Glossă

De ţi-e greu sau de ţi-e bine,
Să nu plângi, să nu oftezi,
Doar încearcă să alegi
Din tot răul ce e bine.
Să n-ai frică de fantome,
Să nu plângi când te atinge
Vorba rece care frige,
Fiindcă timpul o va stinge!


Chiar de soarele te arde, 
Chiar de luna te urăşte
Şi de stelele s-or stinge
Când apari pe-al lumii ring,
Supărarea ce te-apasă
Sufletul ţi-l răscoleşte
S-o ascunzi mereu în tine
De ţi-e greu sau de ţi-e bine!


Lumea este trecătoare
Pe-a ei cotită cărare, 
Du-te dar şi o priveşte
Judecă şi chibzuieşte...
De te-nţeapă cu privirea
Te jigneşte cu vorbirea
Masca ei să n-o trădezi
Să nu plângi, să nu oftezi!


Din a ei dispreţuire
Tu culege ce-are preţ, 
Şi alege din vorbire
Fără mari prejudecăţi, 
Ce îţi trebuie în viaţă
Ce e bine ,ce-i curat, 
Din a ei diverse crengi
Tu încearcă să alegi.


Şi din cântecul ce-n lume
A cuprins întregul mers, 
Căci în rău e şi ce-i bine
În întregul Univers, 
Ia cuvântul ce-ţi lipseşte
La a ta viaţă şi atunci, 
Vei alege pentru tine
Din tot răul ce e bine.



Iar de mergi în căutarea
Adevărului curat,
Să nu-ţi stingă lumânarea
Vreun strigoi întunecat, 
Fă-ți o cruce la plecare
Că-i bună de apărare, 
Te va ocroti de rele
Să n-ai frică de fantome,


Caci putere ele n-au!
Doar încearcă prin mijloace
False şi neputincioase, 
Să te-abată de la cale
Să te-oprească în cărare, 
Iar de vreuna va să-ncerce
A te bate, a te-mpinge
Să nu plângi cand te-o atinge!


Lumea-i plină de dispreţ
Neîncredere şi ură, 
Tu sa fugi de-a ei măsură
Ce prin vorba-i te ustură
Şi te face să ai teamă
Iar de inima îţi plânge, 
Cu privirea ta, tu stinge
Vorba rece care frige!


De îţi face semn să vii
Lumea la a ei cărare, 
De-i descoperi că nu-i
Bună, ci mistuitoare, 
Deoparte tu să stai
Nu-ngroşa al ei alai, 
Flăcări vii nu s-or încinge
Fiindcă timpul le va stinge!

Fiindcă timpul le va stinge
Vorba rece care frige,
Să nu plângi cand te atinge!
Să n-ai frică de fantome!
Din tot răul ce e bine
Doar încearcă sa alegi
Să nu plângi, să nu oftezi
De ţi-e greu sau de ţi-e bine!

Georgeta Istrate