Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (10)


Golul istoric
 
  Îl  rog să îmi explice despre etapa aceasta în care ne aflăm într-o zonă a morți. “A morții, pentru că aici este o paletă solară, iar în partea aceasta este o paletă rece”.
    Și pe asta  ai simțit-o? Da, după întâlnirea omului cu personajul cu umbrelă, corpul continuă… vreau să spun că noi, după ce nu mai suntem, începem să fim povestiți, imediat după moarte. Știi, 40 de zile, așa vine în creștinătate, dar pe om îl mai ai în memorie un timp  până ce amintirea lui ușor, ușor, se estompează. Pe urmă, vine o vreme când se estompează atât de tare încât apare golul istoric. Golul istoric apare atunci când nu mai sunt personaje. Spațiul este gol. Apoi vezi ca el iese. Și când dispare ultimul care te-a cunoscut, tu nu mai exiști .
-Tu făcut această simulare a trecerii dincolo?
    Da! Când stai pe un proiect din asta atâta timp, pentru că eu am realizat aici cam o  mie de portrete care s-au reluat. Cum să-ți spun, eu știu pe cine reprezintă fiecare dintre aceste lucrări!
   Uite, la intrare, am valijoara aia în care am vreo 500 de portrete. Și eu le-am reluat pe fiecare. Pur și simplu, le puneam jos,  mă uitam din nou la portret și îl reproduceam.
 Lapislazuli...
   

 Mă fascinează fondul acela albastru. Culoarea asta mi-a plăcut mereu. Îl întreb dacă are vreo semnificație : da, mă joc cu povestea de lapislazuli!
      A, tot acolo ajungem! Da, eu fac referire foarte departe în timp. Nu întâmplător îl reinvoc pe Ghilgameș,  el are prima poveste de felul ăsta. Ea există! Nu  trebuie să zicem: a fost ceva scris și înainte!

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (9)


Cel cu umbrelă…
    
Apoi, vine un moment când te întâlnești cu “cel cu umbrelă”. Personajul cu umbrelă în general există într-o configurare din asta…cum să-ți spun? Cu ce se mai poate asemăna umbrela ? Pauză. Până mă gândesc eu, pictorul răspunde : seamănă cu un curcubeu? Aaaaaa!, zic, are logică. El simte nevoia să completeze : umbrela o folosești pentru ploaie. Curcubeul are același arc de cerc. Ce este curcubeul? Curcubeul ce e?......
 Surâsul lui Dumnezeu
    Mă simt ca o elevă întrebată de profesor, căci el pare că așteaptă răspunsul. Mă gândesc la legământul din Vechiul Testament, dar eyit să răspund.  Văzându-mă în dificultate, mă ajută : este surâsul lui Dumnezeu!!! În ultima parte a vieții te întâlnești cu… Și tu când te-ai întâlnit cu această umbrelă… vorbesc de ultimul moment, când… se spune că nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu, dar noi poate că îl vedem în ultima clipă a vieții noastre. De aia l-am invocat aici . Se poate să îl vedem, dar noi nu mai putem să spunem. Foarte interesant, mă gândesc : “se poate să îl vedem, dar nu mai putem să spunem”. Senzațional!
Nevoia unei imortalizări
   Îl întrerup în ideea de a face o fotografie, deoarece  mi se pare că artistul  stă atât de frumos printre coperțile cărții, încât momentul trebuie imortalizat. Acum când transcriu interviul, îmi vine să-mi dau palme că l-am întrerupt. L-am scos pur și simplu din starea aceea de grație și l-am adus cu picioarele pe pământ, lucrul cel mai de nedorit, când ai în față un om care are darul de a crea. Uneori am senzația că nu sunt prezentă deplin. Abia când reascult și transcriu, îmi dau seama de profunzimea unor cuvinte și trăiri care nu ar strica să le sondez ceva mai mult în momentele în care se întâmplă.
Înţelesuri neprogramate
    
  Între timp,  îmi povestește că a muncit vreo patru ani la această lucrare. Și a lucrat până a ajuns  la niște înțelesuri pe care nu le-a programat dinainte. Tocmai ăsta e marele mister în lumea artistică. Poți să-ți propui o temă, dar nu știi cum va arăta la final.  Inspirația și numai ea, te conduce. Când forțezi și nu aștepți momentele care vor însufleți opera, s-ar putea să nu-ți placă nici ție, nici altcuiva. Să revenim la fotografia pe care intenţionam a i-o face. Derulez și sunt încântată, căci lumina cade  exact ca o rază pe chipul artistului .
O lumină specială
  Murivale Mureşan Vasile  continuă să povestească despre ideea de a așeza picturile ca pe o carte : “ partea  luminoasă a cărții am aranjat-o ca un fel de  Cartea morților la egipteni . Deja intru într-un discurs lumină – întuneric. O lumină specială în care doar  galbenul stelelor  mai pulsează pe albastrul unui cer întunecat…”

Georgeta Istrate

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (8)


Cartea biruinţei
    Ne îndreptăm spre niște pânze uriașe pe care, bănuiesc, i-a fost greu să le manevreze.  Lucrările îmi dau senzația de evantai. Probabil, le-a aşezat aşa din lipsă de spaţiu. Exclam : Doamne, sunt gigantice! Pictorul îmi explică : Ăsta e un fel de  3 metri pe 33 de metri! Am aranjat-o ca pe o carte,  o carte a biruinței.


Când nu mai eşti important…
     Ne plimbăm, în timp ce mirarea nu mi se șterge de pe chip. Artistul mă ghidează :aici este o prezentare a corpului uman, a eu-lui într-un fel. Acesta nu-i altceva decât corpul meu. Am făcut un fel de contur pe el. Iar aici sunt martorii. Se spune așa :  când va dispărea ultimul care să te mai vorbească, abia atunci tu ieși din istorie … nu mai ești important! Și eu încep aicea cu “SOS, m-am născut! !!
Martorii
    Chiuie şi  zice uau !!! Sunt ok, bine… La 18 ani, am dat de dragoste și m-am prăbușit. Eu râd. El continuă : și încet, încet,  încep să mă ridic. Și  mă ridic, și mă ridic… Aici  e o a doua poveste.  Și iar am uitat, pic la un examen și nu știu ce, și mă ridic din nou.  Aici am martorii până la un moment dat când ma întâlnesc cu…
  Îl întrerup: povesteşte-mi despre acești martori. Cine sunt ei? Ce fac? 


-        Martorii sunt prieteni de-ai mei!!!El este mirat cum de nu mi-am dat seama. Naiba știe ce e în capul unui artist? Ei nu au logica oamenilor de rând. Ei împletesc propria viziune cu metafora, cu nu știu care idei și poate să rezulte orice. Chiar și nişte martori! Pentru ei martori pot fi  şi florile, copacii, norii sau chiar visele. Însă, de data asta, explicația este cât se poate de palpabilă, cât se poate de   logică : martorii sunt cunoștințe și prieteni!

Georgeta Istrate

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...