Mă agăţasem de făptura ta,
Cu-ntreaga mea fiinţă şi speram,
Că, într-o zi, viaţa ta şi viaţa mea
Se vor găsi cumva-n acelaşi basm.
Erai ca un motiv pentru-a trăi
Deci tu erai o lume pentru mine,
Şi te-am pierdut prosteşte, într-o zi,
Căci un capriciu m-a rupt definitiv de tine.
Acum, că te-am pierdut, îmi trebuie-un temei
Ca să continui să trăiesc în lume,
De ce îmi este greu, de ce nu-mi este bine?
De ce mă simt străină, de ce să urlu-mi vine?
Ca să revii la mine, te-aş cere chiar la zei!
Georgeta Istrate
Se pare ca ai tinut foarte mult la acest personaj...ai pus pasiune in versuri...parca imi pare si mie rau ca a plecat din viata ta
RăspundețiȘtergereMarius
Uneori,o poezie poate fi o trăire de moment. Se prea poate ca, după ce ai scris-o, sentimentele să nu mai fie aşa de intense. Chiar dacă vrei, versurile nu le poţi şterge, căci o creaţie bună sau rea, este ca un copil ce l-ai zămislit din trăirile sau imaginaţia ta. Rămâne actul artistic, iar în acesta se pot regăsi multe alte persoane. Să nu-ţi pară rău, dragă Marius, persoanele şi evenimentele vin şi pleacă în şi din vieţile noastre, rămâne experienţa. Aceasta ne formează,ne şlefuieşte, ne pune în faţă o anumită lecţie de învăţat.
RăspundețiȘtergereNu stiu ce vrajitorie ai facut,dar in timp ce citesc mica ta capodopera,imi simt sufletul ingenuncheat alaturi de tine - implorand zeii sa-ti readuca iubitul (?!). Si totusi... Cand a sosit vremea revenirii tale pe pamant,Dumnezeu ti-a picurat in ochisori cativa stropi din vraja albastra a cerului,amestecata cu pulberea de aur a stelelor,pt.ca sufletul tau pereche, privindu-te,sa stie ca tu esti jumatatea pe care o cauta de zeci, sute sau mii de vieti. Odata regasite, sufletele pereche vor fi o singura fiinta - o fiinta a carei varsta va fi egala cu eternitatea. Sterge-ti lacrimile, nu el a fost alesul...Bebe
RăspundețiȘtergereO poezie la fel de frumoasa si sensibila, ca...tine!
RăspundețiȘtergere