duminică, 31 decembrie 2017

2018 - La mulţi ani, România!



  



    La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi! Fie ca  anul 2018 să fie începutul unui şir infinit de bucurii, de realizări, de stare de bine, de prestigiu personal şi naţional. Şi pentru că zilele acestea  am recitit cartea lui Victor Pauchet, intitulată Calea fericirii, am ales un paragraf pe care vi-l redau mai jos, ca o cheie spre împlinire. Aşadar, iată textul pe care vi-l dedic:

Iubeşte, nu critica!

      „Iubiţi viaţa, aşa cum este ea; societatea, lumea, aşa cum sunt ele. Viaţa vi se va părea astfel mai plăcută. Să nu vă faceţi obiceiul de a vă ponegri singuri, nici acela de a critica pe altul; nu vorbiţi de rău nici oamenii, nici evenimentele, nici ţara voastră, nici timpul în care trăiţi. Nu criticaţi pe cei care guvernează, cu toate lipsurile şi greşelile lor; comparaţi fiecare secol cu secolul precedent şi veţi vedea că omenirea este  în progres datorită câtorva eforturi individuale(...).

 Ura te face sclavul ei

     Aplicaţi în relaţiile voastre poruncile lui Iisus Cristos: iubeşte-ţi duşmanii, fă bine în schimbul răului (...). Dacă răspunzi mâniei tot cu mânie , înjuriei prin înjurie, urii prin ură, te supui unor influenţe negative, libertatea îţi este încătuşată, contribui la înveninarea conflictului . Dezordinile politice, economice şi sociale sunt produse de ură. Revoluţia este fructul urii, războiul este fructul urii, discordiile politice reprezintă fructul urii. În orice discuţie sau conflict, dacă rămâi liniştit, lucid şi calm eşti stăpân pe situaţie; atitudinea ta liniştită şi dreaptă va aduce fără întârziere liniştea şi sfârşitul ostilităţilor (...).

     Atitudinea face diferenţa între fericire şi nefericire

     Atitudinea joacă rolul pânzei care conduce barca vieţii. Fiecare eveniment, fericit sau nefericit, este ca vântul care împinge barca spre locul unde o vei îndrepta. Pentru a vă călăuzi paşii în viaţă, începeţi prin a vă iubi meseria, căci nicio putere omenească nu este în stare să uşureze condiţia clasei muncitoare cum o face atitudinea pornită din dragoste de meserie. Această atitudine măreşte fericirea şi sănătatea muncitorului; ea îi măreşte succesul şi îi permite să atingă nivelul social superior. Bunăvoinţa uşurează orice sarcină şi o face plăcută , fie că eşti lucrător, stăpân, impegat, funcţionar sau artist; bunăvoinţa pune în aplicare cea mai puternică forţă, cea mai bună capacitate a ta, pentru a-ţi îndeplini munca; ea îi dublează rezultatele. Dragostea de meserie ridică orice profesiune la înălţimea artei (...) O bună atitudine care se impune este aceea a respectului pentru ordinea lucrurilor existente! (...)Dacă nu eşti mulţumit de soarta pe care o ai, schimbă-ţi atitudinea şi totul împrejurul tău se va schimba odată cu ea. Lumea este oglinda în care te reflectezi tu însuţi. Dacă îi surâzi, îţi surâde; dacă îi arăţi un obraz posomorât, îţi răspunde la fel.

Sănătatea fizică depinde de dragostea şi bunăvoinţa de care sunteţi în stare

      Dragostea, bunăvoinţa, simpatia pe care o răspândiţi, toate acestea vă vor atrage nu numai succesul social şi material, dar şi sănătatea; orice sentiment binevoitor este prielnic unei bune  funcţionări a organismului (...). Nu ceilalţi trebuie să se adapteze vouă, ci voi trebuie să vă adaptaţi lor (...). Calmul este necesar atât sănătăţii fizice cât şi celei morale. El conservă forţele, le multiplică şi prelungeşte tinereţea (...).

Fă lucrurile cât de bine poţi! Nu te teme de ce va spune lumea

      Fiinţa care se teme prea mult de ce va spune lumea, devine timidă şi nu se integrează în lume. Dacă îşi dezvoltă încrederea în sine, treptat devine detaşată de părerea lumii şi creează în sine armonia”

La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!

Georgeta Istrate


Terapia Bowen - stare de bine până la nivel embrionar



     Ca să te îndrăgosteşti de terapia Bowen este atât de simplu! Îţi trebuie doar dorinţa de a vindeca sau de a te vindeca...


“Tehnica pe care am să v-o prezint o să vă schimbe viaţa”


  În sala de curs, aflată la Palatul Copiilor, am găsit vreo de 20 de persoane venite din toată ţara. Medici, asistente, profesori, studenţi, pensionari, casnice …Pe chipurile tururor se citeau entuziasmul  şi nerăbdarea de a cunoaşte terapia pe care Profesorul Andrew Zoppos, Instructor Superior şi  Membru al Academiei de Tehnică Bowen din Australia, urma să le-o predea. Cu  un calm imperturbabil, care trăda o stăpânire de sine cum rar am întâlnit, acesta începe să vorbească: “Dragii mei, trebuie să vă spun un adevăr pe care l-am spus tuturor cursanţilor mei: tehnica pe care am să v-o prezint, o să vă schimbe viaţa! De ce ?! Pentru că veţi învăţa o metodă de vindecare extrem de eficientă, neinvazivă şi foarte blândă …”


Un profesor ca o terapie

     Însuşi profesorul a îmbrăţişat tehnica, în urma unui accident de maşină. Avea o  fractură de stern şi o severă traumă cervicală, ce necesita purtarea unui guler cervical, permanent. A încercat să scape de simptomele chinuitoare timp de cinci ani, prin mai toate metodele existente. Verdictul final al  medicilor: intervenţie chirurgicală. Întâmplător, profesorul Andrew află de metoda Bowen şi din start o găseşte  uimitoare, tocmai pentru faptul că stimulează organismul să se vindece singur. Imediat începe şedinţele şi , pas cu pas, ideea intervenţiei chirurgicale se îndepărtează. După vindecare, se înscrie la primul seminar Bowtech. Domeniul sănătăţii nu i-a fost niciodată străin. De formaţie fizioterapeut, a învăţat mai toate terapiile complementare începând cu medicina tradiţională chineză şi terminând cu psihoterapia. Numai că Bowtech îi întrece toate aşteptările. Spune că “au trecut mulţi ani de când practic şi predau tehnica Bowen şi sunt mai pasionat acum decât am fost vreodată”. Predă cursuri în mai multe ţări, iar darul de a relaxa orice situaţie, oricât de critică, este o lecţie pentru cei din jur. Te convinge cu uşurinţă că viaţa nu este o luptă, ci un proces de învăţare. Cursanţii spun că are o “bunătate structurală şi un calm ce emană lumină în jur, iar forţa sa spirituală trădează un adevăr personal: el însuşi este o terapie prin blândeţe şi înţelegere”.

Procedura pentru coccis

   Şi cum să nu fie o tehnică pasionantă dacă mişcările pe care le iniţiază determină organismul să reactiveze memoria celulara până la nivel embrionar, căutând starea de bine de dinainte de boală? Cu alte cuvinte, după câteva mişcări, corpul poate accesa forţele de comandă embrionare  - centrii de memorie ai organismului - aflate în colagen, la nivel celular. Una din cele mai puternice proceduri ale tehnicii Bowen este cea pentru coccis, zonă  responsabilă pentru întreaga stare de bine a organismului. Problemele din zona coccigiană creează dezechilibre la nivelul întregului organism, nu numai în zona organelor genitale. De exemplu, o migrenă care revine obsesiv şi nu trece cu niciun medicament îşi poate avea cauza în zona cocisului. Procedura se execută exact pe cele 3 membrane: dura, arachnoid şi pia mater, acestea fiind ataşate de coccis sub forma unor terminaţii filamentare. De altfel, coccisul este singurul loc din corp în care aceste trei straturi de membrane  se întâlnesc.  Primele mişcări ale terapiei dau o senzaţie de căldură şi o forţă ascendentă străbate coloana vertebrală către craniu. După mişcările specifice procedurii pentru coccis, mecanismul de vindecare declanşat execută nişte reglaje de fineţe în organism care elimină micile probleme , de altfel destul de supărătoare. Iată concluziile unei paciente după câteva şedinţe de terapie:  “După fiecare şedinţă, timp de 4-5 zile simţeam un curent în tot corpul. Se lucra intens pe coloana vertebrală şi membrele inferioare. Apoi acea energie mergea în zona capului, inclusiv partea de creier. Uneori aveam senzaţia că acel curent îmi răscolea reumatismul pe care-l aveam din copilărie. Circulaţia sangvină se îmbunătăţise, iar zona tiroidiană nu-mi mai făcea probleme. În final, procedura pentru coccis a eliminat toate problemele din zona genitală, în sensul că nu mai aveam dureri, nu mai mergeam des la toaletă, dar ceea ce m-a surprins a fost o îmbunătăţire a aspectului sânilor. Sunt mai aliniaţi şi mai frumoşi, nu mai este nevoie să fac o operaţie de remodelare, aşa cum îmi propusesem. Mi se părea incredibil, de aceea am făcut investigaţii în tot corpul şi, spre bucuria mea, analizele au arătat că nu mai am probleme de sănătate”.

Rezultate miraculoase

   

    În sala de cursuri  am întâlnit-o pe terapeuta Carmen Sopon. Era entuziasmată de evoluţia unui pacient pe care-l are în lucru. Un  caz rar de scleroză sistemică, o afecţiune care se mai numeşte şi sindromul omului de piatră, din cauza faptului că muşchii sunt atât de contractaţi încât la atingere par împietriţi. Medicii spun că ar fi o infecţie a muşchilor şi că afecţiunea face parte din categoria bolilor autoimune. Cauza declanşării nu a fost însă identificată. Carmen spune că, pentru un terapeut Bowtech, este mai puţin important să ştie ce a provocat boala, atâta vreme cât poate să  declanşeze mecanismul de autovindecare: “După a 4-a şedinţă efectele sunt uimitoare . Nu numai că au fost înlăturate simptomele cele mai supărătoare, dar am semnale că structurile interne se reaşază în aşa fel încât sistemul lui imunitar să nu-i mai atace organismul. Aştept să văd noile analize, care ar trebui să arate ameliorări semnificative”.  Terapeuta spune că tehnica nu-i un miracol, dar are  rezultate miraculoase. Declanşează acele mecanisme în organismul nostru, aflate într-o stare latentă, capabile să se ocupe de mai toate afecţiunile sau dezechilibrele, cu excepţia fracturilor sau a ţesuturilor deteriorate ireversibil. Carmen este de părere că, înaintea unei intervenţii chirurgicale, pacientul ar trebui să încerce câteva şedinţe de terapie Bowtech. Nu de puţine ori rezultatele metodei au eliminat necesitatea operaţiei, sau cel puţin au pregătit pacientul pentru a depăşi cu bine momentul chirurgical. Terapia are rezultate uimitoare şi în cazul femeilor insarcinate. Tom Bowen, iniţiatorul acestei tehnici,  a conceput o procedură care elimină durerile de spate provocate de  sarcină. Mai mult decat atât, dacă o femeie primeşte un tratament Bowtech înainte, dar şi în momentul declanşării procesului naşterii, acesta va fi mai rapid şi mai uşor.  Deoarece o naştere este traumatizantă atât pentru mamă cât şi pentru copil, Tom Bowen  a iniţiat câteva mişcări capabile să elimine şocul din sistem: “Studiile arată că bebeluşii care beneficiază de tratament la naştere cresc mai bine, mai repede,sunt mai sănătoşi, mai fericiţi şi nici nu fac bolile copilăriei”. Bowtech este o terapie complementară  ce lucrează foarte bine impreuna cu medicina alopată. De exemplu, în urma unui traumatism , câteva şedinţe de terapie ajută la o refacere structurală, fizică şi mentală . În acest fel perioada de recuperare a pacientului va fi mult scurtată.

O terapie care merită încercată

    Despre medicul Dan Băltăreţu ştiam doar că a făcut medicina din pasiune. Am fost surprinsă să îl întâlnesc printre cursanţi. Se pare că a pune un diagnostic şi a scrie reţete nu-l mulţumeşte. Dacă răsfoieşti manualul său de Bowtech, îţi dai seama cât de mult îl atrage metoda după însemnările cu marker-ul sau adnotările de pe margini.  Fiecare cuvânt este disecat şi supus experimentului : “Sincer, prima dată eram sceptic, dar m-au convins rezultatele . Sunt de-a dreptul uimitoare în bolile de inimă, psihice, probleme lombare, fertilizare, etc. Şi apoi metoda aceasta nu presupune să mergi în fiecare zi la terapie , ci o dată la 7 zile sau la intervale mai mari de timp, depinde de felul cum reacţionează fiecare organism. Faptul că în urma  acestor vibraţii, care se declanşează în urma terapiei, organismul se vindecă singur este uimitor şi ideal în acelaşi timp. Ca terapeut, nu trebuie să dai tu remedii, este suficient să ştii pe ce structură musculară să apeşi. Atât! Cititorilor revistei “Felicia” le spun că merită să încerce , măcar din curiozitate. În plus, metoda este bună chiar şi pentru încărcarea bateriilor, stimularea sistemului imunitar sau te scapă de stresul generator al atâtor boli”.

Georgeta Istrate

joi, 21 decembrie 2017

Regele Mihai, ultima gară






Trenul care trebuia să aducă ploaia...

    Cu toate că buletinele meteorologice anunţaseră ploaie, cât timp regele a fost în Bucureşti, nicio picătură nu a udat asfaltul. Trenul care trebuia să aducă ploaia, avea o întârziere precisă, astfel încât oricine voia să vină la catafalc, să nu fie împiedicat în niciun fel. Deşi, personal,  cred că, dacă ar fi fost vremea cea mai rea , nu ar fi contat câtuşi de puţin, la cât de hotărâţi au fost românii în acele zile...

Un sentiment ca o pedeapsă...

      În ziua în care convoiul care-l conducea pe Regele Mihai al României pe ultimul drum a părăsit Palatul Regal, pentru a se îndrepta spre Catedrala Patriarhală, circulaţia în zona centrală fusese oprită. După ce am plecat de la palat, am luat-o pe jos, spre Universitate, apoi spre Piaţa Unirii. Românii  erau peste tot, înşiraţi de-a lungul străzilor centrale. Ei aşteptau  convoiul, care avea să se îndrepte, de data aceasta, spre gara de unde Regele avea să fie condus cu trenul spre necropola regală de la  Curtea de Argeş.  Era o tristeţe generală, o tristeţe în care voiam cu toţii să stăm. Ca şi cum, în acea blestemată  tristeţe, stătea ascunsă o plăcere pe care nu am fi dat-o pentru nimic în lume! Era unică, era atât de preţioasă, că valora cât o mântuire.  Un sentiment cenuşiu, ca o pedeapsă, pentru faptul că nu am fost mai curajoşi atâta vreme cât Regele a fost printre noi. O mustrare lăuntrică ce nu ne dădea pace, care ne întreba de ce  nu i-am dat locul ce i se cuvenea de drept. Ar fi fost şi el fericit, am fi fost şi noi fericiţi. O mare  iubire care s-ar fi împlinit dacă...Cine mai ştie câte procese de conştiinţă ne făceam în acele momente?...

Regele din soare...

   Ce m-a impresionat foarte mult a fost faptul că, dintre nori, soarele se chinuia să-şi facă loc să iasă. Ca şi cum ar fi vrut să ne salute, să ne  mângâie şi să ne vindece sufletele suferinde. Era un soare special, de un auriu palid, ireal.  Strălucira îi era  oarecum umbrită, dar caldă, cu toate că ne aflam în miez de decembrie.  Am avut senzaţia atunci că, din soare, însuşi regele ne iartă pentru orice ne-am fi simţit noi vinovaţi...

Georgeta Istrate 

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Regele Mihai I - Lacrimi şi durere fără margini

   


L-am iubit şi n-am ştiut cât de mult!

 Doamne, ocoteşte-i pe români!






     Chiar dacă s-au spus lucruri urâte despre români, sufletul meu a ştiut că românii adevăraţi există! Am pus numele blogului „România-i ţara mea”, să nu fie niciun dubiu că vreodată mi-ar fi ruşine cu ea. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată şi aş fi întrebată unde, aş spune fără ezitare România!  Românii adevăraţi  sunt oglinda în care mă văd şi mă recunosc. Lor  nu le place să iasă în evidenţă gratuit ,doar ca să facă teatru. Nu!!! Ei  stau în umbră şi iubesc , indiferent de ce natură este această iubire.  Dar zilele trecute şi mai ales astăzi, au lăsat să curgă  iubirea ca un fluviu care face să înflorească viaţa pe unde trece. Românii au venit să-şi plângă regele căruia nu au putut sau nu au avut curajul să-i spună cât îl iubesc atunci când trăia. Când am intrat dimineaţă în Sala Tronului, am simţit o energie extraordinară, lăsată de zecile de mii de oameni care au venit să-i aducă un ultim omagiu. Acea energie a făcut să mi se înfioare fiinţa. Lacrimile s-au revărsat pe obraz ca o manifestare a unui  regret care nu se va vindeca niciodată. Afară,  milioane de flori şi candele înconjurau gardul palatului, versuri şi declaraţii de iubire emoţionante scrise de mână erau prinse printre flori şi lumânări. Nu am văzut niciodată atâtea flori şi lumini!!! O revoltă se ridica în mine şi , sunt convinsă, în inimile tuturor care ieşiseră să-şi ia rămas bun de la acela care i-a iubit necondiţionat.  Cine ne-a furat regele? Cine a stins lumina din sufletele noastre atâta timp? De ce?????

 „Majestate, nu tu ai murit, ci noi!!!”

    



     Pe un bilet aşezat cu grijă printre florile ce împodobeau gardul, stătea scris: „Majestate, nu tu ai murit, ci noi!!!” Astăzi poate nu am realizat în totalitate ce ni se întâmplă, am ieşit în stradă mânaţi de o forţă, de o iubire incredibilă. Când mulţimea striga „Regele Mihai!”, „Monarhia salvează România”, în vocile  unite ale românilor  se simţea o disperare, ca un strigăt dureros după ajutor. Am avut chiar senzaţia că va începe o nouă revoluţie, de data aceasta una nesângeroasă. O revoluţie care să facă în aşa fel încât vieţile copiilor noştri să nu mai fie sacrificate pe altarul minciunii, al corupţiei şi al umilinţei. Cel puţin  astăzi am aflat că România a fost cândva respectată, că regii ei i-au pus amprenta  demnităţii pe frunte. Mulţumim, Majestate! Iartă-ne că nu ţi-am mărturisit iubirea atunci când aveai mai mare nevoie de ea!

Georgeta Istrate