Primul impuls...
Căutând pe youtube, am descoperit o melodie rap, care m-a prins imediat. Nu auzisem despre artist, însă mi-am dat seama că tânărul este înzestrat cu talent și deține un mare potențial artistic. Primul impuls a fost să postez acea melodie pe blog și pe pagina de Facebook, România-i țara mea. După câteva momente însă, mi-a venit o altă idee. Să contactez artistul, să-i iau un mic interviu, abia apoi să postez melodia, de data asta, însoțită de text. Mereu mi-a plăcut să știu câte ceva despre artiști și arta lor, indiferent dacă vorbim despre pictură, sculptură, muzică, etc.
Ei bine, am contactat artistul și am obținut acel interviu!
Pentru că abia te cunosc, am să încep cu întrebarea:
- Cine ești, tinere?
- Numele de scenă este Reff, dar în buletin mă numesc George Olaru. Înainte de orice prezentare artistică, sunt un SIMPLU OM ! În paralel, sunt artist (controversat și complex) underground al culturii Hip Hop. Mă consider un proscris pentru că, deși fac parte din această cultură, totuși nu sunt în ea ! Spun asta pentru că, prin ce fac și prin ceea ce exprim, ating un anumit public. Asta pentru că, în timp ce alți artiști cântă despre ce ar vrea/își doresc să aibă și/sau faptul că acum AU ce înainte nu aveau, eu îmi exprim emoțiile, trăirile, durerile, piedicile și experiențele. "Mintea mea e o casă cu pereți acoperiți de versuri. Le găsești peste tot, atât de multe înțelesuri" - o parte din versurile care mă reprezintă.
- Cum și când s-a declanșat în tine nevoia de exprimare prin muzică?
- Nu cred că a existat un "când" anume (deși din 2018, am început să compun un alt tip de text, diferit de cel cu care erau obisnuiți cei care mă ascultă) pentru că acest DAR a fost prezent dintotdeauna și simt totul la nivel nativ. Nu simt că mă "forțez" sau că m-aș chinui. Uneori, mi se întamplă să mă "trezesc" făcând asta. "Cum", în schimb, este într-adevăr o întrebare bună ! Pot spune că , din copilărie, am sesizat un "pattern". De fiecare dată când sunt într-o stare "confuză" și mă simt "pierdut", detectez ceva ce-mi vorbește în interior. Aceste "voci/mesaje" sunt rodul creației mele. Practic NU POT scrie/compune DECÂT DACĂ la nivel spiritual simt o tulburare MAI MARE decât cea obișnuită sau dacă trec printr-o schimbare de emoție bruscă ori dacă există un ANUME TIP de "trigger (trăgaci)".
- Versurile… Dă-mi amănunte referitoare la sursele de inspirație sau cum alegi ritmul pe care le rostești ...
- Hm…Versurile...Versurile, în general, vin din trăiri, emoții și/sau experiențe…
- Poți să-mi dai link-urile cu melodiile create până acum? Spune-mi, dacă vrei, câte o frază despre fiecare melodie.
- https://www.youtube.com/watch?v=A3kC1fBho_M&ab_channel=Reff
Melodia este un remix al artistului "G-Eazy", melodia "Me,
myself and i" și este compusă în 2017, într-un moment în care încrederea mea
în religie era la un nivel scăzut...Melodia
este o metaforă și un dialog între "eu" și "frică". Prin ea
recunosc faptul că sunt pierdut și că fac tot felul de lucruri pentru a primi
un răspuns..
https://www.youtube.com/watch?v=_mvh26b3LpM&ab_channel=PHHTV
Melodia se numește "Haine de Titlu" și a fost compusă la un an
diferență. Atunci am înțeles ce vreau cu adevărat să fac. La ea nu am un public mare, dar este unul corect și real ! În această
piesă vorbesc despre experiențe de viață în general…
https://www.facebook.com/ReffMuzicaCeAreEmotii/
Din păcate, din cauza luptei zadarnice cu frica interioară, nu am avut curajul să mă
expun atât de des, însă pot să vă spun că am început să lucrez la un album pe
care îl voi lansa anul acesta în mediul online. Nu voi spune mai multe, nu
vreau să stric surpriza!
- Ce efecte aștepți să aibă mesajele pe care le transmiți ?
- Cred că oamenii sunt deja afectati de modul de viață existent (glumesc). Efectele? Sper să fie bune. Mesajele mele sunt clare, directe și nu există o "traducere"subliminală în acest sens. În cazul în care cineva ar dori să înțeleagă mai multe despre felul în care compun și modul în care îmi exprim povestea (ca text și legătura dintre melodii), sunt transparent. Sunt conștient de faptul că poate nu toți vor înțelege/accepta realitatea și poate mulți vor spune că muzica mea este "întunecată" și/sau "depresivă". Asta este percepția lor sau poate așa este. Eu scriu despre viață și despre lucruri cu care mă confrunt zi de zi. De fapt, vorbesc despre experiențele prin care trec , totul este real. Aceste lucruri pentru mine contează. Este ceva personal, mă ajută. Nu o fac doar pentru oameni, ci și pentru mine ! Este autocunoaștere si cunoaștere. De fiecare dată când simt ceva, fie că este furie, pasiune pentru ceva anume, o frustrare sau dezamăgire, acolo mă focalizez. Asta este tot ce reprezintă "Muzica Ce Are Emotii" ! Poate că sunt confuz în legatură cu multe lucruri în ceea ce mă privește, dar un lucru îl stiu sigur...Consider că am un DAR...și un BLESTEM în același timp. DARUL este acela de a avea puterea să fac asta...BLESTEM, pentru că trebuie să trec prin asta ca să mă exprim.
- Ce te inspiră ? În ce momente primești această inspirație? Cum faci să reții ideile care-ți vin, având în vedere că, dacă nu notezi ideea , nu ți-o mai amintești? Sau nu?
- Într-adevar, dacă nu-mi notez, uit. Din câte știu , asta se întâmplă cu toți cei ce creează. Daca sunt acasă, am la dispoziție laptopul care-mi ușurează munca foarte mult. Mai greu este că nu știu cum sa le denumesc, iar ecranul meu este plin de "New Text. Document(1/2/3/4/5/6 etc)" și trebuie să caut textul pentru ideea respectivă. Ei, dar sunt obișnuit. Dacă nu sunt acasă și se întamplă să fiu inspirat, telefonul este prietenul meu. Notez ideea pe telefon . Uneori uit, dar în cele mai multe cazuri, îmi amintesc esențialul.
„Salut, George, ai ceva să-mi zici?” – versuri profunde
”Salut, George, ai ceva să-mi zici?/ Îmi place camera mea și nu mai plec de-aici/ Șhhh…taci... nu mai vorbi /M-ai ținut închis și în final am ieșit/ Te-ntrebi de ce? /Amândoi știm, imposibil de acum să mai scapi de trecut/ Sunt lumina din drum, călăuza din trup /Sunt ăla ce te îndrumă cand vrei să te consumi /Unde te ascunzi când ți-e greu?/ Că revii mereu la mine niciodată la ai tăi /Eu sunt ăla care te ridică și îți dă tupeu /Dar tu mereu te-mpotrivești și de-aia ți se face rău/ Știi că fiecare piesă e din lista mea /Și nu vrei să mai știe cineva /Și atunci când o persoană intră în viața ta/ O eviți și-apoi continui să repeți că-i vina mea/ Mi se pare funny, cum au trecut anii și-ncrederea nu e deplină/ Cum îi spui lui mami că nu știi ce vrei și mă găsești pe mine de vină/ N-ai idee cum mă faci să mă simt în public/ când mă ții departe de tine/ Și-n privat acasă când scriem/ mă folosești până nu mai rămâne nimic din mine /Să-ți zic ceva /Unul fără altul nu am exista/ Îmi iei din flow, mă iei la mișto /Și mă lași din nou în urma ta/ Nu mă placi, asta știu deja/ Niciunul din noi nu se va schimba/ Și atunci când simți că totul te seacă /Te întorci la mine... hai la joacă !/ Cine pe cine poa' să domine /NU mă poți reține să nu intru peste tine/ Multe gânduri de la care nu te poți abține /Tot ce simți tu, te asigur că trece întâi prin mine/ NU îmi place când ne certăm /Tu ai fugit mereu cand am vrut să te-ajutăm /Să te omori nu ține, nu scapi de mine /Te înșeli dacă tu crezi c-așa dispar din tine /dar hey Hai coexistăm /Mie mi se pare că ne-asemănăm/ Încă stau de-o viață, tot sper ș-acum/ C-o să mă iei în brațe dar se pare că tu /Mereu ai căutat o cale să mă distrugi /Și mereu când m-am întors ai vrut să mă alungi/ Știu c-ai obosit și că nu poți să mai duci/ Dar acum arma e la mine și râd /haha FUGI! /Asta este pentru toate clipele / În care tu mă țineai închis cu zilele/ În care mă țineai departe de tine în loc să vrei/ Să încercăm să rezolvăm toate problemele/ Credeai că niciodată n-o să te ascult / Am fost acolo când ai suferit mai mult / Fiecare zi pe care o petrec cu tine parca vrei/ În continuare să fugi de trecut / Știu c-am zis tot /Amândoi cautăm antidot /Chiar aș vrea, dar nu pot să-ntorc Timpul să schimb acest decor/ Momentan să ne bucurăm Până la urmă ne potrivim la microfon/ Daca TU esti EU și EU sunt Tu/ Împreună suntem Reff știi și tu”
Ei sunt neînțeleșii noștri…
Ce foc, ce motor îi animă pe acești oameni? De ce li se pare că a trăi în limitele convenționalului nu e suficient?
Oameni ca George Olaru nu pot fi puși să plătească facturi, să sape grădina, să schimbe scutece . Nu stai toată ziua cu gura pe ei să-ți facă una sau alta. Nu îi împovăra cu nimic. Ei vor face mai mult de atât, dar nu din obligație. Când vor și când pot, când au nevoie să se îndepărteze de darul lor, pentru a se întoarce mai târziu cu o și mai mare forță creatoare. Nu ceri unor artiști să-ți facă lucruri pământești, fiindcă ei au altă treabă pe planeta asta! Ei știu să acceseze izvorul creativității. De acolo se adapă și ne aduc și nouă o cupă de artă, care ne înfrumusețează viața sau ne ajută să conștientizăm anumite lucruri . Ei fac parte dintre cei neînțeleși. Ca să trăiești lângă ei trebuie să-ți asumi să convietuiești cu ei. Să fii discret, să mergi în vârful picioarelor, ca să nu risipești vreo picătură din energia creativității care-i respiră. Nu le cere nimic, pentru că ei îți vor da mai mult decât ai putea să ceri. Altfel, nu are rost să îi încurci, fiindcă vei suferi și tu, vor suferi și ei. Doar dacă ai darul de a crea îi poți înțelege! În acest caz, fiecare va respecta spațiul celuilalt. Dacă vrei să faci parte din viața lor, trebuie să le lași libertate absolută pentru a crea. Asta este singura modalitate de a fi lângă ei!
Georgeta Istrate
