Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României

 

     Ca şi ceilalţi apostoli, Sfântul Andrei l-a însoţit pe Iisus pe drumurile Ţării Sfinte, fiind martorul minunilor săvârşite de Mântuitor. De asemenea, a fost martorul Patimilor Domnului, a suferit pentru moartea Sa, apoi s-a bucurat în ziua învierii.

    

PEŞTERA SF. APOSTOL ANDREI, LOCUL UNDE S-A NĂSCUT CREŞTINISMUL ÎN ROMÂNIA

 

        Prin codrii Dobrogei ploua cu frunze tomnatice şi triste ca o despletire de cuvinte scrise în memoria  Sfântului Andrei: ”…Andrei col-la schit/Uite c-o ieşit/Cu papucii lui,/Talpa raiului,/Si potcapul lui,/Arca cerului…” Cine poate măsura intensitatea emoţiei când intri  în  peştera în care Apostolul Andrei a trăit vreme de douăzeci de ani? Ce transformare se produce în sufletul unui creştin ştiind că paşii lui au bătătorit pământul, au străbătut pădurile din jurul peşterii şi au convins preoţii lui Zalmoxis să primească botezul? Cu câtă grijă trebuie să calci pe aceste locuri şi cum să nu-ţi vină să îngenunchezi şi să săruţi pământul pe care a călcat pasul lui sfânt? Şi câtă bucurie se naşte în suflet ştiind că aici, în această peşteră ,aproape de comuna Ion Corvin din Dobrogea noastră ,s-a născut creştinismul în România!

Dorinţe şi speranţe

        Cu sfială intru în peşteră.Candelele  aprinse şi lumânările de la picioarele icoanei conferă locului o lumină sfântă asemeni nimburilor ce înconjoară capetele sfinţilor din icoane.Observ că grota are forma unei bisericuţe cu naos şi pronaos.Deasupra altarului ,unde străjuieşte icoana Sfântului Andrei, se ridică o turlă de 18 m  săpată în piatră ce-şi ridică semeaţă fruntea undeva sus, în pădure.Este  multă lume, dar tăcerea şi uimirea cu care este cercetat  fiecare colţisor mă fac să cred că,odată intraţi aici, oamenii încetează şi să respire ca să nu deranjeze sfinţenia care se impune.Unii aşteaptă să le vină rândul ca să se aşeze pe patul de piatră.Vor să-i  simtă energia, să se vindece de bolile ce le chinuie trupurile.Alţii scot din buzunare dorinţe scrise pe hârtii pe care nici măcar preoţilor nu vor să le încredinţeze, ci numai Sfântului, care a fost martorul tuturor minunilor pe care le-a facut Iisus şi a fost părtaş al  bucuriilor şi tristeţilor Lui. Alţii introduc monede în pereţii colturoşi  sau atârnă iconiţe şi cruciuliţe  de vreun ciot de piatră ieşit în afară, ca la un zid al plângerii.Se lipesc cu trupul de pereţii reci şi umezi ,se agaţă cu degetele de  scobiturile gălbui ale pereţilor ca şi cum ar vrea ca energiile condensate aici să se unească cu energiile lor şi astfel  să atingă cerul.Vor să li se ofere o garanţie a credinţei lor. Şi garanţii sunt, pentru că ,de-a lungul timpului, au fost vindecaţi mulţi năpăstuiţi care au dormit înăuntru sau au băut  apa celor nouă izvoare în care Apostolul boteza.

“Fiţi nevinovaţi ca porumbeii”

       

   Am ieşit în curte.Mă plimbam cu paşi pierduţi rememorând viaţa lui Andrei în vremea  când îl însoţea pe Iisus  pe drumurile Ţării Sfinte. Îl vedeam  ascultând cu nesaţ cuvintele pline de înţelesuri şi de înţelepciune, învăţând să-L iubească şi să-L înţeleagă.Apoi, mă gândeam la suferinţa pe care a simţit-o văzându-şi învăţătorul bătut, umilit, judecat şi ucis. Şi dintr-o dată, faţa senină şi fericirea minunii învierii ştergea orice urmă a întristării.Apoi, ziua solemnă în care a primit însărcinarea  de a spune lumii vestea că am fost răscumpăraţi din mâinile celui rău. “Iată, Eu vă trimit pe voi, ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul.Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela  care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă” (Matei, cap.10, vers. 16,17,28).

    Cu adevărat ,Mântuitorul a avut dreptate, pentru că Sfântul Andrei şi-a găsit sfârşitul răstignit pe o cruce în formă de X.El era unul dintre aceia care trăiesc pe pământ dar nu aparţin împărăţiilor pământeşti.Era un mesager al cerului şi de aceea prezenţa lui îi deranja pe mai marii vremii.

Avocatul vizionar şi grota din pădure

        În anul 1920, în urma unei viziuni ce se repetă de trei ori, avocatul Jean Dinu care avea şi cunostinţe teologice, ajutat de preotul Constantin Lembadu, descoperă grota în imensa pădure Migilet. În urma unor studii  amănunţite, ajung la concluzia că în acest loc a trăit o vreme  Apostolul Andrei. Cei doi, cărora li s-au alăturat  sătenii  şi primarul din Ion Corvin, curăţesc grota până la stâncă  şi o amenajează.Apoi, Episcopul Chesarie Păunescu o sfinţeşte, în vara anului 1944.Tot în acea vreme, la distanţă de 2 km de peşteră, au amenajat un izvor pe care l-au numit “Fântâna lui Mihai Eminescu” inspirându-se probabil din iubirea poetului pentru codru şi izvoare. Din anul 1947, grota este părăsită iar perioada comunismului a transformat-o în adăpost pentru oi, căzând în uitare. Locul revine la viaţă de-abia după anul 1990, când Arhiepiscopia Tomisului aprobă reînfiinţarea schitului. În inima pădurii totul revine la viaţă.Se construiesc chiliile, clopotniţa şi anexele necesare. În prezent există un paraclis şi o biserică impunătoare cu patru turle, sfinţită în anul 2001 de către I.P.S.Arhiepiscop Teodosie al Tomisului.Aici viaţa freamătă la unison cu codrul.Susură în speranţe vii precum apa izvoarelor invitând creştinii  să-şi înflorească  sufletele pentru a regăsi grădina pierdută a paradisului.

   

 Georgeta Istrate