Mihaela și 99 de biserici - o experiență minunată!

    


   Stăteam de vorbă cu o prietenă… Numele ei este Mihaela. Este o ființă enervant de calmă. Nu știu cum face, dar ceea ce am aflat din acea conversație cu ea , ar putea dezlega măcar parțial, misterul.

    Ei bine, mai erau câteva zile până la sărbătoarea Crăciunului 2021, iar noi discutam despre una, despre alta...  

   La un moment dat, Mihaela schimbă tema discuției. Îmi povestește că, anumite perioade ale vieții au inspirat-o să facă un fel de ritual religios. Aflând despre ce este vorba, mi-a  răsărit ideea de a face  un mic text, pentru a fi publicat pe blogul meu. Aveam să-i formulez câteva întrebări...

   Nu știi niciodată pe cine poate ajuta o astfel de idee!

   Zis și făcut. Seara, am formulat întrebările, iar ea mi-a confirmat primirea lor. Însă, mi-a zis Mihaela, până când am să răspund, ți-am scris ceva pe o hârtie. Mi-a întins coala , m-am uitat pe ea, i-am  zis că e bine și că aștept acele răspunsuri…

  Astăzi, recitind acel text scris de mâna Mihaelei, mi s-a părut genial. Nu am nevoie de mai mult. Veți vedea de ce...

  Mulțumesc, Mihaela!  


Textul Mihaelei


     ”În tinerețe, cineva mi-a spus că-mi pot îndeplini o dorință mergând la nouă biserici în aceeași zi. Cred c-am fost de câteva ori . Și-am fost foarte mulțumită.

    Dar acum vreo șase ani, când rămăsesem șomer și șansele de a găsi un serviciu decent și care să mi se potrivească, erau mult prea mici, mi-a venit o idee: să merg la 99 de biserici, bineînțeles, nu într-un timp determinat. 

   Și a fost o experiență minunată.

    În căutarea lor, am parcurs cu piciorul locuri, străzi extraordinare din Bucureștiul meu minunat. Străzi,  case extraordinare din vechiul București, mai ales. 


    Am avut, de asemenea, surpriza să constat că în unele locuri parcă eram așteptată , ca și cum Doamne-Doamne a primit cu bucurie proiectul meu de suflet și mi-ar fi presărat drumul cu daruri semnificative .

    Într-una dintre biserici , preotul mi-a dăruit o carte cu ”Viața Maicii Domnului”. Într-alta, femeia de la lumânări mi-a dăruit o icoană.

La biserica Răzvani, preotul mi-a oferit un ceai cald. Altă dată, am primit o cafea .

Toate astea nu-s întâmplătoare ...

     La un moment dat, am dat examen pentru ocuparea unui post pe care mi-l doream din tot sufletul . În preziua examenului scris, mersesem la cea de-a 99-a biserică . M-am prezentat foarte bine și am ocupat postul ! ”



Georgeta Istrate



Aaaaaaloooo, politicienilor, trezirea!

     

      Mă întreb ce fel de oameni sunteți. Mă întreb de ce naiba v-am ales. Dacă tot sunteți acolo, nu credeți că ar trebui să faceți ceva bun pentru țara asta? De unde să începeți?! De jos, de foarte jos. Să vă dau un exemplu simplu, de care mă lovesc în fiecare zi, în drum spre locul de muncă. Întâlnesc o grămadă de cerșetori, oameni fără adăpost, bătrâni care zac în stradă. Acum, că a venit iarna, îi găsești pe la gurile de metrou implorând ajutor. Dacă aveți curajul să înfruntați adevărul, ieșiți din birourile voastre și colindați Bucureștiul sau orice loc din țara asta . Sunt oameni care dorm efectiv în stradă, pe o plapumă găsită la gunoi sau cartoane umede, cu o bucată de pâine lângă ei, căpătată de pe la un suflet milostiv . Veți zice poate,  că nu vor să muncească, veți zice că își merită soarta sau mai știu eu ce bazaconie, ca să vă liniștiți conștiința. Cercetați! Adevărat, un bătrân sau un copil pot fi acolo și din cauza unui exploatator, se poate și asta. Pot fi  chiar membri fără suflet ai propriei familii în spatele acestor amărâți. Nu permiteți asta! Salvați-i! De aia avem legi, de aia avem stat, să apere cetățenii. Dacă acești bătrâni nu au casă, faceți voi un loc decent pentru ei! Dacă acești copii sunt exploatați, împinși la cerșit de un adult, acel adult, nu merită calitatea de părinte. Acești copii trebuiesc salvați, ocrotiți într-o casă decentă, educați. Trebuie descoperit ce abilități native au. Puneți accent pe dezvoltarea acestora. Dacă persoanele tinere sau mai puțin tinere din țara asta, nu au timp, fiindcă au propriile probleme, serviciu, etc., căutați aceste resurse printre cei ieșiți la pensie, care știu să facă ceva cu mâinile lor și pot transmite informația mai departe. Meseria chiar este brățară de aur! Poate ajuta omul să devină independent. Printre părinții și bunicii noștri pensionari există foști profesori, medici, asistente, croitori, brutari, aviatori, ingineri, agricultori, etc. Folosiți aceste comori neprețuite! Ar fi un pas uriaș pentru însănătoșirea țării.

    Peste tot întâlnești oameni tineri care dorm în stradă... Oare cât de tare i-a rănit viața de i-a aruncat la marginea societății? Poate pierderea unei ființe dragi, poate viciul, poate pierderea locului de muncă și implicit a casei, oameni impresurați de depresie și care  nu au mai găsit  o portiță de salvare. O ședință la psiholog costă! Pentru un astfel de om este un lux. Pentru cei care nu se pot ajuta singuri și nu au bani să plătească, creați voi, cei din fruntea țării, o portiță! Aveți puterea, aveți toate instrumentele la îndemână, dați-le o șansă la o nouă viață! Se prea poate să nu fie un succes total, dar măcar un 50 la sută tot se vor ridica. Cu fiecare cetățean care își revine, România se vindecă și înflorește, căci cetățenii sunt grădinarii ei!

    Ne pleacă tinerii spre zări străine, unde sunt umiliți și înjosiți din cauza unei imagini murdărite de alții. Și suportă. Ani de zile se străduiesc să arate străinilor că românii nu sunt așa cum îi etichetează ei, că România are oameni valoroși. Este o suferință pe care voi nu o vedeți , dar ea mocnește în fiecare român nevoit să plece departe de patrie. Etichetele astea se lipesc de ei ca o boală și trebuie să muncească mult să scape de ea. Puțini sunt cei care reușesc! Însă acești tineri reprezintă puterea noastră, care, iată, se împrăștie peste tot în lume. Vouă chiar nu vă pasă decât de rivalitățile politice?

   Avem un pământ așa bun, dar mâncăm legume și fructe din alte țări! De carne nici nu mai zic. Mai demult, o cunoștință  mi-a zis : am fost la muncă în Germania. De sus , de pe macara, se vedeau livezile pline de rod, o frumusețe de priveliște . Culmea este că acolo, pământul este unul plin de pietriș, nu ai zice că scoți ceva din el. Iar ei  au făcut raiul!

     Eu însămi am vorbit cu un japonez care venise în vizită în România. Mi-a spus că a gustat pământul nostru și este foarte bun. Am zis că nu am înțeles bine. Am întrebat: domnule, vreți să spuneți că ați mâncat la propriu pământ?" Da"!, mi-a răspuns. "Aveți un pământ minunat, nu ar trebui să duceți lipsă de nimic! "

 Și atunci întreb, de ce naiba suntem atât de bogați în lipsuri?

    Educația. Doamne , ce importantă este ! Puneți accentul pe educație  pentru ca acest popor să continue să existe! Creați contextul prielnic dezvoltării geniului, talentului, abilităților native pe care le au fiii și fiicele României. Răsplătiți cu generozitate hărnicia, cinstea, corectitudinea. Opriți hemoragia inteligenței din această țară! Este adevărat, suntem cetățenii acestei planete în general, dar fiii și fiicele acestei țări numită  România! Doamne, ce frumos sună acest nume! Este energia care ne curge prin vene în același timp cu sângele, este locul care ne-a născut, este amprenta pe care o purtăm în centrul inimii și care bate în ritmul acestui loc binecuvântat. De ce îl transformați în blestem?

    Sănătatea! Of, parcă nu aveam destule probleme, o pandemie ne lipsea!  Însă asta a pus reflectorul pe rana și așa sângerândă a României. Am avut nevoie de o adeverință de la medicul de familie. Am intrat în policlinică. Era  pustiu. Nici țipenie de om,  nimic! Altă dată erau bolnavi programați la ușile medicilor. Acum, parcă intrasem într-o țară nelocuită. Am bătut la ușa doctorului.  Mi-a deschis asistenta. Era așa de înfricoșată de prezența mea, așa de nervoasă când m-a văzut, încât am crezut că o să mă ia la bătaie. Nu știți că vă trebuie programare?! , mi-a spus pe un ton răstit. Am încremenit. Am crezut că am făcut vreo crimă, așa prost m-am simțit. Am nevoie doar de o adeverință... Și-a mai înmuiat un pic glasul și, după ce m-a întrebat la ce îmi trebuie, m-a trimis la parter să aștept până o scrie...

     De când mă știu, plătesc asigurările medicale degeaba. Am avut nevoie de câteva adeverințe pentru angajare și pentru înscrierea copiilor la școli. Atât. Când am avut vreo problemă de sănătate, am apelat la clinici particulare, chiar dacă a trebuit să fac împrumut la bancă pentru asta. Românii știu de ce! Faceți naibii ceva! Ne pleacă medicii, iar cei care rămân fie nu au instrumentele necesare practicării medicinei, fie... știți voi mai bine ce vreau să zic. Domnule, cu sănătatea nu te joci! România, țara asta frumoasă, pentru care mulți și-au dat viața , este bolnavă. Și, apropo de pandemie, oferiți oamenilor alternative la vaccin,  că i-ați amețit de tot!

   Industria, această rană care nu se mai închide!  Să mai spun? Dacă tot aveți puterea asta, faceți naibii ceva bun pentru țara asta! Dacă nu, lăsați-i pe alții mai capabili și care iubesc România cu adevărat!

 

 

 Georgeta Istrate

 



La mulți ani, România!

  

   


    Te iubesc România! Din pământul tău m-am ivit, pe tine  te-am respirat , în tine am plâns și m-am bucurat, în tine am trait cele mai sublime sentimente și cele mai mari dezamăgiri. În tine am găsit atât magicul cât și firescul. Cu tine am urcat munții și am coborât în prăpăstii. Tu ești bucuria și tristețea mea, tu ești cântecul inimii mele , tu ești dorul cel mai mare care mi s-a dat în această existență . Departe de tine, aș fi străină, singură, neprotejată, m-aș îmbolnăvi de dor și aș dispărea.  Când îți aud numele, toate celulele corpului meu se emoționează, vibrează, iar lacrimile ies fără să mai asculte de mine.  Șerpuiesc pe obrajii mei ca niște pârâiașe calde, dureroase și tainice. Nu înțeleg această reacție pentru care nu am niciun control. Dar știu că e ceva. Și îmi place. Acea trăire nedeslușită este ca un catharsis, ca o rană pe care cresc trandafiri de toate culorile . Cum să scap de rana aceea, când din ea ies  acele flori atât de minunate!Nu vreau! Poate în acea rană este toată magia dintre mine și tine, este starea de îndrăgostire fără de care nu aș putea să trăiesc.

La mulți ani, România mea!

 

https://www.youtube.com/watch?v=K19VmbBUJvk

 

https://www.youtube.com/watch?v=Eb3Fedzb_w8

 

https://www.youtube.com/watch?v=Gn31Osxs3L8

 

https://www.youtube.com/watch?v=tFNoGl6ckfU

 

https://www.youtube.com/watch?v=IvlwIdya9ec

 

 

 

Kimon Loghi, lucrări MNAR









Gheorghe Tattarescu , lucrări MNAR



 

" Primește primele cunoștințe de pictură de la unchiul său, pitarul Nicolae Teodorescu. În 1845 se află bursier la Roma de unde întreține corespondență cu cercurile revoluționare, informând cu regularitate pe apropiații lui Bălcescu, asupra evenimentelor politice din Italia. În 1846, schițează acolo profilul lui Bălcescu, iar lui Gheorghe Magheru îi face portretul la Veneția, în exilul acestuia după înfrângerea revoluției. Tattarescu schițează în Italia compoziții ca Deșteptarea României (Renașterea României) care a avut un mare răsunet la Roma, atrăgând atenția publicului și presei italiene asupra mișcării din Principate " (Album - ghid MNAR Editura Meridiane, 1965, pagina 23).

 

" Gheorghe Tattarescu are un rol important, alături de Theodor Aman în înființarea și organizarea Academiei de arte frumoase bucureștene, ca şi în organizarea și stimularea vietii artistice din țara noastră. Asemeni lui Trenk, ia parte la călătoriile arheologice, ceea ce-i prilejuiește ieșirea din atelier, confruntarea directă cu natura, care-l duce la peisaje de un realism marcant" ( Album ghid, Galeria de Artă Românească Modernă și Contemporană, Editura Meridiane, București 1965).










La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...