Sava Henția 3

 

Femeia cu scrisoarea 

 

 

Sursa imaginii: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4f/Sava_Hentia_-_Femeia_cu_scrisoarea_-_Carte_postala_cu_timbru.jpg
 

 

 

    ”În tabloul Femeia cu scrisoarea, unul din cele mai valoroase lucrări ale sale, Henția reușește, cu mijloace picturale sobre dar pline de strălucire, să evoce psihologia visătoarei îndrăgostite, rezemată de o mobilă cu oglindă din pricina emoției primirii unei scrisori, care-i dă motive de reverie. În semiobscuritatea camerei, focarele puternice de lumină pe care le constituie fața și mâinile personajului îmbrăcat în rochie neagră de mătase, cu reflexe de un efect pictural desăvârșit, sunt dublate de reflexele oglinzii unde aceeași  figură este văzută din spate. Procedeul sporește nu numai puterea de sugestie lirică a poeziei intimiste incluse în temă, ci și spațiul, adâncimea tabloului”

Ghid,  Galeria Națională, arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, editura meridiane, București 1965. 

 

Portret de femeie, 1887 

Sava Henția, 2

 

Sava Henția 1848-1904

 

   ”În cursul războiului din 1877 este atașat cartierului general al armatei, ceea ce-i prilejuiește o suită de tablouri inspirate din viața frontului, documente de o mișcătoare autenticitate, în care subiectul, reportajul cu penelul, prevalează asupra interesului pictural. Totuși, coincidența dorită dintre subiectul literar și subiectul plastic, unitatea dintre conținut și formă, cu alte cuvinte, este realizată de Henția în lucrări ca Gara de mărfuri și Cai la conovăț, în care viața de război este redată cu luciditatea observației pătrunzătoare”

 

(Sursă informații : Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, paginile 43-44, Editura Meridiane, București 1965).

 

 

Fată cu porumbei, 1875, MNAR

 

 

 

 

 

 

Sava Henția, 1

Sava Henția 1848-1904

 

 Sursa Imaginii: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Hen%C8%9Bia#/media/Fi%C8%99ier:Sava_Hentia_-_Foto.jpg

 

 

      Sava Henția este un continuator merituos al pictorului Theodor Aman, născut la Sebeș - Alba în 1848 plecat în eternitate în anul 1904 la București. 

     Adus în 1862 la București de un unchi fotograf, care-l destina meseriei sale, descoperind-i prin aceasta vocația de pictor. Absolvent în 1870 al scolii de arte frumoase din București, bursier în anul următor, mai întâi la Roma și apoi la Paris ia contact cu clasicii picturii universale, și se simte atras înspre formula coloristică și luministică a lui Correggio și a urmașului său francez din secolul XIX,  Prud'hon. 

 

 

(Sursă informații : Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 

Moara, 1881, MNAR

   ”Întors în țară, execută decorațiile interioare ale câtorva case de bucureșteni înstăriți, continuând să practice în acest gen o pictură cu teme mitologice. Totuși, redarea înfățișărilor multiple ale realității trăite îl captivează până la urmă, mai cu seamă că are o vizibilă înzestrare pentru tablouri de gen ; practică în același timp și peisajul, detectat în lungi expediții prin regiunile pitorești unde-l ducea pasiunea sa pentru pescuit și vânătoare : Țărancă torcând, Bătrân cerșetor, Moara”. 

(Sursă informații : Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 

Octav Băncilă

Octav Băncilă ( 7 ianuarie 1872 - 3 aprilie 1944)

 

 

" Provine dintr-o familie de origine țărănească. Studiază la Școala de Arte Frumoase din Iași, apoi prin câștigarea unei burse, la München. Călătorește în Italia, luând contact cu marile opere ale Renașterii dar, cu toată pregătirea sa, la întoarcerea în țară obține doar un post de maestru de caligrafie și desen la Școala normală «Vasile Lupu» din Iași. 

    În primii ani ai veacului expune la Iași și apoi la București compoziții cu un puternic caracter de protest social".

(Sursă informații : Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 

Autoportret (nedatat)

     ” Băncilă și-a pictat chipul în numeroase autoportrete . Tabloul acesta îl înfățișează în plină maturitate și vigoare spirituală. Puternicul joc de umbră șui lumină evidențiază trăsăturile expresive ale fizionomiei. Ținuta mândră a capului , cu barba stufoasă și încărunțită, cu privirea concentrată a ochilor larg deschiși imprimă figurii o prestanță care , de fapt, ne vorbește despre personalitatea acestui artistluptător , despre fermitatea caracterului și temperamentul său avântat. În felul acesta , Autoportretul este o oglindă fidelă a vieții și creației pasionate și frământate a lui Octav Băncilă” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .

”Apropiindu-se de mișcarea socialistă, Băncilă este continuu suspectat, ceea ce face ca autoritățile să-l mute la alte școli și să-i caseze rezultatul concursului pentru ocuparea unei catedre la Școala de Arte Frumoase, dorință realizată abia în anul 1937.

( Ghid, Galeria Națională, Arta românească modernă și contemporană, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Editura Meridiane, București 1965). 

Autoportret (1896, MNAR)

Zaraful (1913)

” Prin Zaraful, Băncilă a dezvăluit și a stigmatizat pofta nesățioasă de bani a acestor  exploatatori din vremea sa. Personajul este bine individualizat , fiind în acest sens plin de viață ; imaginea este caustică și puternic caracterizată. De aceasta este intim legată însăși realizarea plastică a lucrării. 

 

    Atât coloritul, cât mai ales modelarea deosebit de expresivă a figurii și a mâinilor , cu ajutorul pastei de culoare , precum și poziția trupului și mișcarea sugestivă a capului contribuie în mod direct la redarea fizionomiei morale, la caracterizarea psihologică a personajului reprezentat ” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .

Natură statică cu pere (MNAR)

Flămândul ( 1908)

” În această pânză, artistul și-a exprimat deosebit de limpede dragostea pentru lumea nevoiașă , pentru cei care îndurau foamea și lipsurile. Tabloul este conceput pe cât de simplu, pe atât de grăitor și de autentic uman . Conținutul emoțional al lucrării este concentrat în expresia, atât de sugestiv redată de pictor , a chipului și a atitudinii băiatului. Silueta întunecată a trupului său se profilează singuratică în contrast cu fondul deschis și gol al zidului și al trotuarului.Coloritul, în general în tonalități reci , contribuie la redarea atmosferei apăsătoare și a tensiunii dramatice care se degajă din acest tablou. 

  

 

     Contrastul dintre vitrina încărcată de bunătăți, rezervate doar celor avuți , și privirea jinduitoare a băiatului sărac și flămând, în zdrențe, ne dezvăluie adevărul asupra unei societăți întemeiate pe o cruntă și nemiloasă exploatare” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .

 

 

Petecarul (1908)

” Băncilă a evocat în tablourile sale și aspecte adin lumea umilă a micilor meseriași de odinioară , pe care a cunoscut-o prin mahalalele Iașilor. Ceea ce ne impresionează în acest tablou e căldura și înțelegerea umană a artistului față de năpăstuiții vieții. Bătrânul păetecar , cu vederea slăbită , care se silește să potrivrească ața în ac, este surprins într-un moment obișnuit din munca sa de toate zilele.

     Privirea concentrată asupra gestului , efortul de a astâmpăra tremuratul mâinilor , sprijinindu-le una de alta , cămașa sărăcăciasă și fața răvășită ne vorbesc de viața grea a bătrânului meseriaș .

 

    Iar desenul expresiv , pensulația energică , sublinierea abilă a amănuntelor sugestive dau acestei scene pline de duioșie și autenticitate, o remarcabilă interpretare artistică ” ( Arta pentru toți, Octav Băncilă, Editura Meridiane, București ,1961) .