Un car de ani trecut-au de când ne-am despărţit,
Eram un ţânc de fată, zglobie şi distrată,
Când tu, bolnav, în suferinţă şi în chin
În faţa clasei noastre-n baston te-ai sprijinit.
Cu lacrimi pe obraz, ne-ai anunţat în grabă
Că nu vei mai fi dascăl, pentru c-ai altă treabă,
Iar noi, copii zburdalnici şi fără căpătâi,
Nu am găsit puterea să-ţi spunem : mai rămâi!
.................................................
După atâta vreme, o amintire nu-mi dă pace
Şi mă gândesc la tine, ce bun erai şi blând,
Ne cuprindeai cu-atâta căldură-n al tău gând
Şi din fiinţa ta, cu toţii făceam parte.
Acum, e prea târziu, o floare ţi-am adus,
O lacrimă neştearsă-n amintire
Şi-aş vrea tu să mă ierţi, când nu te-am ascultat
Acum , îmi pare rău, nespus, dar ce păcat...
Da, ce păcat că nu mai eşti aievea,
Măcar o clipă să-ţi văd blânda privire,
Cu mâna ta să-mi mângâi fruntea rece
Şi ochii mei să plângă de-atâta fericire.
Georgeta Istrate
De ce oare este atat de greu sa rostim cuvantul IUBIRE, atunci cand iubim cu adevarat, si nu ne sfiim sa-l rostim, atunci cand doar mimam iubirea?
RăspundețiȘtergereStimata doamna,
RăspundețiȘtergereDupa cum ati observat din adresa de mail numele meu este George Voiculet si sunt nepotul celui care a fost invatatorul Ion Voiculet.V-am scris aceste rinduri pentru a va multumi in numele meu si al familiei Voiculet pentru faptul ca nu ati lasat sa se atearna praful uitarii peste numele celui ce a fost bunicul meu.Din pacate pe 31 mai se comemoreaza 23 de ani de cind bunicul meu a trecut la cele vesnice si de cind ne rugam pentru odihna sa vesnica.Daca mai doriti sa cunoasteti cite ceva din viata si activitatea bunicului meu ma puteti contacta oricind la adresa de mail georgevoiculet@yahoo.com