vineri, 19 noiembrie 2010

Lansare carte Cornelia Vîju, prezintă prof. Viorel Mortu

     Dragii mei, vă invit la un eveniment deosebit:

   Mâine, 20 noiembrie, orele 11, la Biblioteca Judeţeană Panait Istrati din Brăila, Calea Călăraşilor, numărul 52, va avea loc lansarea cărţii de eseuri „Căutător în propria viaţă”, a scriitoarei Cornelia Vîju. Cartea  va fi prezentată de cunoscutul profesor  şi scriitor Viorel Mortu.


 

                                          Prof. Viorel Mortu

 Acasă

de  Cornelia Vîju

   Indiferent unde mergi în fiecare zi, la un moment dat te întorci...acasă.Locul căminului tău, locul în care îţi reîncarci bateriile pentru a doua zi.Acolo unde te întâmpină chiar de la uşă mirosul pe care tu îl laşi la plecare, parfumul acela familiar cu care te stropeşti mereu, parfumul dragostei de-acasă.
  Şi, dacă în casa ta râsete de copil îşi înalţă ecoul, îţi vor legăna simţurile mirosul lor după o zi poate obositoare de la serviciu.Tăcerea căminului şi zgomotul  împletit de glasul unui copil te vor chema mereu cu paşi nerăbdători acasă, în mediul acela intim, ce nu ţi-l poate da nici cea mai mare bogăţie din lume, nici chiar confortul unui hotel cu multe stele.
   Fiecare colţişor al casei tale ascunde o poveste unică pe care o tăinuieşti de ochii străinilor ce-i pot smulge misterul.Îţi aparţine doar ţie, este hrana sufletului tău, desertul din care nu trebuie să se înfrupte decât familia ta.Sunt poate clipele copilăriei, ale primului cuvânt rostit, al primului pas hotârât, al primei emoţii sau al primului fâlfâit de aripi dinainte de a părăsi căminul.
  Priveam cu uimire zilele trecute cuibul unor rândunele.Era zidit cu atâta măiestrie, din stropi de lut şi fire de iarbă care îi întăreau temelia.De unde să ştie oare păsările că, dacă o temelie este construită greşit în timp se năruie totul?Şi totuşi....ştiu, poate mai bine decât unii oameni.Şi am văzut o fereastră mică, acolo în partea de sus a cuibului, pe unde intra pasărea mamă ca să-şi hrănească puişorii.Şi prin care  ei îşi scoteau cioculeţele din când în când, ca să adulmece momentul întoarcerii acasă al părinţilor.Atâta emoţie mi-a trezit aceste micuţe vietăţi, am învăţat de la ele ce înseamnă trăinicia unui cămin, dragostea, dăruirea, siguranţa şi liniştea sa binefăcătoare.Dincolo de firele din care şi-au construit cuibul, păsările nu contenesc să urzească, din fire nevăzute, un labirint al zborului, un coridor pe care trebuie să păşească fiecare pui înainte de a se rupe de ,,acasă”, când va trebui să-şi creeze singur  alt loc, la fel de călduros şi sigur precum cel pe care îl va lăsa în urmă.Pentru acest moment îi pregăteşte în fiecare zi şi îi antrenează păsările adulte, le insuflă încrederea aceea de care au nevoie, pentru a înfrunta bătăia vântului. Se vor înălţa curând în zbor spre zări îndepărtate, unde aripa mamei nu va mai putea să-i apere de primejdii.
    Mirosul speranţelor ţesute de-a lungul vieţii se află acasă, între pereţii căminului tău, unde secundele de dor strâng visele în fuioare, şi te lasă să le înfăşori de câte ori simţi nevoia să  te regăseşti.Acolo, unde dai frâu liber lacrimilor, ca să eliberezi durerea născută din nedreptăţile vieţii, ca s-o ascunzi de ochiul, câteodată  răutăcios, al lumii.
   Prin ungherele casei tale ascunzi stropul acela de teamă, şovăire de dinaintea unor încercări ce le-ai avut de trecut.Momentele de melancolie stau ascunse după perdeaua ferestrei dormitorului, iar mirosul lacrimilor din noapte se simte pe perna albă, cu broderie imprimată acum de mărgăritarele ochilor tăi.
  Casa este locul cu peretele de răsărit împodobit de icoana rugăciunilor tale, altarul sufletului tău în faţa căruia îngenunchezi când plângi sau râzi.
   Acasă....e universul vieţii tale, locul de unde vine lumina, unde îngerii fac palmele căuş pentru a-ţi aduna suspinele zilei, şi ţi le şterg apoi cu aripa blândă a uitării.



8 comentarii:

  1. Tema eseului postat, ascunsă în sufletul fiecărui om, mă îndeamnă să merg la această lansare.Mulţumim de invitaţie!Voi fi acolo mâine, cu siguranţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Regret ca nu pot participa la lansarea acestei carti atat de interesante. Succes pe mai departe si felicitari, Cornelia!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca n-am reusit sa fim alaturi de tine la Braila, tu poti fi alaturi de noi...cu un comentariu? Multumim cu anticipatie. Bebe

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, domnule Bebe, şi de asemenea, acestui blog pentru susţinere.
    Într-adevăr, astăzi, de ziua mea, am primit cadouri frumoase. Dincolo de poezia fiicei mele, două publicaţii brăilene ,,Arcaşu” şi ,,Adevărul” mi-au dedicat două materiale frumoase.
    Pe 24 noiembrie 2010 a avut loc şi cea de-a doua lansare a volumului de eseuri, în comuna natală, Movila Miresii.A fost frumos, însă cel mai mult m-a emoţionat un grup de elevi ai Şcolii din satul Gradiştea,( şcoală în care a învăţat şi marele scriitor Fănuş Neagu), conduşi de minunatul profesor Nicu Negoiţă, ce mi-au încărcat braţele cu flori de toamnă, vrând să-mi şteargă din emoţia momentului şi să mă încurajeze. Un moment unic pe care nu îl voi uita niciodată.
    Din paginile cărţii de eseuri cititorii nu vor afla lucruri noi, deoarece nu sunt om de ştiinţă. Eu îi îndemn să pătrundă în pagina romantică a vieţii lor, să extragă de acolo durerea, să păşească mai departe cu fruntea sus folosind ca monedă de schimb înaintea greutăţilor, speranţa şi credinţa.
    Şi dacă nu aş fi tipărit această carte, lumea tot se rotea în ritmul său neiertător, însă, făcând-o, am dovedit că visele se pot împlini dacă crezi în ele .Şi aşa cum aminteam şi-n discursul de lansare, citându-l pe Emerson:,,Dacă măcar un suflet va respira mai uşor pentru că am trăit eu...” voi simţi că într-adevăr am reuşit, iar din viaţa mea voi încerca mereu să fac o operă desăvârşită, până ce căutarea mi se va încheia...
    Mulţumesc tuturor ce au fost alături de mine.Doamne ajută!
    Cu prietenie, Cornelia Vîju.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari Cornelia pentru cea de-a doua carte! Multumim pentru ca ne-ai povestit impresiile de la lansare; ne pare rau ca nu am fost alaturi de tine...
    Am citit si ce au scris ziarele despre acest eveniment, dar pe arcasul.ro am gasit un material al unui ziarist pe nume George Petrenco, 80% copiat ori de pe acest blog, ori din cartea ta, de la sectiunea aprecieri critice. Daca ar fi specificat si sursa, ar fi fost ok. Din partea lor ma asteptam sa faca un comentariu propriu, dupa ce, in prealabil, ar fi citit eseurile tale.
    A, si pentru ca ai spus ca este ziua ta, iti urez un sincer la multi ani si la cat mai multe carti!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragă Maria, nu pune la suflet gestul acelui jurnalist. Important este că a scris despre Cornelia.
    La multi ani si din partea mea, dragă Cornelia, şi muzele să fie mereu cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am asteptat cu nerabdare impresiile tale de la lansarea cartii - o carte care m-a impresionat prin sinceritatea, sensibilitatea si frumusetea descrierii trairilor tale sentimentale. Felicitari si la multi ani, stimata movileanca!
    Bebe

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc de urari, Maria, Georgeta si Bebe.Cu siguranta samanta prieteniei ce-am descoperit-o aici, pe acest minunat blog, va naste un rasad sanatos, deoarece va rascoli brazda roditoare a sufletului.Cu drag, Cornelia.

    RăspundețiȘtergere