Despre iubire, Marius Ghidel

  În interiorul inimilor noastre, știm...

        Iubirea! Un subiect care ne dă lumea peste cap. Este un sentiment care vindecă trupul și sufletul de rănile interioare si exterioare. Așa spun cei care cercetează partea spirituală și dau sfaturi în domeniul de dezvoltării  personale. Sunt momente în care viața ne rănește atât de tare încât nu vrem să mai auzim nimic despre iubire...
     Sunt și momente în care iubirea vine de nicăieri, pe neașteptate  dându-ne o stare de grație,  unică, fermecătoare, pe care o dorim cât mai mult și cât mai aproape. Indiferent ce experiențe ne oferă viața, în interiorul inimilor noastre știm că ne-am născut pentru iubire . Și atunci, de ce ne depărtăm de ea? Am căutat câteva răspunsuri în cartea lui Marius Ghidel, pe care le redau în această scurtă postare , ca un subiect de meditație în momentele mai mult sau mai puțin dificile. 
 
Definiția depresiei 
 

         "Depresia și lipsa dorinței de a trăi arată o lipsă de energie în inimă, și asta lucrează pe ascuns la căderea sufletului, din zi în zi mai mult cărbune. Până când îți dorești să mori. Pentru că nu mai ai puterea divină a Iubirii care să te susțină în viaţă. Și-ți dorești să mori. De aici vine dorința de moarte”

 Iubirea necondiționată

  ”Nu trebuie să cauți iubirea, că așa nu o vei avea niciodată. Dacă tu nu ești deschis spre iubire... Adică, tu nu trebuie să te aștepți să fii iubit, pentru că atunci când te aștepți și spui că nu ești iubit, înseamnă că sufletul tău este închis spre divin. Te închizi singur”

      ”Exprimarea aceasta : sunt singur și nu este nimeni care să mă iubească, nu este adevărată. Înseamnă că noi ne-am închis față de divin și nu mai curge energia la noi și nu mai vedem iubirea. Ea este, de fapt, pretutindeni. Nu numai la oameni să ne uităm. Iubirea trebuie să o vedem cum curge dincolo de oameni. Ei iubesc dacă pot, dacă nu, nu... nu trebuie să aștepți tu ceva de la ei. Ei nu trebuie să te iubească. Tu trebuie să-i iubești. Ei nu este nevoie să te iubească. Tu trebuie să iubești necondiționat. Și nu numai asta, trebuie și să ierți necondiționat și să trăiești necondiționat, într-o formă de acceptare totală a vieții. Nu trebuie să crezi că oamenii se retrag din fața ta, neiubindu - te. Nu este adevărat. Noi ne retragem iubirea, nu ei. Înțelegi?”

Toate sunt o proiecție a interiorului nostru...

  ”Nimeni nu este de vină cu nimic, niciodată. Toate sunt doar o proiecție a interiorului nostru. Noi trăim, de fapt, ceea ce suntem în adânc. Atunci când tu ții minte răul care vine de la celălalt, înseamnă că în sufletul tău este blamare și ură”

(Fragmente din cartea Shangrila, de Marius Ghidel, paginile 292 si 293)







Ștefan Luchian, pictorul florilor 4

 
    " Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Pictura lui a fost în aceleași timp un semn al atitudinii de protest social, prin faptul că a redat viața de trudă a muncitorilor și a evocat condiția mizeră și socială a mahalalelor de odinioară. Regăsim astfel în tematica sa oameni nevoiași și umili, cu personalități de netăgăduit care au găsit în Luchian un perfect rezoneur de o neîngrădită afecţiune. Mai receptiv la nevoile și suferințele altora decât la propria boală, Luchian le-a înfățișat fără ostentație, cu discreție și cu o mare sinceritate " (sursă text : https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian)


Portret de femeie - Mărioara










Crizanteme în vas gri

    ”Lumina, într-un tablou, dacă cade frumos, la locul ei, e mai prețioasă decât lumina soarelui pentru un pictor, se înțelege ” ( ”Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu,  Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 99 )

 







Safta florăreasa

   ” Dragostea lui Luchian pentru lumea celor nevoiași , îi inspiră și o seamă de portrete compoziționale . În întreaga sa operă portretistică nu întâlnim însă niciun personaj oficial , nici un portret de aparat monden, ci numai figuri ale unor oameni de care s-a apropiat prin afinități sufletești: muncitori, lăutari, cerșetori și florărese , țărani sau membri ai familiei sale. Safta florăreasa este un portret conceput mai  mult decorativ, printr-o cloazonare a formei în suprafețe de culoare închise puternic în contururi lineare , ce strâng corpul mlădios al tinerei femei, rezolvându-i silueta într-o caligramă plină de gtație și fermitate. Atitudinea elegantă , gestul firesc , înclinarea cochetă a capului , nostalgica privire și ținuta demnă , conferă portretului noblețe”
( Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Galeria Națională, Arta Românească Modernă și Contemporană, Ghid,  Editura Meridiane, București 1965, pagina 51).

 

 








" Solitar și izolat în aspirațiile sale, urmărindu-și singularul țel pe căi întotdeauna dificile, intr-o ambianță artistică indiferentă, străină, pentru mult timp, de preocupările sale, Luchian a fost în același timp stăpânit de o necontenită și chinuitoare curiozitate și dominat de un temperament neimblânzit. A fost deci normal ca opera lui să fie lipsită de coeziune și densitate. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie privită în totalitatea ei. Numai astfel poate fi înțeleasă valoarea ei singulară, aceea de a fi încorporat și oferit picturii românești, într-un moment decisiv al istoriei sale, câteva cuceriri esențiale ale gustului artistic modern. Asimilând aceste cuceriri, Luchian le-a tradus într-un limbaj personal, care tocmai prin forța personalității sale creatoare a atins expresia națională”

( Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu,  Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 9)

 

 Moș Nicolae cobzarul


” În tabloul Moș Nicolae Cobzarul, pictorul se vede în altfel animat de o duioasă dragoste de oamenii aceleiași categorii sociale . Lăutarul pare interiorizat de o durere umană pe care cântecul său authentic și simplu , întocmai ca această pictură , i-o comunica artistului” ( Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Galeria Națională, Arta Românească Modernă și Contemporană, Ghid,  Editura Meridiane, București 1965, pagina 51).





Mere










Satul Bănești


" Încă din timpul vieții Luchian era considerat reprezentantul spiritului modern și pictorul a cărui operă deschidea o nouă epocă în pictura românească. Această idee care s-a impus contemporanilor de la primele apariții ale artistului în expozițiile de la sfârșitul secolului trecut, a devenit o convingere pentru noua generație de pictori din jurul anului 1908. După treizeci de ani, cu ocazia unei mari expoziții comemorative, istoricii de artă o confirmau, subliniind direcțiile esențiale ale evoluției picturii moderne care puteau fi identificate în stilul atât de personal al lui Luchian. Astăzi, la o jumătate de secol de la moartea lui, timp în care pictura românească a cunoscut o remarcabilă inflorire, importanța istorică a lui Luchian se impune în continuare atenției noastre. Cunoaşterea semnificației ei complexe este indispensabilă nu numai fundamentării unei judecăți critice complete asupra operei sale, dar și pentru explicarea unui moment important al istoriei artei românești, anume acela al întrării ei definitive în marele curent de europenizare a artei care se accentuase o dată cu impresionismul” ( " Luchian și originile spiritului modern în pictura românească ", autor Theodor Enescu,  Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, București 2015, pagina 7)  














Garoafe









Garoafe










Vas cu flori















La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...