe care  o abordează, creează sentimente noi în sufletul admiratorului. De multe ori acesta exclamă cu uimire: “de când caut aşa ceva!” E ca şi cum lucrarea şi-ar găsi stăpânul. În acel moment se înfiripă o dragoste de ambele părţi. Să fi intuit artistul, în momentul în care a conceput o anumită lucrare , că cineva în lume o caută în propria imaginaţie ? Că acesta, oricine ar fi el, aşteaptă ca Universul să-i materializeze visul? Oricum ar fi, artistul “Art Georgie’s”  îşi dă acordul  ca o parte din sufletul său să ajungă într-o casă în care, cu siguranţă, va fi preţuit.  Aproape nu-ţi vine să crezi că din piatră, sticlă topită stratificată sau marmură se naşte atâta frumuseţe, căldură, bucurie şi încântare!   Lucrările artiştilor coordonaţi de Virgil Moraru au stârnit admiraţie, dar şi invidie. Nu de puţine ori, când aripa succesului i-a urmărit peste hotare, săgeţile răutăţii au fost îndreptate asupra lor. De teama concurenţei ( pe care  “Art Georgie’s” le-o făcea),  erau trimişi să-şi prezinte lucrările doar în România.

Garanţie 50 de ani


    Lucrările de la cele mai mici, stil cadou, până la cele complexe, monumentale, înglobează în ele geniu artistic, romantism şi pasiune, iar fineţea execuţiei şi materialele folosite, inclusiv aurul, dau senzaţia de mişcare.Culorile materialelor folosite nu-şi schimbă nuanţa, acestea rezistând în timp şi sute de ani.Datorită numărului mare de artişti, majoritatea tineri,stilurile sunt diverse acoperind o mare varietate de preferinţe: personaje şi scene biblice; domniţe îmbrăcate în haine de epocă, nuduri; Marilyn Monroe, Charlie Chaplin şi celebrele lui ghete..; flori şi instrumente muzicale; vase decorative; chipuri de copii... “vrem să credem că fiecare lucrare este făcută pentru cineva. Şi pentru că totul este realizat manual, aceeaşi temă poate fi diferită de la un artist la altul. Pentru că - nu-i aşa?-  lucrarea trece prin sufletul şi viziunea fiecărui artist. Ni se solicită des icoane, dar şi tablouri cu teme laice. Lucrările noastre au certificat de calitate şi o garanţie de cel puţin 50 de ani şi…vă garantez că astfel de lucrări nu veţi mai găsi nici în galeriile din ţară şi nici în cele din străinătate”,  a precizat Cerasela Ciucă, unul dintre organizatorii expoziţiei.

   Georgeta Istrate

luni, 26 noiembrie 2012

Mănăstirea “Sfântul Antonie cel Mare” de la Mălăieşti



     Sfârşit de aprilie…Pe la amiază, autocarul cu pelerini se opreşte la Mănăstirea “Sfântul Antonie cel Mare” de la Mălăieştii de Jos, comuna Dumbrăveşti, judeţul Prahova.



      Copacii din jur  parcă protejează şi resping orice zgomot  venit din afara acestui perimetru. Aerul  încărcat cu parfum de liliac şi iarbă proaspătă  se furişează în respiraţie alungând umbrele sufletului,  iar pacea senină, mângâiată de triluri de  păsări, te îndemnă la meditaţie. Colinele verzi din jurul mănăstirii se scaldă într-o lumină specială ce se revarsă pe acest colţ de rai. Pelerinii caută cu sufletul ceea ce lumea nu le poate oferi: fericirea prin iubire, ascunsă  doar în  emoţia întâlnirii cu Dumnezeu.Stareţul Petru Ungureanu spune că :”spaţiul ar fi pustiu   dacă nu ar fi punctat de biserici. Inimile noastre ar fi neîmplinite dacă nu am peregrina din când în când în perimetrul locurilor de strădanie numite mănăstiri…”

Sfinţii, indicatoare către izvorul harului divin

    
    În biserica mănăstirii este linişte deplină. Înăuntru mai zăbovesc două persoane: un călugăr bătrân cu privirea blândă, care vinde lumânări în pridvor, şi Părintele Stareţ Petru. Acesta din urmă ne primeşte cu zâmbetul pe buze  şi face bucuros  o rugăciune de dezlegare pentru noi. Are o cuminţenie în priviri aproape revoltătoare, iar când vorbeşte adoptă o atitudine umilă şi respectuoasă. Nu înţeleg de ce îşi ascunde privirea mereu! Pelerinii sunt curioşi şi, din vorbă în vorbă,  se înfiripă o discuţie pe tema mântuirii. Deşi tânăr, părintele răspunde tuturor întrebărilor cu răbdare şi înţelepciune. Ne spune că izvorul harului divin este singurul care poate să curăţească şi să mântuiască sufletele nedisciplinate.Că acea iubire eliberatoare  identificată cu Dumnezeu nu se găseşte în “puteri spirituale şi false minuni” oferite de ocultişti şi “harismatici” care pot cel mult să ofere o plăsmuire slabă de idei întunecate şi absurde. ”Niciodată nu a existat un asemenea timp al învăţătorilor falşi  ca acest jalnic secol, atât de bogat în jucărioare lumeşti şi atât de sărac în minte şi suflet. Adevărul ” spune sfinţia sa, “se găseşte numai în Biserica Ortodoxă a Lui Hristos, izvorul fiind harul Sfântului Duh , iar adevăraţii învăţători ai doctrinei dumnezeieşti  sunt Sfinţii Părinţi. Dar câţi din creştinii  ortodocşi ştiu îndeajuns  pentru a bea din acest izvor? Mulţi dintre ierarhii contemporani  îşi călăuzesc turmele pe căile dezastruoase  ale înţelepţilor moderni  ce promit ceva “nou” şi se străduiesc  să îi facă pe creştini a uita învăţătura adevărată, o învăţătură care se află în total dezacord cu ideile false ce stăpânesc vremurile moderne. Ar trebui ca piatra de temelie a clădirii sufletelor să fie învăţătura patristică. Nu există nicio problemă a vremurilor noastre încurcate  care să nu-şi poată găsi soluţia printr-o citire atentă şi smerită a vieţilor acestor sfinţi.”

Locurile sfinte reînvie din propria cenuşă
  
  

    Cu aproximativ două secole şi jumătate în urmă, aici a existat un schit de călugări…Şi cum  locurile sfinte reînvie mereu din propria cenuşă, neţinând cont de timp sau decizii arbitrare,  pe aceste locuri se află acum un complex mănăstiresc nou nouţ.Terenul a fost donat de Guiu Ion din Ploieşti iar ctitorii sunt Vasile Cucu din Bucureşti  şi Traian Bledea din comuna Bledeşti, judeţul Prahova. Biserica, din zid,  are  trei hramuri:”Sfântul Antonie cel Mare” (17 ianuarie),”Sfântul Mucenic Fanurie”(29 august),  “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”(24 iunie). Piatra de temelie a fost pusă în 1995 de IPS Teodosie împreună cu un  sobor de preoţi, care au săvârşit atunci  slujba de sfinţire.     Complexul este iniţiativa ieromonahului Antonie Liţa care , hotărât fiind să ridice acest lăcaş, a improvizat  un spaţiu de locuit într-un vagon . Condiţiile grele nu l-au  împiedicat  sa strângă o obşte de 30 de monahi şi să stabilească o rânduială de slujbe care se ţineau zilnic. După trei ani, părintele Antonie a fost  transferat în eparhia Alexandriei şi Teleormanului. Viaţa monahală a continuat sub îndrumarea părintelui Lazăr Nan, care a reuşit să finalizeze construcţia bisericii  în faţa căreia a zidit un aghiasmatar.Tot părintele Lazăr a demarat şi  lucrările de construcţie a unui corp de chilii care va fi finalizat de actualul părinte stareţ , Petru Ungureanu. Acesta  intenţionează să împrejmuiască perimetrul mănăstirii cu zid şi să ridice o clopotniţă.

O frumuseţe care îţi taie respiraţia


     Lăcaşul este  o construcţie în formă de cruce de o rară frumuseţe. De pe partea exterioară a zidului bisericii, din picturi, sfinţii  încolonaţi îmbie credincioşii la o discuţie cu Dumnezeu. Pe naos se ridică maiestuoasă   turla mare  octogonală, aşezată pe un soclu pătrat şi două turle mai mici desupra  pronaosului. De o parte şi de alta  a celor două canaturi de lemn masiv  ale uşii de la intrare, meşterul Atomi Constantin a sculptat cu măiestrie portretele a  patru sfinţi, încadrate în chenare de cruci şi viţă de vie : Antonie cel Mare, Fanurie, Ioan Botezătorul şi Vasile cel Mare.
   În interior, altarul, luminat de ferestre la nord şi la sud, este separat de naos prin catapeteasma sculptată în lemn de stejar de meşteri din  Humuleşti. Câţiva  stâlpi  de beton  încorporaţi în ziduri despart naosul de pronaos. Ambele încăperi sunt luminate de ferestre generoase. Pictura interioară, realizată în ulei de către Ade şi Nicoleta Voicu, îţi taie respiraţia.Culorile sunt atât de proaspete şi vii încât ai senzaţia că ai nimerit în mijlocul unui sfat ţinut de sfinţi în carne şi oase. Din faţa tâmplei, sfatul este supervizat de Însuşi Mântuitorul şi Maica Lui care privesc blând din icoane spre credincioşii aflaţi pe scaunele sculptate de o parte şi de alta a încăperii, în continuarea celor două jilţuri arhiereşti.

Călugării, îngeri ai pământului

  
    Pelerinii se opresc în faţa unei măsuţe pe care sunt scrise, ca un psalm,  cuvintele: « Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie : în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale Doamne, voi intra în casa Ta ; închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără încetare să preaslăvesc o dumnezeire, pe Tatăl,pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, amin ! ». Ieşim în curte.  Stareţul ne arată chiliile  neterminate şi ne vorbeşte despre planul său de a le  modifica arhitectura  « prea lumească ».Şi dacă tot se vorbeşte  despre clădiri, nu poţi să nu observi tricolorul arborat pe fiecare dintre ele sau  muşcatele din pridvoare . Apoi, stareţul ne povesteşte despre viaţa de călugăr, uneori neînţeleasă :”Ţâşnirea spre lumea îngerilor , îngeri ai pământului,  cere jertfă neîntreruptă, cere credinţă totală şi lumea nu înţelege că aceştia , călugării, sunt fiii cei mai curaţi, mai luminoşi, mai necesari şi mai hărăziţi ai neamului lor. Realitatea din inima monahului, liniştea adâncă şi gândirea  înaltă trezesc sentimentul de răspundere în jurul lor şi creează o singură şi mult aşteptată armonie. Călugărul dispune de un mare dar şi anume o acută senzaţie a liberei capacităţi de alegere între bine şi rău. Soluţia ortodoxă a mântuirii ce constă din smerenie, har,credinţă şi fapte bune i se arată, pe măsură ce trăieşte mai multă vreme în mănăstire, a fi conformă cu dreptatea, cu adevărul şi dreapta socotinţă.”

Mântuirea este accesibilă tuturor

  

   Stareţul spune că mântuirea se bazează pe dispoziţiile sufleteşti şi este accesibilă în egală măsură călugărului ca şi mireanului. Singura diferenţă constă în rânduiala exterioară a vieţii,obligatorie pentru monahi. În rest, trăirea lăuntrică şi viaţa în duh  este aceeaşi pentru toţi. Ca să ne exemplifice, ne povesteşte despre Sfântul Antonie cel Mare, care voia să ştie de la Dumnezeu,  dacă este cineva în Alexandria care îl întrece în virtute şi i-ar putea deveni model de viaţă. Răspunsul vine  printr-un cizmar care, prin meseria lui, slujea oamenilor, dar trăirea interioară era socotită de Domnul un exemplu de modestie:”ei bine, dimineaţa, după ce mă scol, mă aşez pentru câteva clipe în faţa Lui Dumnezeu şi mă gândesc că , în tot acest mare oraş, nu este păcătos mai mare  decât mine. Şi seara fac la fel...” Astfel cizmarul, a cărui credinţă şi smerenie îl onora pe Dumnezeu, a fost socotit mai virtuos decât sfântul. “Desăvârşirea”, spune părintele Petru citându-l pr Sfântul Isac Sirul, “este un adânc de smerenie”. “Nu faptul de a fi laic sau monah are importanţă în faţa lui Dumnezeu, ci smerenia şi modestia”.
    Ne pregăteam de plecare…  Prin livezile de pe coline, soarele-şi odihnea razele blonde şi mi se părea că orizontul se dilată într-o măreţie care ne cheamă .Şi noi deveneam tot mai mici, atât de mici că semănam cu nişte puncte rătăcind prin grădina creaţiei…

    Georgeta Istrate

 

Terapia antidepresie, de la tristeţe la bucurie



     
                                                         Nicu Ghergu, terapeut

     În ziua de azi, când evenimentele se desfăşoară cu o viteză ameţitoare, masajul nu mai este un moft, ci o necesitate. Răul  începe de la stres şi duce, inevitabil,  spre o boală. Nu mai este un secret că masajul reprezintă un procedeu complex care, în funcţie de tipul, intensitatea, durata, frecvenţa, gradul de concentrare al terapeutului şi,  mai ales,  al pacientului,  acţionează  fizic, psihic şi mental, armonizând organismul pe toate nivelurile.  De ce am adus vorba despre concentrarea pacientului?! Simplu. În timpul masajului, acesta poate conştientiza mai bine deblocările emoţionale care apar,  grăbind considerabil atingerea unei stări armonioase.
     În urma mai multor experienţe, s-a constatat că pacienţii reacţionează diferit în faţa acestor detensionări: unii oftează, altora le curg lacrimile, pe alţii îi apucă râsul, unii tremură... Acestea sunt semne că organismul se eliberează de tot ceea ce l-a împovărat: supărare, ură, resentimente, amintiri dureroase, momente umilitoare, etc. Dar ce uimeşte la terapia antidepresie este faptul că, după masaj,  pacientul  dobândeşte o încredere mărită în propria fiinţă. Încrederea în sine poate fi considerată principalul antidot pentru depresie!  

  În cabinetul terapeutului Nicu Ghergu...

      Aşadar, vă invit în cabinetul lui Nicu Ghergu, să vedem cum lucrează...
 Mă aflu pe patul de masaj. Mai întâi, terapeutul unge suprafaţa pielii de masat cu un ulei special, după care mă atenţionează că terapia pe care mi-o va face, este una special concepută pentru a elimina depresia: „ În timp ce voi lucra,îmi spune, concentrează-te pe sentimente, povesteşte-mi despre stările pe care le trăieşti... Inspiră adânc, capul relaxat, chiar abandonat”. Terapeutul simte o oarecare împotrivire din partea mea: „ Ce, n-ai încredere în mine?!” Sigur că am, îi răspund. Râde, apoi adaugă: „încearcă să te vizualizezi într-un spaţiu care-ţi  provoacă multă bucurie!” Apoi,  începe să lucreze, iar eu încerc să-l ascult. Să vedem, găsim o  amintire frumoasă? Da, asta este! Într-o clipă mă vizualizez înotând în apa Argeşului. Pentru mine, nu există fericire mai mare ca apa! Însă  curiozitatea nu-mi permite să fiu total absentă, căci nu vreau să pierd nicio mişcare a specialistului.
   Între timp, Nicu Ghergu îmi povesteşte că terapia de care beneficiez în acest moment, nu elimină doar depresia, ci şi durerile de cap, disfuncţiile sistemului nervos central, accidente ale creierului şi măduvei spinării, dificultăţile emoţionale, oboseala, bolile sistemului imun şi alte zeci de probleme de sănătate.  De asemenea,  ţine să precizeze că nu el este cel care vindecă, ci doar stimulează anumite puncte. Ca urmare a tehnicii pe care o aplică,  procesele naturale de autovindecare încep să lucreze pentru recăpătarea sănătăţii pe toate planurile.   

Senzaţii şi întrebări

     Îmi ia capul în mâini şi, cu mişcări blânde, îl roteşte  spre stânga si spre dreapta,  explicându-mi că astfel se echilibrează lichidul encefalo-rahidian. Balansul acesta îmi dă impresia că sunt o bucată de lut modelat de mâna unui artist. Trec de la starea de lut la cea de zbor şi am senzaţia că sunt departe... Îmi simt obrajii plini de energie, chiar întreb dacă m-am înroşit, iar Nicu Ghergu  îmi confirmă: „ ştii cum eşti acum? Un generator de energie!” Într-adevăr, simt o avalanşă de senzaţii „calde” din cap până în picioare şi , în momentul acesta, nimic  nu mă poate scoate din starea de bine.  Nu ştiu cum şi de ce, dar îl întreb dacă terapia aceasta atât de grozavă merge şi la animale: „sigur că da, chiar acum câteva zile am „relaxat” o pisicuţă. Se simţea foarte rău şi, după ce am lucrat pe trupuşorul ei, a devenit iar jucăuşă. A, trebuie să-ţi spun că  terapia se potriveşte de minune şi copiilor”.

„Să-ţi fie de bine!”

    

     În timp ce-mi ţine o mână în zona urechii drepte, iar cealaltă în zona umărului, făcând un fel de elongaţii, îmi spune să inspir adânc, apoi face aceleaşi mişcări şi pe partea stângă. Îmi ridică din nou capul cu mâinile amândouă,  masând la baza craniului, vine apoi cu degetele mari în stânga şi dreapta bărbiei şi tot aşa zona craniană  este masată centimentru cu centimetru. Din zona capului, trece la coloana vertebrală,  stimulând punctele energetice în acelaşi timp cu osul bazinului. La un moment dat, îi spun: parcă mi se aşează toate! Râde. După ce lucrează pe ambele părţi, se întoarce în zona capului şi reia mişcările delicate de la început: apasă centrii aflaţi după fiecare ureche, apoi oasele feţei, fruntea, oasele din jurul ochilor, în zona creierului şi la baza nasului, apoi face din nou rotaţiile capului spre stânga şi spre  dreapta, aşa cum am descris mai devreme. După ce mai execută câteva mişcări în zona capului, se îndreaptă spre tălpi, trage ( bineînţeles,  într-un mod terapeutic!)  de picioare, fapt care-mi stârneşte un comentariu glumeţ: poţi să tragi ceva mai tare? Că toată viaţa  mi-am dorit să fiu mai înaltă! Specialistul râde, apoi  încheie tradiţional : „să-ţi fie de bine!”

 Aplicabilitate fără limite

    Terapia corectează sistemul cranio-sacral, adică locul în care acţionează măduva spinării şi creierul. Acest tip de masaj are ca scop destinderea totală a organismului, detensionarea psihică,  prin eliminarea gândurilor negative. Prin  acest masaj se ajunge la deblocarea unor probleme pe fond psihic, care îngreunau  dezvoltarea armonioasă a organismului.  După eliberarea acestor „poveri”, multe probleme de sănătate dispar ca prin minune. Datorită faptului că terapia acţionează asupra sistemului nervos central, aplicabilitatea este fără limite, acţionând pe tot felul de disfuncţii, inclusiv pe cele endocrine.  Asupra minţii, masajul are un efect deosebit de benefic,  armonizând procesele mentale. Dacă acestei terapii  i se asociază o atitudine pozitivă, rezultatele pot să apară uimitor de rapid. Sigur că depinde de reacţia fiecărui organism în parte, căci suntem unici şi reacţionăm fiecare în ritmul nostru! Cert este că o persoană armonizată va fi recunoscută imediat după  felul în care reacţionează şi după comportament.  

Depresiile fără motiv

    Probabil,  vi s-a întâmplat ca, în unele zile, viaţa să vi se pară cenuşie, deşi aţi avea o mie de motive să vă bucuraţi. Fără un motiv identificabil, deveniţi critici, totul vi se pare lipsit de sens şi vă apucă o disperare,  care, dacă nu este corectată de un specialist, poate să fie fatală. Ei bine, terapia antidepresie a lui Nicu Ghergu înregistrează rezultate foarte bune şi în depresiile endogene, adică depresiile fără motiv.
   În concluzie, masajul pe care l-am descris astăzi, urmăreşte îmbunătăţirea sistemului nervos central şi  obţinerea unei rezistenţe mai mari la îmbolnăviri. Eliberarea emoţională înseamnă în fapt eliminarea efectelor reziduale ale unor traume sau experienţe negative, care ne-au afectat recent sau chiar în copilărie, traume care ne blochează vieţile şi acum.
   Îl puteţi contacta pe Nicu Ghergu la tel: 0723.132.876 sau 0766.671.103. E-mail: nicughergu@yahoo.ro; www.tratamentenaturiste.ro

Georgeta Istrate