duminică, 25 decembrie 2016

Muzeul de Artă al României – O dinamică nouă



     


      Vara trecută, vă spuneam, într-un mic articol publicat pe acest blog,  că Muzeul de Artă al României are un nou director, în persoana domnului Călin–Alexiu Stegeran. Mai scriam atunci că domnia sa dorește ca această instituție să devină „un spaţiu vital în care patrimoniul cel mai reprezentativ pentru istoria artei din România să fie pus într-un context larg, atât naţional cât şi internaţional, din care să rezulte aportul artiştilor noştri la arta universală, raporturile tradiţie-modernitate, conexiunile cu arta contemporană şi cu noile generaţii de artişti, cu evoluţiile societăţii de azi”. 

Un sunet al timpului nostru


     La momentul acela, chiar dacă nu am spus-o,  credeam și încă mai cred că a pune un artist de orice natură ar fi el,  să se ocupe cu probleme adminstrative ( din punctul meu de vedere plictisitoare), înseamnă să-i îngenunchezi geniul creator, să-l îndepărtezi de menirea sa. Căci un spirit înzestrat cu capacitatea de a crea,  are nevoie să fie liber fizic, sufletesc și mental, să  poată, în momentele de inspirație, să materializeze ideile fără nicio restricție. Iată că, după aproape jumătate de an, mă văd silită să accept că un om poate să aibă mai multe abilități pe care  să le pună în valoare cu succes,  dacă i se dă ocazia. Ba chiar un artist o poate face mai bine decât un economist sau un manager, deoarece el este empatic,  sufletul îi este sensibil nu numai la frumos, ci și la trăirile celor din jur. De când a fost numit director, domnul Stegerean a înlocuit sămânța stagnării cu cea a dinamismului. Ca muzeu, și mai ales Muzeul de Artă al României, te interesează cum să atragi publicul, din țară și din străinătate, să viziteze patrimoniul ce aparține de fapt acestui popor. Pentru aceasta ai nevoie să creezi și să recreezi declarația de dragoste pentru acel public, aducând mereu ceva nou, ceva care să atragă. Asta pentru prestigiul instituției, dar și de dragul cunoașterii. Să nu uităm că fiecare operă de artă reprezintă o fantă de lumină pe un timp trecut, căci de multe ori, în spatele unui tablou sau a unei sculpturi se ascunde o poveste  sau un strop de istorie. O operă mai poate fi  o stare a omului-artist într-un anumit moment, care poate fi compatibilă cu stările multor iubitori de artă sau poate transmite o emoție pe care nu ai mai încercat-o până atunci. De multe ori, aceste lucrări sunt ca niște ferestre pe tunelul timpului, prin care poți vedea ca printr-un binoclu. Iată că noul director își dorește ca  această instituție prestigioasă să fie performantă, să fie  ca un ”sunet al timpului nostru”   (după cum observați domnia sa se exprimă artistic, ceea ce mi se pare extrem de frumos).

    Activități cu impact major în societate

     În ultima vreme, MNAR a deschis câteva expoziții extrem de interesante, a găzduit conferințe și activități artistice,programe cu copiii,  iar mai nou, de dragul publicului, s-au înființat acele nocturne muzeale, în care publicul este așteptat până la ore târzii. Iată ce spune domnul director:  ” Sunt foarte multe aspecte din activitatea noastră care au cunoscut o dinamică nouă, am încheiat foarte multe parteneriate și am dedicat mult timp realizării de contacte cu instituții importante, atât din țară cât și din străinătate.  Deplasările mele în străinătate  au avut ca scop să dezvoltăm contacte  care, în viitor, să producă evenimente culturale  de care instituția să beneficieze în cel mai mare grad sub aspectul impactului în societate. Astfel, în luna mai 2017, vom deschide o expoziție realizată în parteneriat cu un important centru de artă contemporană din Germania. Cred că acest lucru va însemna clar o cotitură în felul în care  expozițiile de artă sunt organizate  în România și, mai mult decât atât,  o anumită tematică este adusă în atenția publicului”. 

    Comunicarea, cheia soluționării tuturor problemelor 

     Ce mi-a plăcut cel mai mult în discursul domnului director, a fost faptul că nu se consideră superior celorlalți angajați, iar când se adresează, o face rostind formula ”dragi colegi”, numind colectivul din care face și dumnealui parte ”familie”. Această căldură din voce și din expresii îl face foarte iubit printre angajați. În plus, când te aștepți sau nu te aștepți, el este acolo, printre exponate și colegi. Mai mult, a inițiat cursuri de formare profesională pentru angajați,acest lucru fiind esențial pentru  îmbunătățirea relațiilor cu publicul și pentru  felul în care acesta dorește sau nu să se mai întoarcă în muzeu”. În plus, încurajează orice sugestie căci ”sunt deschis la orice considerați că poate să îmbunătățească  situația la locul de muncă , tot ce poate să vină în sprijinul activității și vizibilității în sens pozitiv a instituției. Este evident că așa ca  în familie - eu cred că aici, nu știu dacă suntem o familie, dar suntem niște persoane care interacționează  zilnic putem rezolva orice problemă  prin comunicare”
” Nu sunt adeptul unei conduceri care se ghidează după principiul piramidal,  în vârful căreia avem o persoană care emite decizii ce se propagă doar de sus în jos. Ca lucrurile să funcționeze și să existe acest confort al tuturor, comunicarea trebuie să fie în ambele sensuri. Cred că sunt foarte multe exemple că am susținut acest demers și de câte ori a fost nevoie  am realizat un dialog , am căutat soluții și am încurajat acele inițiative care au venit în sprijinul instituției. La capitolul colaborări, spuneam că am încercat să dezvolt contactele muzeului.  Unul din rezultate este legat de reactivarea Asociației ”Prietenii Muzeului” , o asociație care a inclus și include nume și firme de mare rezonanță  din spațiul românesc. Avem promisiunea că implicarea lor în anul care vine  va fi una esențială pentru ceea ce înseamnă atragerea  de finanțări, colaborări, promovarea activităților muzeului  etc”. 

La MNAR, trebuie să vă simțiți cu adevărat foarte bine!

”Vreau să vă mulțumesc încă o dată tuturor  pentru ceea ce ați făcut, pentru încredere în primul rând , pentru că e nevoie de încredere și dedicare. La final de an, vă doresc un nou an care vine foarte bun , un an nou care să vă aducă sănătate și bucurii și un an nou în care să vă simțiți mult mai bine la Muzeul de Artă al României.  Acolo unde petreceți o mare parte din viața dumneavoastră, trebuie să vă simțiți cu adevărat foarte bine”.

Georgeta Istrate,
25 decembrie 2016



   

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Un brăduț împodobit cu felii de lâmâi și portocale, tot la MNAR


 Frumos și practic

    În seara asta, mai am o surpriză pentru voi. Un brăduț împodobit cu felii de portocale, lămâi, batoane de scorțișoară și crenguțe de vâsc. Suplimentar, fundițe și un clopoțel, să înfrumusețeze vârful. Tot la Muzeul de Artă l-am găsit, dar de data aceasta  nu știu cine este  autorul, căci a uitat să  semneze. Partea frumoasă este că, după ce trece perioada sărbătorilor, din aceste ornamente speciale, se poate face ceai. Frumos și practic în același timp. Ei bine, am făcut câteva fotografii, în caz că nu mă credeți pe cuvânt.
Crăciun fericit!

Georgeta, 
24 decembrie 2016












Cadoul copiilor din cadrul Fundației Hope & Homes pentru Muzeul de Artă al României






Dragii mei, 

    Zilele acestea am fost plăcut surprinsă când, în holul de intrare în Galeria de Artă Românească- Muzeul de Artă al României, am găsit un brad împodobit într-un fel special. Toate ornamentele erau confecționate din hârtie albă și colorată, iar fiecare mică lucrare de artă avea semnătura copilului ce o crease. În plus, aceste ornamente erau desenate și colorate. M-am învârtit mult în jurul acestui brăduț, căutând numele copiilor în faldurile hârtiei creponate, pe globulețele ori pe oameni de zăpadă miniaturali. Iată câteva nume: Ștefania, Robert, Ana, Alecu, Maria, Alexandra, Miki, Nicu...



    Pe un panou improvizat dintr-un carton, copiii au făcut desene și s-au semnat. M-am apropiat, în ideea de a descoperi vreo informație despre autori. Iată ce scria: ”50 de copii din programele Fundației Hope & Homes for Children din București și Baia Mare au creat ornamentele pentru acest brad de Crăciun. ”Bradul nostru de Crăciun” este primul proiect din cadrul parteneriatului cultural-educativ dintre Muzeul Național de Artă al României și fundația Hope & Homes for Children”. 

   Și pentru că acești copii au fost capabili să mă facă fericita măcar pentru câteva momente, m-am gândit să fac câteva fotografii și să le împărtășesc cu voi. 

  Am căutat câteva informații despre această fundație și am găsit următoarele:

”Proiectele noastre au început în 1998. Din ianuarie 2001, suntem o organizație neguvernamentală, constituită în conformitate cu legea română. Ne concentrăm asupra închiderii instituțiilor de tip vechi pentru copii, deoarece credem că acestea le schilodesc copilăria. În ansamblu, programele noastre urmăresc înlocuirea sistemului instituțional de protecție a copilului, cu un sistem bazat pe conceptul familial. Credem că atașamentul, atenția individuală, iubirea și stimularea sunt esențiale pentru fiecare copil”.

Mulțumim, copii!

Georgeta,

24 decembrie 2016







marți, 6 decembrie 2016

Axya şi Gyaxya- Logica lucrurilor





   - Bună ziua, tată Axya. Astăzi ţi-am adus un om căruia i-am vorbit despre tine. El a vrut să te cunoască, nu dintr-o nevoie de vindecare, ci din curiozitate. A vrut pur şi simplu să cunoască un înţelept. Vrea să-ţi pună o întrebare.

-Tinere, poţi vorbi!, îl îndeamnă fata.

- Înţeleptule, ce este mai important pe lume decât să aduni bani, comori şi putere? Dacă ai un alt fel de răspuns, explică-mi logica.


-         Logica omenească, vrăjită de materie, dragul meu,  este departe de logica sufletului şi a spiritului. Logica concretă care într-adevăr ne creşte şi ne duce mai aproape de bunătatea lui Dumnezeu este IUBIREA. Nu este greşit să fii bogat, este greşit felul în care foloseşti acest lucru. Îţi pot spune însă că, în anumite condiţii, poţi oferi bogăţii materiale în schimbul bogăţiilor spirituale. Cum?! Iubind. Dar iubind cu o iubire nepărtinitoare.
   Să iubeşti tot, să conştientizezi că în jur totul e frumuseţe şi totul te ajută să te corectezi, te şlefuieşte, te duce undeva deasupra logicii obişnuite. În acel moment ţi se deschide o uşă magică şi atunci totul ţi se va părea că este magic. Dacă ajungi în acel punct, toată bogăţia pământului ţi se va părea nesemnificativă...
De-abia atunci poţi percepe cu adevărat frumuseţea, splendoarea şi adevărul din jur.

 Viaţa este o sărbătoare

     De-abia atunci poţi înţelege ce dar minunat este viaţa. Este o sărbătoare. O ocazie unică în care diamantul are şansa să fie şlefuit aşa încât să strălucească orbitor pentru cei ce încă mai orbecăie în inima materiei. E o nebunie să doreşti  doar să acumulezi bunuri materiale şi bani pentru orgoliul propriu şi pentru plăcerea de a te simţi puternic în faţa celor care nu au reuşit cât tine. Pe aceştia din urmă, voi îi numiţi rataţi. Când umiliţi pe cineva în felul acesta, nu faceţi decât să rostiţi cu gura voastră cine sunteţi voi.

  Cei care acţionează astfel se simt stăpâni, le place să poruncească şi să-i calce pe alţii în picioare doar pentru că au bani. Ei nu înţeleg că banii reprezintă un instrument în slujba binelui sau răului. Depinde în ce direcţie îi foloseşti.

Foarfeca destinului

   Într-o zi, acest orgoliu nemăsurat va fi tăiat cu FOARFECA DESTINULUI, prin pierderea acestor bani sau, mai rău, prin pierderea sănătăţii persoanei care se crede stăpân sau a celor dragi lui.

  Şi atunci, ajungi la vorbele lui Solomon care spune că totul este deşertăciune. Iar când vezi că nu stă nimeni lângă tine decât dacă-l cumperi cu bani, este un semn că trebuie să-ţi schimbi percepţia asupra oamenilor şi a vieţii.

  Îţi cumperi prietenii cu bani şi faci ce vrei din ei, făcându-ţi-i sclavi. Tu îţi arăţi caracterul mizerabil fără nicio problemă, iar ei te suportă pentru bani. Ei ştiu de fapt cine eşti, dar au nevoie de acei bănuţi pentru familiile lor.

    Tu crezi că, la adăpostul banilor, poţi călca în picioare şi umili pe oricine, crezându-te un dumnezeu. De fapt, prin atitudinea ta îţi pregăteşti viitorul . Căci există o lege nescrisă care spune că  ceea ce dai aia primeşti.

Nu poţi sădi spini şi să culegi portocale!

    În ziua în care acestor oameni nu le vei mai da bani ca să le cumperi tăcerea, ei se vor uni împotriva ta. Atunci va veni vremea când ei vor vorbi, iar tu vei tăcea.
  Te vor scuipa în faţă şi nu se vor sfii să-ţi arate dispreţul, căci asta ai sădit în inimile lor. Nu poţi semăna spini şi să te aştepţi să culegi portocale sau struguri! Fiecare sămânţă va rodi exact principiul care este în ea: bine sau rău.
  Atunci vei începe să te plângi în stânga şi în dreapta şi vei spune tuturor cât de mult bine ai făcut şi iată ce mult rău ţi se întoarce. Uiţi că binele pe care l-ai făcut, l-ai otrăvit cu aroganţa, dorinţa de a fi admirat şi umilinţa pe care le-ai servit-o oamenilor.
    Dacă ai ajuns în acest punct, durerea fizică ţi se va părea un cadou, o binecuvântare, o uşă care ţi se deschide spre cer.



-Înţeleptule, cred că eşti nebun. Vorbeşti despre lucruri care nu au logică!


Georgeta