Botezul III



“Lăsați  copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor” (Matei 19:14)
      

           Așa cum în Vechiul Testament, copiii de parte bărbatească erau circumciși la  opt zile de la naștere, ca semn al legămâtului dintre Dumnezeu și copiii lui Israel, tot astfel  în Biserica Ortodoxă se practică botezul pruncilor ca să se împlinească  Noul Legământ în Isus Hristos “vrednic de crezare este  cuvântu, căci dacă am murit împreună  cu El, vom și învia împreună cu El”(Timotei 2:11). Prin botez, copiii  devin  purtători de har și vor  fi protejați  de puterea întunericului. S
Și chiar dacaă nu pot vorbi, ei sunt aduși  la botez tocmai pentru a fi împlinită legea și proorocii . Credința părinților devine  credința copiilor și ea reprezintă lucrarea lui Dumnezeu în fiecare din noi.
    Și dacă  veți dori să botezați un copil, iată  ce vă trebuie: un rând de haine  cu care se scoate copilul din biserică și încă unul pentru baia de a doua zi, pânza pentru mir ( o bucată de pânză  în care se prinde copilul când se scoate din vasul de botez ), fașă, lumânare de botez, mărturiile pentru botez (cruciulițe care se prind în pieptul invitaților), prosop,  săpun, vin, ulei și , evident, trebuie să  plătiți taxa  cerută de preot, care poate fi negociabilă. De asemenea, se obișnuiește ca nașul să  cumpere un cadou pentru copil , un obiect pe care să-l aibă peste ani ( pentru fetițe cercei, iar pentru băieți un lănțișor cu cruciuliță, preferabil din aur) . Dar cel mai important atunci când botezați un copil, este să nu   uitați  nicio secundă că, în calitate de nași, aveți o mare răspundere în fața lui Dumnezeu!

Prima taină a bisericii: Botezul II



Botezul la vârstă adultă

       Exista situații în care  o persoană  aflată  la vârstă adultă  își pune  întrebări referitoare la ce se va întampla cu sufletul ei, dupa moarte. Dintr-o dată își dă  seama că propria religie   nu îi oferă o perspectivă  reală pentru mântuirea sufletului  și nici lămuriri exacte cu privire la viața veșnică  la care speră orice muritor. Și pentru că păcatele îi încarcă conștiința transformându-l într-un rob, el caută eliberarea. Însă  drumul spre îndumnezeire este ca o scară a cărei primă treaptă este botezul. Dacă se decide să devină crestin, pe lângă păcatul strămoșesc, i se iartă și toate păcatele personale pe care le-a făcut din coplilarie  până  în momentul botezului. În timpul actului religios, stând cu fața spre apus  rostește  cu toată sinceritatea cuvintele : « mă lepăd de tine, Satano,  și de trufia ta, de slujirea ta și de lucrurile tale » Apoi, întorcandu-se cu fața spre răsărit declară de trei ori «  și mă unesc cu Tine  Hristoase », spunând de trei ori Crezul. Se pregătește aghiasma și se toarnă untdelemnul sfințit în cristelniță. După scufundare sau stropire cu apă, preotul îl unge pe frunte cu mirul duhovnicesc zicând « se unge ( numele) în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh ». Noul botezat este dus în fata Sfântului Altar, unde este împărtășit cu Trupul și Sângele lui Hristos. Prin urmare, el primește trei taine: Botezul, Mirungerea și Sfânta Împăîrtășanie.


În cazuri excepționale, botezul poate fi făcut și de un creștin

      Dreptul de a boteza revine preotului sfințit și rânduit după sfintele canoane. Totuși, există excepții, în cazuri de pericol de moarte. Astfel, chiar dacă nu are darul preoției,  un creștin poate să facă acest lucru. Cel care botează trebuie să scufunde de trei ori ( sau cel puțin să stropească persoana cu apă) și să rostească următoarele cuvinte : boteăza-se robul ( sau roaba)  lui Dumnezeu (se pronunță numele celui botezat) în numele Tatălui, al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin. Și dacă se întamplă ca cel botezat de un creștin (sau creștină) nu a murit după botez, trebuie adus la preotul din localitate pentru a primi taina Sfântului  Mir și Sfânta Împărtășanie.
    În credința ortodoxă,  dacă un copil moare nebotezat, el nu beneficiază de slujbă religioasă, ci este înmormântat într-un loc special al cimitirului. De asemenea, copiii care se nasc morți, nu pot fi botezați și nici îngropați cu rugăciuni creștinești. Pentru că nu au primit botezul, sufletele lor nu pot intra în rai, nici în iad pentru că nu au făcut păcate. Ei se află într-un loc între lumină și întuneric,  așteptând ziua judecății, împreună cu părinții  care i-au născut  (sau care i-au ucis, în cazul avorturilor).

Georgeta Istrate

Prima taină a bisericii: botezul



« Iisus a răspuns :Adevărat, adevărat zic ție : De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția Lui Dumnezeu »
(Ioan, cap3,5)


    Creștinismul este religia care s-a clădit pe jertfa mântuitoare a lui Iisus Hristos.  Prin botez, omul are șansa de a deveni copil al Lui  Dumnezeu.
     
Un copil botezet, o lumină ce se naște pe pământ


       Prima din cele șapte taine ale bisericii este botezul. El reprezintă poarta de intrare în creștinism. Este momentul înfierii omului. Astfel,  cel botezat  este  numit Fiu al lui Dumnezeu și devine  frate al lui  Iisus Hristos  prin Duhul Sfânt.
    Creștinii ortodocși își botează copiii într-o perioadă cuprinsă între 7 și 40 de zile  de la data nașterii. Botezul se face de către preot, prin scufundarea  copilului de trei ori  într-un vas  cu  apă numit cristelniță ( denumirea vine de la numele Hristos sau creștin). Apoi, copilul este scos și uns pe tot trupul cu Sfântul și Marele Mir, după care este împărtășit. Învățătura creștină spune că , un copil  în care nu au fost păcate  decat cele ale părinților și care se spală odată cu botezul, este ca o lumină strălucitoare care s-a născut pe pământ. Această lumină trebuie păstrată toata viața. Aprofundarea continuă a învățăturilor creștine, exemplul plin de milă al  Mântuitorului, aplicarea principiilor învățăturii, dar și rugăciunea continuă ar trebui să-l ghideze pe noul membru al Bisericii în toate acțiunile sale. Botezul se poate face atât la varsta prunciei cât și la vârsta maturității. Niciodată Biserica Ortodoxă nu va respinge cererea unui om de a face parte din trupul lui Hristos !

Nașii, părinții spirituali ai copilului

   Nou născuții nu pot veni singuri pentru a cere botezul, de aceea au nevoie de nași. Aceștia trebuie să fie creștini ortodocși, să mărturisească, să răspundă  și să făgăduiască în locul copilului luându-și răspunderea în fața lui Dumnezeu pentru viitoarea pregătire a acestuia  în viața creștină. Copiii trebuie să vadă în nașii lor,  prin puterea exemplului, blândețe, milă, smerenie, răbdare și iubire față de oameni. Pe de altă parte, datoria copiilor față de nași este de a-i respecta cel puțin la fel de mult ca  pe părinții trupești, de a-i asculta pentru ca aceștia sunt garanții lor în fața  lui Dumnezeu. De aceea nașii trebuie aleși cu mare grijă dintre oamenii cu cele mai alese virtuți, altfel poate fi pusă în pericol chiar mântuirea  copilului. Este recomandat ca nașul să fie o persoană  de același sex cu pruncul care se botează.

Mărturisirea păcatelor, legătura continuă cu Dumnezeu

   Există două feluri de  botez. Primul se face  cu apă și  a fost instituit de Ioan Botezătorul, fiind considerat  un act pregătitor ca un  botez al pocăinței,  iar cel de-al doilea  este Botezul lui Iisus Hristos, cu apă, Duh Sfânt și foc, acesta fiind un botez mântuitor.
    Deoarece omul poate să cadă în păcat fiind ispitit continuu, își poate pierde curațenia și statutul pe care le-a primit la botez. Odată căzut, încep remușcările, iar sufletul își pierde liniștea. Disperarea și sentimentul de vinovăție pot îmbolnăvi atât trupul cât și sufletul . Iisus știa însă  că omul va greși, de aceea a orânduit Taina Sfintei Mărturisiri, Taina Pocainței și a lacrimilor de care creștinii nu ar trebui să uite nicio clipă. Acesta este singurul remediu pentru păcatele săvârșite. Numai prin curățenie și o legătură stransă cu Dumnezeu omul beneficiază de Harul Duhului Sfnt întreaga viață.
   Unul din cele mai cumplite păcate săvârșite de om este cel al avortului. Acesta este considerat drept o crimă dublă deoarece copiii sunt lipsiți de viața aceasta și de cea veșnică. Pentru faptul că acei copii nu au ajuns să fie botezați, nu pot avea parte de  împrăția lui Dumnezeu.


 Georgeta Istrate

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...