sâmbătă, 31 iulie 2010

O cafea...




Ti-aş da o cafea
Dar n-o s-o poţi bea,
Fiindcă-i amară
Precum viaţa mea!

Să-ţi dau o cafea?!
N-am zahăr, nici miere,
Nici altă putere
S-o pot îndulci,
Să o poţi sorbi

Atât e de-amară,
Ca fierea de fiară,
Ori ca pelinul
Ca moartea, ca spinul
Blestemul şi chinul!

Ti-aş da o cafea
Dar n-o s-o poţi bea,
Caci e amară
Precum viaţa mea!


Georgeta Istrate

Când ajungi la limita umilintei




Mintea omului este un factor important în vindecare. Dacă gândeşti binele şi crezi că îl ai, te vei bucura de sănătate şi fericire întreaga viaţă.


Terapeutul Nicu Ghergu susţine că toate bolile au cauze emoţionale, cu excepţia traumelor produse de accidente : “ Tot ce ne afectează în viaţa aceasta, fie că vorbim despre iubire sau despre ură, modifică structura celulei. Gândurile negative creează boala, iar cele pozitive sănătatea. Orice medic poate spune că medicamentele ajută, dar puţini sunt cei care ştiu şi recunosc că problema reală se află în câmpurile energetice ale omului, în amintirile dureroase din trecut, care se cer iertate. Trebuie făcută o adevărată terapie a sentimentelor. De exemplu, persoanele care sunt foarte exigente cu ele însele, sunt candidate sigure la probleme cu inima; cei care au obiceiul să cicălească au probleme cu ficatul; persoanele cărora în copilărie nu li s-a acordat atenţie sunt diabetice, etc. De asemenea, atitudinea celor din jur are un rol decisiv”.Terapeutul îmi vorbeşte despre contrastul dintre copiii ce cresc în familii armonioase care se bucură de atenţia şi dragostea părinţilor şi copiii ce trăiesc într-un mediu neprielnic, în care sunt umiliţi, nu au parte de o mângâiere din partea părinţilor sau a rudelor apropiate: “în momentul în care jigneşti copilul şi el crede ceea ce spui, mai ales că reprezinţi o autoritate, îl distrugi. Sistemul de protecţie al puiului de om se inhibă şi el nu mai are curaj , nici încredere în propriile forţe, nu se poate ridica, nu mai poate visa şi nu mai poate să dea adevărata măsură a potenţialului său. Părinţii sunt “inginerii geneticieni” care îşi programează odraslele spre succes, mediocritate sau dezastru”. Situaţia se schimbă puţin dacă există în familie un unchi, un bunic, o mătuşă care să îi ofere copilului afecţiune. Micul om va găsi în acea rudă ancora spirituală ce compennsează ceea ce familia, în inconştienţa ei, distruge. Când un copil sau un adult este jignit, structura energetică, dar şi biologia sângelui se modifică.

Cea mai importanta alegere

Discutând despre boli şi bolnavi, Nicu Ghergu povesteşte o secvenţă din viaţa lui, pe vremea când nici nu visa să devină terapeut : « Eu nu am avut tată, iar familia mea spunea despre mine că nu sunt bun nici de cumpănă la puţ.Din această cauză devenisem timid, retras, introvertit, credeam că nu am nicio valoare şi că nu am dreptul la nimic în lumea asta. Când mă vedeau, oamenii exclamau : săracul !!! În plus, nicio fată nu se apropia de mine, de parcă eram ciumat. Cu toate acestea , pe la 19 ani m-am îndrăgostit, iar apropierea s-a făcut mai mult prin scrisori. Aşteptam cu nerăbdare prima permisie, dar ce s-a întâmplat a fost mai mult decât îţi poţi închipui. În sensul rău... Aveam aşa o timiditate agresivă că, pur şi simplu, mi s-au rupt doi dinţi din faţă! Îţi dai seama ce ruşine am simţit? Cum mai puteam să merg acasă, îndrăgostit lulea şi fără dinţi în gură? Povestea cu dinţii este o nimica toată în comparaţie cu ce a urmat, căci venind de la film, am făcut pe mine.În momentul ăla, dacă s-ar fi deschis pământul, aş fi intrat cu dragă inimă.Vrei să ştii cum m-am vindecat?! Ei bine, ajunsesem în culmea umilinţei şi a ruşinii. Atunci am hotăt că nu vreau să fiu cel care am fost până atunci şi că nu mă mai interesează ce zice lumea. Şi, crede-mă, a fost cea mai importantă alegere pe care am făcut-o”.

Lipsa iubirii ucide

Terapeutul spune că felul nostru de a gândi influenţează sănătatea, fericirea. Celulele corpului primesc un impuls de la gândurile noastre, iar emoţia provoacă o vibraţie ce lasă impresie adâncă în organism.Primul lucru pe care trebuie să-l faci, în calitate de terapeut, este să arăţi pacientului mecanismele îmbolnăvirii şi ale vindecării. În toată această ecuaţie, efectele placebo şi nocebo joacă un rol foarte important. Iată câteva exemple de sugestionare negativă: o doamnă de 40 de ani, bolnavă de cancer, declanşat în urma pierderii singurului copil, nu a mai avut niciun fel de apropiere cu soţul ei , cu atât mai puţin momente de tandreţe. Tristeţea a ucis-o. Un caz asemănător este cel al unei doamne de 36 de ani care a murit tot de cancer. În urma unor investigaţii, s-a ajuns la concluzia că soţul ei nu o aprecia sub nicio formă. O altă doamnă care avea aceeaşi boală , dar ţinută multă vreme sub control, a murit de... poftă. Femeia a mers la o nuntă şi, din cauza regimului alimentar, s-a abţinut să mănânce o sarma.Boala, care între timp regresase, a revenit în forţă. Nicu spune că , în realitate, organismul nostru este mult mai inteligent decât orice prescripţie medicală: “ investigaţiile făcute în urma acestei reveniri fulgerătoare a bolii, care a provocat moartea femeii, au mai arătat că, vreme de câţiva ani nu a mai avut relaţii intime cu soţul ei, dar nu a spus nimănui. Categoric nu se face cancer din cauză că nu ai relaţii sexuale. Problema începe în momentul în care încerci să maschezi acest lucru. De aceea este bine să avem pe lângă noi persoane mature spiritualiceşte cărora să ne confesăm”. Tot sugestionarea negativă a făcut ca un bărbat care scăpase de cancer la nivel fizic a murit pentru că, în mintea lui, boala era mereu prezentă. Un alt caz, cel puţin bizar, este acela a unui bărbat cu cancer în stadiu de metastază.I s-a recomandat să meargă la o mănăstire de călugări, să trăiască acolo un timp şi să mănânce ce-i vor prepara monahii. La revenirea în lume, la analize, nu a apărut nici urmă de cancer. Fericit că a scăpat de aşa o boală, a mers într-o staţiune de pe Valea Oltului. Şi-a făcut cunoştinţe noi şi,când le-a povestit cum a scăpat de cancer, a primit următorul răspuns : “du-te dom’le de-aici, că nu scapi aşa uşor de boala asta!” Îndoiala a prins rădăcini în mintea omului şi, în trei luni, a murit de... cancer”.


Georgeta Istrate

vineri, 30 iulie 2010

Din partea unui prieten drag: Dumitru Ioan Branc - Rugaciune Nationala

Dragii mei, am primit această invitatie la rugăciune si am postat-o pe blog. Mitrut este un prieten drag inimii mele.

DRAGA GETA,

DIN TOT SUFLETUL,DIN TOATA INIMA,
ITI ADUC MULTUMIRI SI RECUNOSTINTA !!!

ITI DORESC SA FII LUMINA CARE
SA LUMINEZI, ASA CUM ESTE VOIA DIVINA ! AMIN !

ITI SUGEREZ SA POSTEZI SI PROGRA-
MUL RUGACIUNILOR CARE URMEAZA ACUM, ESTE
IMPORTANT SA NE RUGAM ACUM, SA ADUCEM
MULTA LUMINA IN ROMANI SI ROMANIA, ESTE
CHIAR VITAL,AM SA-TI SPUN ALTADATA DE CE
ESTE ASA.....!!!!!
IAR RUGACIUNEA PT CA ADEVARUL SA FIE
SCOS LA LUMINA......TE ROG SA O POSTEZI,CU
CIT MAI MULTI O SPUN CU ATIT NE VINDECAM
MAI REPEDE.....SI SA POSTEZI SI FAPTUL, DE A
O SPUNE DE CEL PUTIN 107 ORI PE ZI.

ITI MULTUMESC, GETUTULE !!!


RUGACIUNE NATIONALA PENTRU ROMANI SI ROMANIA IN
30,31 IUL,01 AUG,2010;ORA18,00


DRAGII MEI, DRAGII MEI ROMANI DIN TARA SI
DE PRETUTINDENI,IN TIMPUL RUGACIUNILOR
DIN 10 SI 11 IULIE,2010, DE DECLANSAREA TREZIRII CONSTIINTEI DACICE, DE TREZIRE A CONSTIITEI
NEAMULUI ROMANESC, DE REPUNERE IN DREPTURI
A IDENTITATII NATIONALE,IDENTITATE CARE ESTE
SACRALITATEA POPORULUI DAC, DE AJUNGEREA
ROMANIEI GRADINA MAICII DOMNULUI, ROMANIA
PAMANT SFANT LA SARMISEGETUZA REGIA S-A
APRINS F O C U L S A C R U !!!

PRIN APRINDEREA FOCULUI SACRU, LA SARMI-
SEGETUZA REGIA, S-A DECLANSAT SFANTA
LUCRARE DE VINDECARE, DE MINTUIRE A NEAMULUI
ROMANESC SI A ROMANIEI ! DE A SE IMPLINI VOIA
DIVINA:ROMANIA GRADINA MAICII DOMNULUI,
ROMANIA PAMANT SFANT SI ROMANII DIN TARA SI
DE PRETUTINDENI, EXEMPLE DIVINE DEMNE DE
URMAT, PENTRU TOTI, DIN TOATE PUNCTELE DE
VEDERE !!! MAREA SCHIMBARE A UMANITATII,
INCEPE CU ROMANII SI ROMANIA, DEORECE AICI
SUNT ENERGIILE PRIMORDIALE, AICI A FOST
INCEPUTUL SI ACUM ESTE UN NOU INCEPUT,A
UNEI NOI LUMI, O LUME A IUBIRII NECONDITIO-
NATE SI A ADEVARUL DIVIN !!!
ACUM,NOI,TOTI ROMANII,A VENIT VREMEA
SA NE ASUMAM INTREGA RESPONSABILITATE
PENTRU A NE FI INTRUPAT AICI SI A PARTICIPA
LA ACEASTA LUCRARE !!! ACUM, MAI MULT CA
ORICIND, SUNT NECESARE RUGACIUNILE
NOASTRE, DIN INIMA CU SEMERENIE DEPLINA,
CU BUNATATE PURA,CU RECUNOSTINTA
INTOARCERII FIULUI RISIPITOR SI MAI
ALES CU BUCURIA UNIRII CU DIVINUL DIN
NOI A CONSTIENTIZARII SI TRAIRII IN
U N I M E , A INTOARCERII A C A S A, CARE
ESTE, DE FAPT, PAMANTUL NOU !!!


1- SE SPUNE RUGACIUNEA, TATAL NOSTRU,
(de 3 ori )!

2- LUMINA,IUBIRE,ARMONIE,STAREA DE
PREZENTA TOTALA,STAREA DE UNIME !
(Se spune 33 de ori )!

3-TATAL NOSTRU CEL DIN CERURI,CREATO-
RUL SUPREM ABSOLUT,ISUSE HRISTOASE SI
DUHULE SFINTE, MAMA MARIA-MAICA DOMNULUI,
MAMA GEEA SI TOATE ENTITATILE DIVINE CE
SUNTETI CU NOI IN ACEASTA SFANTA LUCRARE,
VA IMPLORAM  SA ALCHIMIZATI IN NOI, IN TOTI
ROMANII DIN TARA SI DE PRETUTINDENI, IN
FAMILIILE SI CASELE NOASTRE SI IN ROMANIA/DA-
CIA STRABUNA, TOATE ENERGIILE DE NEIERTARE,
TOATE ENERGIILE DE NELUMINA,NEIUBIRE,
NEARMONIE,TOATE LEGATURILE PINA LA AL
SAPTELEA NEAM,TOATE KARMELE,TOATE BLESTE-
MELE,FACATURI,LEGATURI, MAGII, VRAJI,FARMECE,
GINDURI NEGRE,URA,ATACURI DE ORICE NATURA,
RADIATII, LEGAMINTE, JURAMINTE SI FAGADUIELI
DE OSINDA DE LA FACERE PINA ACUM,TOATA
AGRESIVITATEA,TOATA INVRAJBIREA, TOATA
DEZBINAREA,TOATA NELINISTEA,TOATA TRUFIA,
TOATA NESIMTIREA,TOT ORGOLIU,TOT CINISMUL,
TOT EGOISMUL,TOATE FRICILE,TOATE ILUZIILE,
TOATA SFIDAREA,TOATA FRUSTRAREA,TOATA
AROGANTA,TOATE MINCIUNILE,TOATE ABUZURI-
LE,TOATE CONFLICTELE,TOATE LUPTELE,TOATE
BARFELE, TOATE CRITICILE, TOATE CERTURILE,
TOATA INVENINAREA,TOATA SARACIA,TOATA
TRADAREA,TOATA CORUPTIA,TOATA MITA,TOATA
UMILINTA,TOATA LASITATEA,TOATA HOTIA,TOATE
COMPROMISURILE,TOATA DEMAGOGIA,TOATA
SUPERFICIALITATEA,TOATA SUFERINTA,TOATA
DUREREA,TOATE BOLILE,TOATA TRISTETEA,
TOATE VICIILE,TOATA NESINCERITATEA SI TOATE
BLOCAJELE CARE OPRESC ADEVARUL SA FIE SCOS
LA LUMINA DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE,
TOATA LENEA,TOATE DATORIILE DIN TOATE
PUNCTELE DE VEDERE,TOATA MANIPULAREA,
TOATE STARILE DE VICTIMA,DE SLUGARNICIE,DE
SERVILISM, DE HIPNOZA, DE INFERIORITATE,
TOATA INSELACIUNEA,TOATE ESCROCHERIILE,
TOATE OBLIGAIILE, TOATA TICALOSIA, TOATA
BATJOCURA,TOATA VULNERABILIATEA,TOATE
LIMITELE CARE NE OPRESC SA AVEM PERFORMA-
NTE MAXIME DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE,
TOT JAFUL,TOT SOVINISMUL,TOATA DESCONSI-
DERAREA,TOATA NECREDINTA,TOATE ENERGIILE
MALEFICE,TOATE PROGRAMELE DE DISTRUGERE
SI AUTODISTRUGERE, DE INVADARE, DIRIJARE,
BRUIAJ SI CONTROL AL CREIERULUI,DE HIPNOZA,
DE INCITARE LA AUTODISTRUGERE SI SINUCIDERE
TOATE PROGRAMELE DE DEPRESIE SI ATACURI DE
PANICA, PSIHOZE SI ANGOASE,INDIFERENT CUM
AU FOST PRODUSE SAU INDUSE SI IN CE SCOPURI,
TOATE CAUZELE INCALCARII LEGILOR PAMANTESTI
SI A CELOR DIVINE,TOATE RELATIILE NEPOTRIVITE,
TOATE ACESTEA SI TOATE CAUZELE LOR DE LA
FACERE PINA ACUM DIN TOATE ASPECTELE, DIME-
SIUNILE, LOCURILE SI TIMPURILE,VA IMPLORAM,
CU TOATA SMERENIA, SA LE ALCHIMIZATI IN
NOI SI IN FAMILIILE SI CASELE NOASTRE,IN
TOTI ROMANII DIN TARA SI DE PRETUTINDE-
NI IN FAMILIILE SI CASELE LOR SI IN TOT
CE INSEAMNA ROMANIA/DACIA STRABUNA,
ASA CUM ESTE VOIA DIVINA,IN:(se zice o data)
LUMINA,IUBIRE,ARMONIE,ADEVAR DIVIN,
ECHILIBRARE TOTALA, RESPECT SI ONOARE CUM
DIVINITATEA O FACE CU TOTI ROMANII SI
ROMANIA, SANATATE PERFECTA, ABUNDENTA
FINANCIARA,STAREA DE PREZENTA TOTALA-STAREA
DE UNIME,REPUNEREA IN DEPTURI A IDENTITATII
NATIONALE,CARE ESTE SACRALITATEA DACICA,
ADEVARUL SCOS LA LUMINA DIN TOATE PUNCTELE
DE VEDERE,TOTI ROMANII SI ROMANIA EXEMPLE
DIVINE DEMNE DE URMAT DIN TOATE PUNCTELE DE
VEDERE PENTRU INTREAGA UMANITATE,ROMANIA
GRADINA MAICII DOMNULUI,ROMANIA PAMANT
SFANT !!! (Se spune de 33 de ori)

4- ISUSE CRISTOASE SI MARIA MAGDALENA,CU
TOATA SMERENIA, VA IMPLORAM,SA INVIATI IN
TOTI ROMANII SI ROMANIA:LUMINA,IUBIREA,
ARMONIA,CREDINTA IN DIVINITATE LA NIVEL
DE CERTITUDINE, ADEVARUL DIVIN, ONOARE SI
RESPECT CUM DIVINITATEA O FACE, ATIT CU
ROMANII CIT SI CU ROMANIA, DEMNITATE,
SANATATE PERFECTA,INTEGRITATE,RECUNOA-
STEREA VALORII REALE,AUTENTICE;LIBERTATEA
TOTALA,ABUNDENTA FINANCIARA,REPUNEREA IN
DREPTURI A IDENTITATII NATIONALE CARE ESTE
SACRALITATEA DACICA, ADEVARUL SCOS LA LUMINA
DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE,ROMANIA
GRADINA MAICII DOMNULUI,ROMANIA PAMANT
SFANT,STAREA DE PREZENTA TOTALA-STAREA
DE UNIME !!!
(Se spune de 9 ori )

5- TERAPIA IERTARII:
SE SPUNE DE 9 ORI: IMI PARE RAU; IARTA-MA;
TE IUBESC; ITI MULTUMESC; CU ROMANIA;CU TOT
CE EXISTA IN ROMANIA:PAMANT,APA,AER,TOATA
VEGETATIA,TOATE VIETUITOARELE DIN APA,DIN
PAMANT SI DE PE PAMANT;CU TOT TERENUL ARABIL
SI AGRICOL NECULTIVAT;CU TOTI ROMANII DIN
TARA SI DE PRETUTINDENI SI FAMILIILE LOR;CU
TOTI DUSMANII,CRITICII SI RAUVOITORII,
ROMANILOR SI ROMANIEI; CU TOTI BANII ROMA-
NILOR SI A ROMANIEI;CU TOT ADEVARUL, PENTRU
A FI SCOS LA LUMINA;CU IDENTITATEA NATIONALA;
CU DEMNITATEA NATIONALA;CU TOTI CEI CARE
AU TRAIT DE LA FACERE PINA ACUM PE TERITO-
RIUL ROMANIEI/DACIEI STRABUNE;DE LA NOI
INSINE;DE LA FAMILIA NOASTRA;DE LA CASA
NOASTRA;DE LA TOATE ASPECTELE NOASTRE DE
LA FACERE PINA ACUM;DE LA CORPUL NOSTRU;
DE LA CORPUL FIZIC;DE LA TOATE ORGANELE
BOLNAVE DIN NOI;CU CONDUCATORII ROMANIEI
DIN TOATE TIMPURILE;CU TOATA CREATIA DIVINA !

6- LUMINA,IUBIRE,ARMONIE,ADEVARUL SCOS
LA LUMINA IN TOTI ROMANII SI ROMANIA DIN
TOATE PUNCTELE DE VEDERE,REPUNEREA IN
DREPTURI A IDENTITATII NATIONALE-IDENTITATE
CE NI SE CUVINE PRIN DREPT DIVIN,ROMANII
DIN TARA SI DE PRETUTINDENI EXEMPLE DIVINE
DEMNE DE URMAT DIN TOATE PUNCTELE DE
VEDERE,ROMANIA GRADINA MAICII DOMNULUI,
ROMANIA PAMANT SFANT,PACEA LUMII !!!
( Se spune de 33 de ori )

7- PREA SFANTA TREIME,MAMA MARIA-MAICA
DOMNULUI,MAMA GEEA SI TOATE ENTITATILE
DIVINE CARE SUNTETI CU NOI IN SFANTA
LUCRARE,VA IMPLORAM,CU TOATA SMERENIA
SA PRIMITI RUGACIUNILE NOASTRE DE MULTUMI-
RE SI RECUNSTINTA PENTRU NOI SI PENTRU
TOTI ROMANII SI ROMANIA !
( Se spune de 9 ori )

8- AMIN ! AMIN ! AMIN !

CU BINECUVINTARI, PENTRU TOTI
ROMANII SI ROMANIA,
IOAN DUMITRU BRANC

Sa ajutam pe cit mai multi sa faca aceasta
rugaciune impreuna cu noi !!!

PRECIZARE:
ACEASTA RUGACIUNE SE VA REPETA
IN 06 AUGUST SI IN 08 AUGUST DE LA ACEIASI ORA, ADICA 18,00.
CU MENTIUNEA CA IN DATA DE 06-08, CAND
SARBATORIM SCHIMBAREA LA FATA A
DOMNULUI ISUS CRISTOS,VOM INCEPE LA
ORA 17,00 CU RUGACIUNEA:ADEVARUL SA
FIE SCOS LA LUMINA,PINA LA 17,45; APOI IN
TACERE, NE PREGATIM, PENTRU A INCEPE
LA ORA 18,00 PROGRAMUL ANUNTAT !

IN DATA DE 07 AUG. VOM FACE MEDIATIA
GLOBALA: RUGACIUNE PENTRU APA SI
PAMANT,DE LA ORA 18,00; ORA ROMANIEI !!!

CU REPECT DIVIN, PENTRU
TOTI ROMANII SI ROMANIA,
I.D.B.

vineri, 23 iulie 2010

"Există Cineva care vede şi le judecă pe toate" (viaţa bate ficţiunea)





Cimitirele.Ce cuvânt sinistru!Am vrea să-l scoatem din dicţionare, dar nu putem.Pentru că, paradoxal,moartea face parte din viaţă. Aceste locuri ascund destine uimitoare, topite în mod tragic şi misterios în imensa prăpastie din adâncul sufletului omenesc.

Personajul acestei povestiri şi-a consumat tragedia în linişte şi nicicând fiinţa lui nu a simţit nevoia de răzbunare.A dat totul şi n-a cerut nimic în schimb. Doar o cruce pustie dintr-un ţintirim părăsit mai mărturiseşte despre existenţa sa atât de zbuciumată.

O iubire ucisă

La vârsta de 23 de ani ,Ştefan B. se consideră un tânăr norocos.Chiar dacă provine dintr-o familie săracă, se angajează şi reuşeşte cu banii proprii să termine o facultate . Primeşte un post de contabil, în Sălaj. Într-o zi , o întâlneşte pe Kati, de care se îndrăgosteşte iremediabil. Fata lucrează la o unitate militară, ca civil . Faptul că este unguroaică şi are altă religie nu-l împiedică pe Ştefan s-o ia de nevastă. Din dragostea lor se naşte Ştefania, ca un susur de apă proaspătă de izvor. Numai că, atunci când îţi vine să strigi de bucurie, ceva pare că nu mai funcţionează. Ca şi cum omul nu ar merita să fie fericit.Ca şi cum disperarea şi speranţa ar fi două feţe ale aceleiaşi monede care jonglează cu destinul omului aducându-i aminte că, în afara propriei fiinţe, nimic nu-i aparţine.
Astfel că, într-o zi, venind mai devreme ca de obicei de la slujbă , Ştefan se gândeşte să-i facă o surpriză soţiei, la serviciu. Fericirea pe care o simte naşte în mintea lui gânduri cu miros de poezie. Cumpără un buchet mare de trandafiri albi şi porneşte spre ea. Ajunge. Inima îi bate mai tare de emoţie, imaginându-şi fericirea de pe chipul iubitei atunci când îl va vedea. Deschide încetişor uşa biroului. Privirea i se înceţoşează când îşi vede nevasta fâcând dragoste pe masă cu un ofiţer. Nu mai are putere nici măcar să ţină florile în mână. Lasă să-i scape , ca şi cum puritatea lor n-ar mai avea nicio valoare. Se aprind spiritele. Ea, deranjată de vizita lui, începe să-i facă reproşuri. La unitate, se porneşte un adevărat scandal. Într-un târziu, cei doi pleacă acasă, pe rând. O vreme, între ei se aşterne tăcerea... După matură chibzuinţă, de dragul fetiţei, Ştefan hotărăşte să-şi ierte soţia. Bunătatea bărbatului provoacă sfidare pe chipul femeii, care exclamă indignată:”niciodată nu te voi iubi ca pe el”. Când tensiunea devine insuportabilă, el decide să-i acorde divorţul.

Încă o decepţie...

Suferinţa îl face pe Ştefan să vadă viaţa ca pe o mare schimbătoare. Ştie că, dacă nu este atent, următorul val îl va înghiţi. Rămăsese fără serviciu, iar ajutorul unui prieten care îi oferă un post de contabil şef, undeva în Vrancea, îi oferă o nouă perspectivă. Destinul scoate din mânecă o altă carte, parcă menită să-l provoace. Se îndrăgosteşte de o fată deosebită, care ajunsese dintr-o simplă croitoreasă şefa casei de modă din Focşani! Frumoasă ca Greta Garbo, Maria, pentru că aşa o cheamă, pare că este persoana care-i va aduce soarele în viaţa atât de încercată. Se căsătoreşte a doua oară .Mariajul lor este perfect. El, fire blandă şi iertătoare, o respectă, ea îi răspunde pe măsură. Pâna într-o zi când…
Maria începe să aibă tulburări serioase de comportament. Din această cauză îsi pierde serviciul.Uneori, iese noaptea să stropească via, la lumina lanternei. Ştefan încearcă s-o liniştească, dar rugăminţile lui mai rău o enervează. Alteori, fata se dezbracă în pielea goală şi merge aşa în gară. De pe locomotiva vreunui tren în staţionare începe să strige către oameni cuvinte fără noimă, spre disperarea soţului şi a autorităţilor din acea vreme. Oricât de mult încearcă să se împotrivească, Ştefan nu poate împiedica internarea Mariei într-un ospiciu. Disperarea îl aruncă în braţele alcoolului...

Ameninţări cu moartea

Părinţii şi cei opt fraţi ai fetei îl învinuiesc pe Ştefan pentru nenorocire.Cum poţi să te aperi în faţa unei acuzaţii atât de grave? Dar durerea şi tragedia prin care trece el nu o vede nimeni?! Să fie el vinovat pentru toate astea şi să nu-şi dea seama? Câte mustrări de conştiinţă! Mai multe decât credea că poate duce! Este ameninţat cu moartea, la modul cel mai serios, şi alungat din propria lui casă de rudele soţiei: ”te vom omorî nemernicule! Din cauza ta , Maria a înnebunit! ”Obligat de împrejurări, pleacă în locurile natale, într-o localitate din Bacău. Puterea de a merge mai departe vine de la mama sa, care îl primeşte în casa părintească. Cu toate acestea, din două în două săptamâni, se întoarce să-şi vadă casa, de care oricum nu se poate apropia. Clădirea aceea trezeşte în el amintiri frumoase , dar şi amarul tristeţii atât de covârşitoare.Caci timp de şapte ani, aici cunoscuse fericirea şi nenorocirea; dulcele şi amarul; extazul şi agonia; binecuvântarea şi blestemul. Ceva, poate spiritul Mariei, îl aduce mereu înapoi. Şi de fiecare dată este izgonit.

Ultimul act

August 1972. O zi de sâmbată, banală pentru ceilalţi, dar diferită pentru el. Trupul lui slăbit se învârte în jurul casei cu amintiri, ca un câine fără stăpân. Alungat din propria viaţă, merge să-şi înece amarul, la crâşmă. Foştii vecini îl compătimesc şi se arată prietenoşi cu el.Află de la ei că toţi fraţii Mariei au crize de nebunie, prin urmare boala este ereditară. Informaţia vine prea târziu. Aproape că nici nu mai are importanţă. Pe la unsprezece seara, se desparte de prietenii de pahar. Rămâne din nou singur...
A doua zi, trupul îi este găsit într-o fântână din apropiere.Oamenii cred că s-a sinucis .Dar raportul medicilor legişti sună altfel: crimă! Fusese mai întâi omorât, apoi aruncat în fântână.Când procurorul îi sugerează mamei defunctului să deschidă o anchetă, aceasta refuză. resemnată: “Există Cineva care vede şi le judecă pe toate”

Georgeta Istrate

luni, 19 iulie 2010

Şi-a pierdut viaţa pentru un semnal de telefon (viaţa bate ficţiunea)




La 18 ani, Mihai R. din Iaşi pleacă în lume în căutarea unei vieţi mai bune. Magia capitalei îl atrage ca un magnet. Şi pentru că este un băiat muncitor, găseşte repede de lucru pe şantier. Are un simţ al umorului deosebit, ştie o mulţime de glume şi asta îl ajută ca , în scurtă vreme, să fie iubit de toţi. După două luni de lucru, reuşeşte să închirieze o garsonieră şi scapă de baraca în care îl cazaseră angajatorii. Camera îi dă sentimentul că este protejat. Aici, poate sa fie el însuşi .Poate chiar să viseze, pentru că asta nu costă nimic. Şi dacă a reuşit să-şi închirieze o casă, de ce n-ar putea să cumpere una, într-o zi? Apoi o să întâlnească o fată, alături de care o să trăiască o mare iubire. Iar dacă-şi va întemeia o familie, ce fericit va fi! Va avea 2 copii frumoşi, cei mai frumoşi care se vor naște vreodată: un băiat şi o fată. De fapt, asta e tot ce-şi doreşte. Citise el undeva că, dacă poţi să visezi cu ochii deschişi , Universul va prelua acele vise şi le va materializa. Este nebun?! Este incredibil ceea ce visează?! Şi ce dacă? La urma urmei, ce-l costă să creadă? Visarea în stare de trezie ar putea să fie cel mai mare secret al unei vieţi fericite.

“Simt că a venit clipa să plec ”

Trecuseră patru ani de când lucra la firma de construcţii. În timpul acesta, Mihai nu reuşise să înainteze prea mult din punct de vedere financiar. Toate erau scumpe, chiria se mărise, iar salariul... Visele de început parcă se estompaseră, lovite de o realitate crudă care ,uneori, îl durea. Ca o amprentă de neşters, dezamăgirea îşi făcuse loc pe chipul lui frumos. Părea din ce în ce mai îngândurat...
Dimineaţa de 25 ianuarie îl prinde pe şantier, lucrând la etajul patru al unui imobil cu apartamente de lux. La un moment dat, se apropie de un coleg şi începe să i se plângă: “Nea Vasile, eu nu mai stau la firma asta, plec! Este multă muncă şi salariul foarte mic. Aşa n-o să înaintez niciodată! Înţelegi matale, sunt tânăr şi vreau să-mi fac un viitor.Am împlinit de curând 22 de ani, timpul zboară şi nu se vede nimic în urmă. Nu ştiu ce va fi cu viaţa mea, nu ştiu la ce firmă voi găsi de lucru, dar simt că a venit clipa să plec”... Ţârâitul telefonului îi frânge cuvintele. Îl scoate din buzunar cu un gest aproape maşinal. Îşi dă seama că semnalul nu e bun şi se trage înapoi, sperând într-o convorbire acceptabilă. Numai că ,al naibii semnal, nu vrea să vină. Face câţiva paşi înapoi, se apropie periculos de marginea blocului. Într-o clipă de neatenţie, alunecă pe o bucată de lemn, sprijinită de un balcon, îşi pierde echilibrul şi apoi dispare în gol...

“Cine te-a sunat, copile?”

Este dus de urgenţă la spital, unde primeşte îngrijirile atente ale medicilor.Din când în când, câte o asistentă exclamă: “păcat de tinereţea lui!” Nea Vasile stă lângă patul tânărului şi plânge, reprosându-şi că nu l-a putut salva. Pentru câteva clipe, băiatul deschide ochii şi pare că are un moment de luciditate. “Cine te-a sunat copile, atunci la telefon ?” “Moartea, nene. Uite-o, a venit în clipa asta să mă ia şi, sub rochia de mireasă, i se vede coasa ascuţită şi duşmănoasă. Mi-e frică de ea!”
După aceste cuvinte lumina din ochi i se stinge încet. Nea Vasile ,plângând, îi închide pleoapele şi, neputincios ,se depărtează ca şi cum s-ar strădui să nu facă vreun zgomot care să-l deranjeze…

Ce este moartea?

Ce gând o fi virusat visele frumoase ale lui Mihai? Ce idee străină s-o fi strecurat în sufletul lui şi i-a transformat fericirea în cenuşă? Ce este moartea? Or fi având dreptate cei care spun că este o naştere într-o altă viaţă? Acum, după ce Mihai a plecat prea devreme din acestă lume, ne-am putea consola cu vorbele lui Socrate? - “ Ce înseamnă, de fapt, stimaţi judecători, a ne fi teamă de moarte, dacă nu a ne atribui o cunoaştere pe care nu o avem? Nu înseamnă a ne închipui ceea ce ignorăm? Pentru că, de fapt, nimeni nu ştie ce este moartea, nici dacă nu cumva s-ar întâmpla ca ea să fie pentru om cel mai mare bine. Şi totuşi, ne temem de ea, ca şi cum am şti că este cel mai mare rău. Cum n-ar fi asta dovada acelei ignoranţe cu totul condamnabile , care constă în a crede că ştim ceea ce nu ştim?”


Georgeta Istrate

duminică, 18 iulie 2010

De ce s-a făcut atât de târziu ? (viaţa bate ficţiunea)






Cine poate pătrunde în abisurile minţii omeneşti? Cărui mecanism datorăm ideile cele mai degradante, capabile să determine persoanele din jurul nostru să sufere atât de mult? Şi de ce ,de fiecare dată ,cele mai nefaste urmări le suferă chiar persoana pe care declarăm sus şi tare că o iubim cel mai mult pe lumea asta? Apoi, ca o judecată supremă vedem că începe să ne doară şi plângem că am greşit.Unele fapte chiar nu mai pot fi îndreptate, pentru că lezează demnitatea umană. Astăzi, vă voi spune povestea lui Radu S. din Timişoara…
În anul 1996 se căsătoreşte cu Lidia şi traieşte alături de ea o frumoasă poveste de dragoste.Amândoi lucrează la aceeaşi firmă, ocupând posturi cheie. Iubirea lor devine un model de urmat pentru prieteni şi colegi. Pâna într-o zi când…

...apare ispita

La firma respectivă se angajează nepoata patronului,Cristina.Este stăpână pe sine, îi priveşte pe toţi de sus şi nu se dă în lături de la flirturi cu bărbaţii, fie ei şi însuraţi.Parcă îi place să strice. Culmea, se opreşte la Radu. De ce tocmai la el?
“Privirile şi avansurile ei insistente mă tulburau într-un fel pe care nu pot să vi-l descriu.Aveam impresia că îmi răvăşesc toată fiinţa.Raţiunea îmi era anihilată, ca şi cum ar fi avut o putere supraomenească de a-mi subjuga voinţa.Vă daţi seama că i-am căzut imediat în plasă. Era extravagantă, obraznică şi mă excita îngrozitor.Nu voiam să mă gândesc la consecinţe… trăiam intens clipă.Soţia mi se părea nesemnificativă şi nu-mi dădeam seama cum de nu văzusem până atunci”.

La director se intră numai cu programare!

Relaţia conjugală stă sub semnul întrebării, dar gândurile şi acţiunile lui sunt îndreptate către Cristina. Reproşurile soţiei i se par străine, deranjante şi blocante, în comparaţie cu noile idealuri. Prezenţa Lidiei îl enervează din ce în ce mai mult. Uneori, se surprinde ridicând mâna asupra ei, dar lacrimile şi privirea tristă, pe care s-a lipit dureros dezamăgirea, îl opresc.
Din relaţia vulcanică dintre el şi nepoata patronului rezultă o avansare pe postul de director economic al firmei. Alt statut, altă viaţă şi alt salariu îl fac să-i privească pe ceilalţi de sus. Lidia nu-l mai recunoaşte.Are senzaţia că vreo entitate străină a pus stăpânire pe mintea soţului ei. Altfel, nu se împacă cu ideea că un om poate să se schimbe atât de mult, într-un timp atât de scurt.Ca să intre în biroul lui, este înştiinţată că are nevoie de programare.
”Lidia aştepta în biroul secretarei , în timp ce eu făceam sex pe mese cu Cristina. Mă comportam ca un animal.Acum mi-e ruşine să mă privesc în oglindă.Lacrimile soţiei mă deranjau foarte mult, de aceea am luat o decizie rapidă: i-am cerut divorţul. Doamne, cât rău i-am făcut! După ce a părăsit casa noastră, pe o foaie de hârtie, am găsit următoarele versuri:

Am îngropat iubirea

ninge peste un mormânt
şi Crivăţul bate puternic
urlă furtuna
în noaptea-ntunecoasă!

am îngropat iubirea
pe-al ei mormânt cresc spini
iar demonii de smoală
dansează diavoleşte
în neagra turbare a nopţii...

şi ninge fără milă
iubirea noastră tace
troieni ajung la stele
iar noi, ca doi străini
vom rătăci prin vreme
dar goi, fără iubire
căci azi o îngroparăm
adio deci, iubire!”


Planul diabolic, între agonie şi extaz

Cu toate acestea, cei doi sunt obligaţi să “convieţuiască”, deoarece lucrează la aceeaşi firmă. Suferinţa Lidiei continuă să-l enerveze şi să umbrească marea fericire pe care o trăia alături de Cristina. Acest lucru atrage antipatia celorlalţi angajaţi asupra lui, aşa că inventează un plan să scape definitiv de această situaţie: îi alege acesteia un partener, tot din firmă , căruia îi propune să-l ajute cu o casă dacă… se însoară cu Lidia! În acest scop, organizează o petrecere la care colegul trebuia s-o convingă de sentimentele curate pe care i le nutreşte. După adevărate tratate de cucerire, fata acceptă relaţia.
Atât Lidia cât şi Radu se recăsătoresc, fiecare cu o altă persoană.Numai că viaţa lui merge din rău în mai rău.Preferata inimii, pofticioasă şi perversă, îşi găseşte alţi parteneri cărora le oferă chiar şi cadouri ca să se culce cu ea. Radu devine nervos şi nesigur pe sine: ” Ştiam că buzele femeii străine sunt unse cu miere doar ca să acopere amarul otrăvii, dar nu am făcut nimic. Am fost sadic, i-am luat locul lui Dumnezeu şi am hotărât până şi soarta Lidiei, care nu a aflat nici până în ziua de azi cum am îndepărtat-o de mine.Cel mai dureros este că ea chiar şi-a găsit fericirea, a făcut un copil şi, trebuie să recunosc , soţul o respectă şi se poartă cu ea aşa cum n-am făcut-o eu. Doamne, ce greu îmi este să-i văd cum au grijă unul de celălalt, cum el o mângâie cu mâinile sau cu privirea, dar mai ales cum ea îi răspunde în acelaşi fel. Pare mulţumită, nu pot să spun că e fericită. Poate că nu vreau să accept că e fericită cu altul. Dar nu pot să nu văd că ochii ei au acea lumină pe care eu o aprinsesem cândva şi pe care singur am stins-o. Sunt teribil de gelos, îmi dau seama c-o iubesc imens, poate de-abia acum cu acea conştienţă a omului care ştie ce are. Doamne,de ce s-a făcut atât de târziu? Cum să dau timpul înapoi şi să îndepartez perioada aceea care mi-a facut atâta rău? Ce sentiment de neputinţă! Mă voi vindeca vreodată?”

Georgeta Istrate

sâmbătă, 17 iulie 2010

Rătăcind…oare unde voi ajunge?





Rătăceam din clipă-n clipă, ameţită şi obosită de atâta neodihnă şi dezorientare…
Rătăceam ca o albină din floare-n floare şi nici vorbă să găsesc ceea ce căutam…
Nici măcar nu ştiam ce căutam. Când, dintr-o dată…
O altă clipă, care-mi semăna, mi-a prins aripile şi mi le-a imobilizat...
Cum mă prinsese această clipă în mrejele ei, nu ştiu!
Şi totuşi…
Cred că acea clipă minunată m-a recunoscut. Cândva, fusesem o pereche…şi, fiindcă mai aveam niste poliţe de plătit una alteia, m-a reţinut şi m-a înconjurat cu dragoste şi ocrotire. Ar fi făcut-o mereu dacă, nerecunoscatoarea de mine, nu aş fi fugit. M-am smuls şi, asemeni unui condamnat care nu ştie încotro să se îndrepte după evadare, m-am pierdut. Doamne, de ce? Răspunsul este fără esenţă. M-am desprins pentru că nu mai voiam sa depind de lumina ei, oferită cu atâta generozitate, nu mai voiam să depind de nimeni şi de nimic. Nici măcar de singura clipă din Univers căreia îi păsa cu adevarat de mine. Voiam să fiu liberă! Mi se părea că, de la o vreme, clipa ocrotitoare devenise indiferentă. Asta mă durea enorm... Am evitat comunicarea şi am decis să mă desprind, să plec departe, cât mai departe posibil. Cu aroganţă, mi-am spus: dacă într-adevăr îi pasă de mine, mă va căuta şi mă va găsi chiar de mă voi ascunde într-o gaură de şarpe…Sigur că am făcut-o pentru că aveam nevoie de o dovadă de dragoste!
Astfel, m-am întors la suspine şi lacrimi, ca un câine ce se întoarce la acele lanţuri care l-au rănit atâta vreme.Ce prostie! Câtă lipsă de discernământ! Acele lacrimi care, ziceam eu, îmi alină durerea. Durerea?! Poate durerea de a mă fi născut şi de a fi o străfulgerare într-o lume în care nu mă recunosc, o lume monstruoasă, o lume străină...Clipa aceea era singura mea şansă de a vedea soarele. Acum, mă scufund în abisuri de stânci şi lavă fierbinte, într-o deznădejde fără margini. Acum, trăiesc din amintirile pe care clipa mea dragă mi le-a oferit .Mă întreb dacă acea clipă care m-a ocrotit sub aripile sale îşi mai aminteşte de mine...
Poate a fost scris să ne despărţim…poate că ne plătisem datoriile una faţă de cealaltă şi, la o simplă adiere, aripile mi s-au desprins, trezindu-mă într-un ocean de clipe străine.
De când am plecat, rătăcesc pe aripile sorţii în speranţa că, din întâmplare sau nu, voi regăsi dragostea acelei clipe .De ce momentul unic în viaţă durează doar cât străfulgerarea cerului într-o zi ploioasă?
Voi continua să rătăcesc din clipă în clipă, într-un spaţiu care se dilată tot mai mult şi-mi deschide ferestre către o lume din ce în ce mai străină şi ostilă. Oare unde voi ajunge?

Georgeta Istrate

Infidelităţi cu final neaşteptat (viaţa bate ficţiunea)






       1985.Marcel P, ofiţer de geniu ,este trimis pe şantierele din Valea Jiului să supravegheze munca militarilor şi a civililor trimişi în concentrare. La cei 35 de ani,  are o familie destul de numeroasă :o soţie şi trei copii. Din două în două săptămâni îşi vede copiii care, spune el :”sunt lumina ochilor mei”. Programul este încărcat, exigenţele sunt mari, dar totul pare mai ușor de când în viața  sa  apare o femeie care-i tot face ochi dulci. Şi cum ispita este mai puternică decât voinţa , cedează . Începe o relaţie furtunoasă. Amanta devine din ce în ce mai lacomă şi posesivă. Cere tot mai mulţi bani , dar asta nu-i ajunge. Într-o zi, îl anunţă că este însărcinată . Îi cere să-şi lase soţia , chiar dacă ştie că are trei copii cu ea. Mai mult, îl ameninţă că va spune totul superiorilor săi. Apare conflictul. Pentru că femeia are o moralitate îndoielnică ,Marcel refuză să creadă că e copilul său . Astfel, propune ca ,dupa naşterea pruncului ,să facă testul de paternitate pentru a fi sigur că el este tatăl.

După nouă luni…

   Nouă luni trec repede. În tot acest timp, amanta îl hărţuieşte şi îl ameninţă de câte ori are ocazia.Vrea să-l ştie la picioarele ei şi, când bărbatul îşi vizitează familia legitimă, face crize de gelozie.Nu scapă nici o ocazie în a-i arunca în faţă vorbe denigratoare la adresa soţiei.
Naşterea copilului dă totul peste cap.Testele se fac la Spitalul Militar din Tg Jiu. Rezultatele sunt de-a dreptul senzaţionale :analizele spun că Marcel este steril, deci nu poate avea copii.Cu aceste dovezi scapă uşor de amantă.Acum se gândeşte la cei trei copii de acasă.Din teste a rezultat că acei copii, pe care-i iubea ca pe lumina ochilor, nu sunt ai lui şi că soţia îl trage pe sfoară.Ca să evite un reproş gratuit, înainte de a cere explicaţii, face o contraexpertiză medicală la Craiova.Rezultatele sunt aceleaşi .Urmează un divorţ , care îi redă libertatea.Nu ştie dacă vreodată îşi va mai lega destinul de cineva ,dar este convins că nimic nu este întâmplător...

Georgeta Istrate

vineri, 16 iulie 2010

Zidul din pânze de păianjen





Aflată la vârsta maturităţii, ea priveşte înapoi spre toate faptele nedemne pe care le-a făcut şi pe care ar vrea să le şteargă. Există acolo, înlăuntrul ei , o fetiţă care încă plânge .A plâns atunci, plânge şi acum, făcând din lacrimi un arc peste timp. Şi cere ajutor de-atâta amar de vreme! Femeia matură merge, uitându-se din când în când în urmă, dar fără a se decide să se întoarcă : ce a fost, a fost, îşi zice. Şi aleargă, aleargă înainte cu viteza timpului neştiind că, într-o zi ,tot trebuie să se întoarcă acolo la fetiţa cu bucle aurii, neajutorată, care nu moare, dar nici nu trăieşte. Şi ea, ea nu are timp s-o vadă, să comunice cu ea, să-i asculte suspinele. Crede că, dacă s-ar întoarce, ar însemna că tot ceea ce a făcut până la vârsta aceasta să nu mai aibă nicio valoare.Oare? Cât de mult se înşală! Văzându-i încăpăţânarea , greşeala se face atât de mare încât îi blochează drumul. Şi dintr-o dată se întunecă…frica o apucă şi nu are un felinar.Hei! Nu este nimeni pe aici care să-mi împrumute o lanternă? Nu este chiar nimeni!?
- Ba da!Priveşte înapoi, eu am o candelă fără untdelemn, spune fetiţa cu bucle aurii. Tu îl ai. Amândouă vom aprinde lumina ce duce dincolo de zidurile sclaviei , acolo unde începe tărâmul libertăţii absolute. Nu vei putea ajunge fără mine!!! Întoarce-te! întoarce-te!, strigă fetiţa al cărui glas se pierde undeva în negura timpului. Altfel, vom pierde amândouă…nu poţi fără mine!!!


Sabia care-ţi trebuie

În faţa zidului, ea nu are nici o putere.Cu mâna ei l-a ridicat. Este construit din pânze de păianjen ţesute din minciuni, aparent nevinovate.Pare simplu de doborât, dar este atât de greu! Chiar periculos.Pentru că, dacă nu ai arma care-ţi trebuie, s-ar putea ca ea, pânza, să te prindă şi să te devoreze aşa cum face un păianjen când prinde câte-o musculiţă în plasa sa. Şi atunci, adio drum, adio fetiţă de salvat şi adio eliberare. Sabia care poate tăia pânza aceea înşelătoare este ADEVĂRUL. Hmmm…este ca şi cum aş fi împletit o bluză cu ochiurile greşite încă de la început.Greşeala fură frumuseţea şi culoarea acelei bluze.Trebuie remediat, îşi zice! La urma urmei, nu trebuie să aştept vreun Făt -Frumos cu sabia fermecată. Pentru că acesta este în mine, iar sabia o am în mâna dreaptă.Păi, să vedem cu ce începem...

Cel mai frumos om de pe pământ

Era prin clasa a cincea, colegii o iubeau, unii necondiţionat , iar alţii din interes, profesorii o iubeau pentru că… oare pentru ce o iubeau profesorii? Ştie cineva de ce unii copii sunt iubiţi de profesori?! Totul era bine, observase că lumea nu este chiar atât de rea precum se spune.Cu ea, cel puţin... Însă , dintre toţi profesorii , unul o iubea şi o proteja în mod special. Într-un mod de-a dreptul misterios şi inexplicabil.Uneori, se gândea că poate persoana ei îi stârnise milă.Pentru că îi era şi diriginte, venea deseori să-şi viziteze eleva. De cele mai multe ori o găsea cu câte o surioară mai mică în braţe şi cu ochii pe carte.Asta să fie? Să o iubească din milă? Milă că I se părea că nu primeşte destulă ocrotire din partea părinţilor? Milă că i se părea că trebuie să facă treburi cam grele pentru vârsta ei? Dar ce este mila? Ce este dragostea? Ce este simpatia? Cum se nasc ele? Indiferent care erau motivele graţie cărora acest om o iubea, constatase că atitudinea lui îi face bine.Da, îi face bine să ştie că cineva pune preţ pe ea, că cineva în orice moment putea să-i ia apărarea. Nu voia să piardă asta. Ochii lui îi dădeau încredere şi o făceau să nu se mai simtă singură. În plus , i se adresa cu “fată frumoasă...” Chiar, ce este frumuseţea? Cum poţi să-ţi dai seama că cineva este frumos? A, desigur! Ştie, cum să nu? Profesorul este cel mai frumos om de pe pământ, pentru că este cel mai bun. Şi este bun pentru că este frumos. În plus, este bun cu ea. Poate că Dumnezeu îl trimisese în viaţa ei ca s-o ocrotească. Să fie vorba despre o karmă pozitivă? Dar câţi cred în asta? Este mai uşor să admiţi coincidenţele...

Ce se află dincolo de cuvinte?

Dar unde este el acum, când ea a ajuns la vârsta maturităţii? De ce şi-a pierdut îngerul? Şi făcuse atâtea ca să nu-l piardă! Minţise chiar! Poate din cauza aceasta îl pierduse. Dar el este un om matur, cum poate să fie supărat pe o copilă? Şi ce făcuse atât de grav, încât el nu a putut să o ierte? Fusese, da, fusese şi ea cu ceilalţi copii în curtea întreprinderii de lângă şcoală, luase, la fel ca ceilalţi, o bucată de plastilină din aceea albă care se întindea. Ce-o fi fost substanţa aceea, că avea un gust teribil. Curios, se întindea ca o gumă de mestecat. Bucuria jocului le-a fost curmată de intervenţia directorului întreprinderii cu pricina , care l-a tras la răspundere pe diriginte.Ea nu a recunoscut nici în ruptul capului că a fost cu ceilalţi copii.De ce? Cum, de ce? Putea să piardă dragostea lui. Poate că el ar fi fost atât de scârbit de fapta ei, încât toată acea tandreţe şi lumină din ochi i s-ar fi transformat în ură. Şi ea n-ar mai fi putut trăi în condiţiile astea.Cum nu-şi dăduse seama că face ceva rău? Cum nu se oprise la timp din joaca aceea? Acum, era prea târziu.Toţi copiii mărturisiseră că fusese şi ea cu ei, însă ea nu voia să cedeze. În privirea lui citea acum o dezamăgire subtilă pentru că, - nu-i asa? - nu poate să mintă o clasă întreagă şi ea să spună adevărul! Incertitudinea este mai rea ca moartea.Ceva parcă se pusese între ei şi ea nu putea să înlăture.Ce era? Ce este dincolo de cuvinte?


Alo, domnule profesor…

A terminat zece clase în acea şcoală, el i-a fost profesor în tot acest timp, s-a bucurat de toată dragostea şi protecţia lui însă, în interiorul ei, rămăsese fetiţa aceea încremenită şi speriată care nega: n-am fost acolo!Cine să-i fi spus atunci că o minciună , aparent nevinovată, o să-i marcheze existenţa şi o să-i schimbe atât de radical viziunea despre viaţă ? Şi dacă i-ar fi spus cineva, oare ea ar fi ascultat?!
-Alo, domnule profesor, sunt eu, vă rog să mă iertaţi pentru că am ales minciuna în defavoarea adevărului.O veţi face? Vă rog, mai gândiţi-vă, nu-mi daţi răspunsul pe loc... De iertarea dumneavoastră depinde fericirea unei fetiţe…

Georgeta Istrate

Adevărul este amar (din categoria viaţa bate ficţiunea)




Ce poate să determine o mamă să-şi respingă fiul? Cât de grave pot fi faptele, aşa încât să se producă o ruptură iremediabilă? Această poveste întrece orice imaginaţie.Greu de acceptat pentru cineva care se consideră fiinţă umană. Nu voi da numele reale ale personajelor ,din motive lesne de înţeles, dar povestea poate să fie o pildă pentru mulţi dintre noi.
Ne aflăm în anul 1979, într-un oraş din sudul României. Magda este soră medicală şi lumea vorbeşte despre ea că, din cauza unui şoc emoţional puternic, s-a închis sufleteşte, refuzând comunicarea cu alte persoane.Profesional , nimeni nu are nimic de spus. Îngrijeşte bolnavii cu aceeaşi dragoste şi devotament. Dar să vedem ce a adus-o în aceasta situaţie...

“Doar nu sunt Fecioara Maria! ”

Divorţată. Chiar dacă la momentul desfăşurării evenimentelor are 43 de ani , Magda este încă o femeie frumoasă şi bine îngrijită.Părul ei blond şi lung până la mijloc ,talia subţire, ochii albaştri şi blânzi, provoacă invidie chiar şi în rândul fetelor de douăzeci de ani.Locuieşte împreună cu fiul ei, Robert, student la medicină în anul doi.Cei doi se înţeleg minunat.Există o compatibilitate uluitoare între ei. Magda consideră că este cel mai bun copil pe care l-ar fi putut avea.Dimineaţa , Robert se trezeşte înainte şi prepară cafeaua. Ei ii face plăcere că fiul este atât de atent şi nu-i refuză niciodată amabilităţile. Dar, într-o zi, femeii i se face rău. Începe să aibă ameţeli serioase şi greţuri, fapt care o determină să meargă la medic.Răspunsul este clar: SARCINĂ! Pe moment se enervează pe incapacitatea medicului de a-i pune un diagnostic corect şi exclamă: “doar nu sunt Fecioara Maria!”
Adevărul este amar. El vine ca un trăsnet .Pentru că, de câţiva ani buni, ea nu mai are relaţii intime cu un bărbat, psihologii îi sugerează ca fiul său ar avea o legătură cu ceea ce i se întamplă. Este doar o bănuială, suficientă ca să-i furişeze în suflet îndoiala.Simte că trebuie să ştie! Acceptă să-i întindă tânărului o cursă menită să scoată adevărul la iveală . A doua zi , fiul îi face cafeaua, ca de obicei .Numai că , în timp ce el merge la baie, ea varsă lichidul în chiuvetă şi se face că adoarme. Ar da orice să se înşele ,dar, din păcate, totul este real. Ulciorul ,de data asta, se sparge. Prins în fapt,acesta recunoaşte că de şase luni îi pune zilnic somnifere în cafea.Apoi întreţine relaţii sexuale când este adormită.Urmează reproşuri din partea ei şi o tăcere vinovată din partea lui .Apoi procesul, în urma căruia tânărul este condamnat .Un avort legal şterge urmele unei montruozitaţi.Dar cele două personaje sunt marcate pe viaţă.Doi oameni care nu mai sunt oameni.Două persoane ale căror suflete se simt stinghere pe pământ din cauza unei poveri mult prea mari pentru o fiinţă umană.

Georgeta Istrate

Glossă







De ţi-e greu sau de ţi-e bine,
Să nu plângi, să nu oftezi,
Doar încearcă să alegi
Din tot răul ce e bine.
Să n-ai frică de fantome,
Să nu plângi când te atinge
Vorba rece care frige,
Fiindcă timpul o va stinge.


Chiar de soarele te arde
Chiar de luna te urăşte
Şi de stelele s-or stinge
Când apari pe-al lumii ring,
Supărarea ce te-apasă
Sufletul ţi-l răscoleşte
S-o ascunzi mereu în tine
De ţi-e greu sau de ţi-e bine.


Lumea este trecătoare
Pe-a ei cotită cărare
Du-te dar şi o priveşte
Judecă şi chibzuieşte
De te-nţeapă cu privirea
Te jigneşte cu vorbirea
Masca ei să n-o trădezi
Să nu plângi, să nu oftezi.


Din a ei dispreţuire
Tu culege ce-are preţ
Şi alege din vorbire
Fără mari prejudecăţi
Ce îţi trebuie în viaţă
Ce e bine ,ce-i curat
Din a ei diverse crengi
Tu încearcă să alegi.


Şi din cântecul ce-n lume
A cuprins întregul mers
Caci în rău e şi ce-i bine
În întregul Univers
Ia cuvântul ce-ţi lipseşte
La a ta viaţă şi atunci
Vei alege pentru tine
Din tot răul ce e bine.



Iar de mergi în căutarea
Adevărului curat,
Să nu-ţi stingă lumânarea
Vreun strigoi întunecat
Fa-ţi o cruce la plecare
Că-i bună de apărare
Te va ocroti de rele
Să n-ai frică de fantome,


Caci putere ele n-au
Doar încearcă prin mijloace
False şi neputincioase
Să te-abată de la cale
Să te-oprească în cărare
Iar de vreuna va să-ncerce
A te bate, a te-mpinge
Să nu plângi cand te-o atinge!


Lumea-i plină de dispreţ
Neîncredere şi ură
Tu sa fugi de-a ei măsură
Ce prin vorba-i te ustură
Şi te face să ai teamă
Iar de inima îţi plânge
Cu privirea ta, tu stinge
Vorba rece care frige.


De îţi face semn să vii
Lumea la a ei cărare
De-i descoperi că nu-i
Bună, ci mistuitoare
Deoparte tu să stai
Nu-ngroşa al ei alai
Flăcări vii nu s-or încinge
Fiindcă timpul le va stinge.

Fiindcă timpul le va stinge
Vorba rece care frige,
Să nu plângi cand te atinge
Să n-ai frică de fantome
Din tot răul ce e bine
Doar încearcă sa alegi
Să nu plângi, să nu oftezi
De ţi-e greu sau de ţi-e bine.

Georgeta Istrate