luni, 31 decembrie 2018

4

3

2

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (21)


   Nu ştiu ce veţi înţelege dumneavoastră, cititorii, din multele articole rezultate din conversaţia mea cu pictorul Murivale Mureşan Vasile! Timpul nu îmi permite să fac totul perfect, adică să pun o ordine în conversaţie, să le amestec şi să fac din toate cuvintele sale o simfonie unică. Neavând acest timp la dispoziţie,  am luat decizia să redau totul aproape în stare “crudă”. Acum îmi pare bine, căci a ieşit un amalgam fermecător, ca şi sufletul artistului. După cum probabil aţi observant, pe blogul meu, am creat o  rubrică specială cu numele său. Cine ştie? Cineva, cândva, poate va avea  nevoie de informaţiile acestea…

La mine, ziua începe cu Facebook…
Artistul îmi povesteşte cât de mult iubeşte muzica. Are şi spectatori, proprii câini.
-         Ce le cânți acestor prieteni credincioşi?
-         Nu știu! Ce mă apucă…Ascult muzică simfonică de dimineață până seara. Dimineața, când mă trezesc bineînțeles, că dorm în casă cu trei dintre ei, doi îmi dorm la picioare, iar Leuța doarme lângă mine. Așa s-a învățat. Fănicuţa e cea mai fricoasă…Când mă trezesc dimineața, până îmi fac cafeaua, până mă mai uit pe Facebook… La mine începe ziua cu Facebook-ul. Mă apucă cheful de cântat. Și atunci Leuțul îi trage un fluieraaat… Când îl vezi pe Leuțul cât e de vessel…eu cânt, iar pe el îl apucă veselia și mai rău. De fapt, el  îmi transmite starea aia de veselie extraordinară. Dacă se întâmplă să fie urât afară, mă apucă fredonatul, iar vecinii  probabil zic: bă, ăla a luat-o iarăși razna! Dar dimineață  am și cântece la radio. Ei bine, atunci  fredonez de mama focului!
Muzica, o pasiune din copilărie
     Este foarte entuziasmat când îmi povestește despre câinii săi și felul în care se influențează reciproc. Apoi, cu vocea puțin scăzută îmi spune ca și cum mi-ar încredința un mare secret: “în copilărie, mi-a plăcut foarte mult muzica. De-a lungul vieții am strâns foarte multe discuri, albume, CD - uri. Ascult mereu muzică la radio. Acum am schimbat postul, căci  nu îmi mai place muzica de tip comercial. Îți mărturisesc, nu am mai fost într-o discotecă de 20 și ceva de ani. Sunt necesare și lucrurile astea, nu sunt contra, dar ritm și armonie găsesc foarte bine în muzica simfonică. Nu îmi trebuie neapărat voci, deși îmi plac și vocile.  De exemplu, Pavarotti este iubirea mea. Are omul ăla o lumină dumnezeiască în voceee… Îmi place și tânărul nostru de la teatrul Regio din Parma,  Ștefan Pop, pe care îl și cunosc și pe care l-am invitat să vadă expoziţia. El este un nume faimos în muzica lirică românească! A cântat cu Placido Domingo. Este un tânăr care promite.  În plus, e din zona mea, de lângă Bistrița . Are o voce foarte puternică și foarte frumoasă”.

Cum simţi lumina din voce?
   

Tot vorbindu-mi despre lumina din voce, devin curioasă și îl întreb :cum simți lumina din voce?
-        Glasul are o modulație și vocea are așa o dulceață. Și lumina este în glasul ăla. E ceva cu care te naști…
-        Dar cum percepi lumina din voce, descrie-mi  ce simți tu ca ascultător?
-        E ca și cum te poartă o rază de soare așa și tu plutești pe o rază de soare. Asta înseamnă! Zi că nu-s poet!!!

Râd. Ești poet!!! Apoi continuă pe un ton glumeț :
-        Tu  ai văzut ce perlă aproape genială am scos acum? Ce înseamnă lumina din voce…

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (20)



Pur și simplu mi-a plăcut!
 Când mi-a spus că s-a întâlnit cu starea de genialitate, mi s-a părut  ceva ingenuu și curat, ca și cum acea expresie ar fi fost rostită  sub influența Sinelui Superior. Unii poate că au judecat acea expresie prin prisma propriului ego, alții poate  l-au considerat puțin nebun, dar sunt convinsă că a existat o categorie de cititori care a găsit exprimarea de-a dreptul fermecătoare. 
Un titlu vesel
   El continuă: dar eu știu că starea aia de genialitate vine când nici nu te aștepți. Ca să iasă ceva extraordinar,   trebuie să stai mai mult pe subiectul ăla. Titlul pe care l-am pus expoziției e foarte frumos și foarte  vesel. În plus, la-am luat dintr-un cântec. Fredonam “ Happy Happy Gay Day” şi mi-a venit ideea de a face o expoziţie pe tema asta.  Folosesc simboluri. 
  

Uite, aici oamenii stau în piscină, se simt extraordinar, fac amor, socializează, etc. Ei nu fac altceva decât să-și distreze viața. Nu știu dacă ai idee, dar  printre ei prinde foarte repede depresia.   Și asta din cauza faptului că nu ești împlinit. Poate și pentru că poate ai fost toată viața nefericit. Sau poate că  nu ai știut să te faci fericit te mulţumeşti să te minți frumos.
(Am eu o lucrare care se numește : nu e nimeni fericit, fericirea e o umbră - cuvânt închipuit). Îl întreb: ce este fericirea?
-        Fericirea e și ea o stare,  ca și starea de genialitate.

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (19)



 Când nu mai ai răbdare
-        De ce, dincolo de veselia pe care o trăieşti  şi pe care o dăruieşti tuturor, eu simt o mare tristeţe? De ce îmi pare că nu-ţi mai ajunge timpul? De când te-am cunoscut, am senzația că te grăbești, parcă vrei să faci cât mai multe,  ai idei pe care le pui în practică imediat. Mă înșel? 
-         Știi de ce? Când eram tânăr şi  am venit în București, nu aveam atelier, aveam doar o cămăruță. Ce să faci acolo? Când ajungi la un fel de maturitate, să zicem și artistică… fiindcă maturitate nu ai la 20 de ani… ai un fel de spontaneitate… ai un fel de trăire undeva , poate și răbdare.  Mai târziu,  nu mai ai răbdare. Simți că îți vine ceasul. Și atunci te grăbești. Te gândești că poate, în graba aia, mai prinzi ceva. Pac!  Ai prins din zbor  ceva. Și zici: băi, uite, mai însemnez și eu câte o poveste…
 Depinde cui te confesezi...
    Îi spun că sunt bucuroasă că acest interviu a ieșit așa frumos și viu. Venisem pe la sfârșitul programului, el era atât de obosit de atâția vizitatori, încât primul gând a fost că nu o să iasă mare lucru. Contrar previziunilor mele, el s-a deschis atât de frumos că, în timp ce-mi povestea, aveam impresia că se umple cu energie ca o fântână alimentată de izvoare. El  devenea de la o secundă la alta  o flacără ce se mărea sub influenţa unui combustibil nevăzut.
- Depinde cui te confesezi și cum te ascultă, îmi spune artistul.  Dacă nu am unul care să mă asculte, mă blochez. Eu nu-mi pun sufletul pe tavă. Eu pe tine te știu de la muzeu -  din start am o încredere! Am vorbit mai înainte, (artistul se referă aici la primul interviu pe care i l-am luat direct în Galeria de Artă Românească Modernă),  iar  tu ascultai. Iar eu, ca o pasăre care zburam mai spuneam și că sunt genial, că m-am întâlnit cu starea de genialitate…Iar tu m-ai crezut. Eu o și cred, dar cu starea asta de genialitate nu  te întâlnești în fiecare clipă…
Nu e despre senzaţional!
 Îmi dau seama din ce îmi spune,  că a citit materialul pe care l-am scris în timpul primului interviu și, cumva, l-a supărat că am redat exact cuvintele pe care le-a rostit atunci. Ideea mea nu a fost să-l supăr, nici nu am căutat senzaționalul. Nici măcar nu am vrut să atrag atenţia  vreunui şef, de vreun interes financiar nici nu mai vorbesc,  căci ceea ce scriu pe acest blog constituie strict  o pasiune.  Nici măcar interesul cititorului nu îl caut. Cine vrea, citeşte, cine nu, navighează mai departe.
Tu poţi să spui orice!
   Zic: mi-a plăcut mult ce ai zis despre starea de genialitate şi cum vine ea. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu am schimbat nimic. Mi se pare foarte tare. Ești un artist -  tu poți să spui orice! În plus, ai mare dreptate. Cei care au darul de a crea înţeleg foarte bine de ce ai spus asta şi de ce eu am redat întocmai. Nu îţi dai seama că ăsta e farmecul tău?

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (18)




Oamenii veseli
     - Mă gândeam, în timp ce artistul îmi vorbea, că Van Gogh avea nevoie de acele mofturi și pentru inspirație ori pentru acel nerv unic al creativității. Da, zice, uite eu nu mai fumez de la 39 de ani. Fumătorul nu-și poate liniști starea dacă nu fumează. Alcoolicul, de exemplu, încearcă să-și acopere emoțiile. Artistul, la un moment dat,  își scoate emoțiile într-o poveste de felul ăla. Uneori, artistul în starea emoțională în care se găsește, evident, la un moment dat, poate să aibă și starea aia de genialitate, care nu știi când vine. Starea aia de grație pe care noi o numim “angeli muza”. Vine la tine,  te-a colindat atunci, pac!- ți-a ieșit ceva. Dacă nu ai prins-o, a trecut la altcineva. A, n-ai stat acasă, pa! Acum , stai cuminte, că vine ea din nou spre tine! Știi, când ai micile bucurii, îți vin și marile inspirații.  Într-un moment ca ăsta am pus titlul expoziției. Orice s-ar spune, este un titlu vesel. Doamne, oamenilor ăstora li se mai zic veselii!!! Pentru că într-un fel, când spui gay sună mai nu știu cum, altfel sună dacă spui homosexual.  Ești deja condamnat!... Bine, termenul de homosexualitate s-a încetățenit cam de la o mie opt sute și ceva. Au vrut să schimbe pentru că…
- Într-adevăr, asta sună cam dur, adaug eu…
-  Dar când spui gay, zici: a, ăștia, veselii ăștia! Adevărul este că petrecerile gay sunt mult mai frumoase. Acolo nu te plictisești. Spune mândru: uite cu ce am încheiat!

Georgeta Istrate