Dialoguri - sentimentul de a fi special




Axya: 

    Mă întrebam zilele acestea, de ce oamenii nu mai iubesc simplitatea, de ce simt nevoia să complice lucrurile , de ce vor să arate că sunt mai buni, mai speciali decât alții. E o alergare după a fi Superman, Femeia fantastică sau orice altceva care iese din normalitate. Să fie vorba despre ego?

Giaxya: 

    Ego... ce chestie teribilă! Un balaur cu infinite capete...

    În momentul acesta îmi vine în minte un exemplu... public. Circulă pe youtube un filmuleț  în care actorul K  primește o medalie din partea unei secte din care face parte. Ar fi bine să analizezi acest clip.

   Când l-am văzut pentru prima dată, acum câțiva ani, am crezut că e o secvență de film, că nu e real.  Dacă nu ai timp, nu trebuie  să vezi tot filmul, nici măcar nu trebuie să înțelegi ce zice. Uită-te măcar un minut, să vezi cum subiectul evenimentului  nu mai poate  de mândrie datorită faptului că e medaliat. Analizează-i gesturile, privirea, mimica feței. Ai o fațetă a egoului  în toată splendoarea. K  salută ca în filmele de acțiune, cu muzica din filmele în care a jucat.  Să te uiți măcar  până îi pune medalia la gât.

Axya: 

   Și ce faci dacă viața îți coboară egoul pe fundul prăpastiei? Îmbătrânești, nu te mai caută nimeni, poate o boală, un accident, ai sentimentul că nu mai ești important , nu mai ai motivație. Este ceva care te salvează de o depresie care te poate ucide? Cum ieși de acolo?

Giaxya:

     Știi care este marea ironie? Când era tânăr, K a jucat în filmul unui mare regizor despre o sectă a bogaților.  O secvență îți atrage atenția și răspunde întrebării tale : când personajul principal  este depistat drept intrus în grup pentru că nu știe parola casei și i se cere să își dea jos masca... Mai știi când îți spuneam că apartenența la o sectă sau grup dă sentimentul unora că sunt speciali? Că sunt superiori altora? Că au ei acces la ceva select secret, că sunt aleși? Ei bine, egoul are nevoie de recunoaștere, de faimă , de bani. Doar atunci se simte validat. 

    Ce te salvează?! Un ego cât mai mic. Culmea este că un ego care se micșorează până la inexistență  dezvăluie o ființă măreață și adevărată. Însă niciun ego nu va vrea să moară de bunăvoie.  De asta este atât de greu să ajungi la fericirea neschimbătoare. Te identifici cu egoul și lupți cu tot ce te sau  îl  amenință. Iluzia egoului este tocmai acest sentiment de a fi special...

 

Dialoguri - magia haosului




Axya: 

   Zilele acestea, fără să-mi fi propus, m-am gândit la un subiect destul de delicat privitor  la credințe, religii, zei, demoni , probabil și stimulată de tot felul de emisiuni care  readuc în actualitate astfel de teme. Este un amalgam de idei care mai rău te zapăcesc decât să-ți clarifice un lucru. Ce părere ai?

Giaxya :

     Dacă vrei să afli ceva, poți face cercetare, altfel riști să îți imprimi tot felul de idei greșite. Să luăm un exemplu din Vechiul Testament. Israel a exterminat Canaan și și-a suprapus religia și cultura peste a ei. De fapt, dacă ne uităm bine, cred că Biblia ne arată originile culturii israelite. Și Yahweh apare pe lista de zei canaaneeni. Cercetătorii afirmă de asemenea că modul în care este reprezentată cultura și religia canaanită în Biblie, e întotdeauna NEGATIVĂ. Păi da, când nu ne place cineva, cum altfel? Și dacă făceau sacrificii, ce? Câte culturi de pe planetă nu făceau sacrificii zeilor la vremea aia? Înseamnă că toate sunt sataniste? Din păcate, azi asistăm la  o reînviere a magiei, combinată cu informații false, că unii sunt prea leneși să pună mâna pe o carte. Și se consideră speciali pentru că ei cică glorifică zeități antice, care sunt demoni. E foarte la modă acum luciferianismul (care nu e totuna cu satanismul, atenție). E o ramură a New-age care se tot dezvoltă și care se numește magia haosului. Practicanții aleg numai ce le place din orice credință, fără să aprofundeze acele religii cu lecturi serioase. E la modă să fii altfel, special, și dacă declari că ești luciferian, oau, lumea tremură, îți dai seama?

 Axya: 

Nu cumva ne complicăm existența uitându-ne în trecut? Ce căutăm, de fapt?

 

Giaxya: 

   Analizând această ”modă”, mi-am dat seama care  e ideea: universul dragă are destulă energie să te servească pe tine, care ai tot dreptul să ceri absolut ce vrei. În general, practicanții vor bani, desigur. Dar asta nu e nimic nou pentru epoca consumeristă și egoistă în care trăim. Mă rog, și cei care practică magia haosului ba se curăță cu lumină, ba fac pacte cu ceea ce ei numesc demoni (de fapt, dacă te documentezi mai mult, nu sunt). Și oricum, dacă ar veni adevărații demoni, ar face  pe ei de frică. Ce contează e să pari special să ai abonați, să ai aură de guru în magia haosului, să faci și să dregi... Totul se rezumă la bani. Asta căutăm , de fapt...













La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...