Sfântul Varlaam al Moldovei (30 august)

În data de 29 august 2007, la Mănăstirea Secu,din judeţul Neamţ, credincioşii ortodocşi au avut ocazia să asiste la ceremonia canonizării Mitropolitului Moldovei, Varlaam. Astfel, Biserica Ortodoxă s-a mai îmbogăţit cu un sfânt…

Sărbătoarea fusese anunţată din vreme, iar data coincide cu ziua de hram a mănăstirii:”Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Râuri de credincioşi din judeţul Neamţ, dar şi din alte oraşe ale ţării vin să asiste la ceremonie.Turiştii străini aflaţi în zonă, mânaţi de curiozitate şi uimiţi de febra pregătirilor, îşi schimbă planurile şi hotărăsc să asiste la evenimentul istoric atât de rar. În mulţime sunt zeci de politicieni din rândul cărora nu lipsesc primii doi oameni în stat: preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Aproape toţi membrii Sfântului Sinod în frunte cu IPS Mitropolitul Daniel al Moldovei (acum Patriarh al B.O.R.) dar şi ierarhi din afara graniţelor ţării dau strălucire cetăţii monastice de la Secu. “ …aşa ar fi strălucit faţa lui Adam dacă nu ar fi căzut în păcat, cum străluceşte faţa lui Hristos!”, spune ÎPS Daniel, cel care oficiază slujba specială. Clopotele bat cu putere ca şi cum ar vrea să deschidă uşa cerului şi sfântul nostru să ni se arate încoronat, la dreapta Mântuitorului... Credincioşii ascultă cu smerenie trecerea în revistă a principalelor evenimente care au marcat viaţa lui Varlaam . Corul de preoţi cântă duios: “ Am văzut lumina cea adevărată/ Am primit duhul cel ceresc/ Am aflat credinţa cea adevărată/ Nedespărţitei Sfintei Treimi…” Emoţiile sunt maxime şi, în frenezia lor, încearcă să reconstituie în spaţiul imaginaţiei trăirile acelui timp. Ai senzaţia că însăşi clepsidra timpului se răstoarnă făcând posibilă unirea veacurilor şi conştientizarea afinităţilor româneşti într-o iubire ce se citeşte pe chipuri…

Emoţiile deschiderii mormântului

În icoană, sfântul ţine într-o mână cârja de mitropolit şi în alta o carte. Chiar fără a-i cunoaşte viaţa, îţi poţi da lesne seama că misiunea lui în biserică a fost aceea de cărturar. Şi, dacă-i studiezi existenţa, afli că nu a fost un cărturar oarecare, ci unul care a reuşit să apropie omul de Dumnezeu prin cuvântul sfânt, inaccesibil până atunci mulţimii care nu cunoştea latina, greaca sau slavona ( limbi în care se ţineau slujbele religioase). El, Varlaam, s-a încumetat să fie deschizător de drumuri în viaţa spirituală şi culturală a românilor. Pentru meritele sale deosebite şi pentru faptul că a rămas în memoria poporului ca o prezenţă luminoasă, pentru smerenia, bunătatea, ascultarea şi omenia de care a dat dovadă, Sfântul Sinod a hotărât, în luna februarie a acestui an, trecerea lui în rândul sfinţilor. În data de 6 iunie i-a fost dechis mormântul pentru ca rămăşiţele să-i fie aşezate într-o raclă de argint aurit şi pusă la loc de cinste. Emoţiile au fost maxime. De-a lungul vremurilor rănite de războaie şi jafuri, exista posibilitatea ca oameni fără de Dumnezeu să fi distrus mormântul, după ce-l vor fi jefuit de eventuale comori.Surpriza a fost pe măsură, pentru că oasele sfântului au fost găsite intacte după 350 de ani, chiar dacă gradul de umezeală era destul de ridicat. În plus, au fost găsite fragmente din sicriu, bucăţi din hainele arhiereşti cu care a fost înmormântat, o candelă, un vas de ceramică... Toate aceste obiecte vor fi restaurate şi expuse în muzeul mănăstirii.

Stareţ şi mitropolit

Nu există documente exacte cu privire la anul şi locul naşterii sfântului.Se crede că s-a născut în părţile Putnei, într-o familie de răzeşi, prin anul 1585. Numele de botez este Vasile, iar cel de familie Moţoc.Şi când, pe la 12 ani, Dumnezeu vorbeşte inimii sale de copil, ţelul vieţii se conturează ca o bucurie plăsmuită dintr-o linişte pe a cărei cărare sunt presărate smerenia şi iubirea. Să fi ştiut oare tânărul Vasile încă de atunci că a-L avea pe Iisus înseamnă a deţine cea mai preţioasă comoară din Univers?
Îşi începe viaţa de monah la Mănăstirea Secu sub numele de Varlaam , unde învaţă slavona şi greaca sub atenta grijă a lui Dosoftei. Datorită calităţilor sale de bun administrator, în anul 1610 ajunge să conducă mănăstirea Secu.Ascensiunea sa nu se opreşte aici pentru că la 23 septembrie, 1632, este învestit în funcţia de Mitropolit al Moldovei, funcţie care îi permite implicarea directă în viaţa bisericii. Numai la câteva zile de la învestitură cere domnitorului Alexandru Ilieş să aprobe dreptul preoţilor de a fi judecaţi doar de instanţele bisericeşti.Obţine, de asemenea, scutiri de impozite care duc inevitabil la îmbunătăţirea vieţii parohiilor.Prietenia dintre domnitorul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam înlesneşte realizări importante pentru Moldova. Împreună aduc într-o procesiune, din Constantinopol, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi le depun în biserica mănăstirii “Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. Tot în această mănăstire întemeiază prima tipografie din Moldova; în anul 1640 înfiinţează la Iaşi o Academie unde se predau: teologia, dialectica, geometria, muzica, astronomia,filosofia, retorica, gramatica, dreptul, limbile latină, greacă română şi slavonă.Datorită prestigiului de care se bucură pe plan intern şi extern, Varlaam este propus la scaunul de Patriarh Ecumenic al Constantinopolului în anul 1639, fapt unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române...

Un maestru al condeiului

Portretul lui Varlaam întruchipează idealul omenesc, acela care redă chipul lui Dumnezeu în fiinţa umană...În el se vede omul care-şi preamăreşte Creatorul: “era un tânăr potrivit la trup,cu chip cuvios, faţa luminoasă şi ochii vii, în care se citeau curăţia inimii şi flacăra credinţei...”. Nu aş putea să mi-l închipui pe Varlaam decât în faţa unor cărţi vechi şi prăfuite ale căror slove nu pot fi înţelese de oamenii de rând. De fapt, aceasta este şi durerea lui. Faptul că românii vin la biserică şi ascultă o slujbă într-o limbă pe care nu o înţeleg. Acele predici care nu pot atinge inima sunt ca o piatră pe sufletul său. El consideră că lumina, care se dăruieşte din cuvintele sfinte, ar trebui să fie pentru toţi! De aceea Varlaam traduce scrierile sfinte cu inima, aşa încât românul să fie mişcat de substanţa mesajului, de energia cuvântului dătător de viaţă. În 1618, traduce “Leastviţa”- Scara lui Ioan Scărarul (scara cerului), un fel de manual al vieţii călugăreşti. Cea mai cunoscută lucrare a sa este “Cazania lui Varlaam”,o adevărată capodoperă literară, un cadou făcut limbii române. Aceasta conţine 74 de predici pentru duminici şi cele mai importante sărbători de peste an .De-a lungul vieţii zeci de cărţi au ieşit de sub condeiul său :”Şapte taine ale bisericii”; “Răspuns la catehismul calvinesc”; “Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu”; “Cuvânt împreună către toată semenţia românească”...Spre sfârşitul vieţii, lovit de o paralizie a mâinilor, Varlaam se retrage la Mănăstirea inimii sale, Secu,în anul 1653 unde se stinge patru ani mai târziu.Biserica Ortodoxă Română a stabilit ziua prăznuirii sale la data de 30 august a fiecărui an...

Georgeta Istrate