Movileanca
Pe poteca dinspre sat
Trece mândră, gânditoare,
Mersu-i este tremurat
Trupul ei fragil e-o floare
Parcă-i ruptă din luceferi
Când dansează, parcă zboară,
Părul castaniu coboară
Peste mlădioşii umeri
Doar când vreo privighetoare
Cântă-n calea ei, gingaşă,
Doar atunci puţin tresare
Şi zâmbeşte, şi-i voioasă
Iar flăcăii de prin sat
De se-apropie de ea
Îi apucă fâstâceala
Ce-au de spus au şi uitat.
Ar dori-o de mireasă
Că-i zglobie şi frumoasă,
Este fragedă copilă
Cum e crinul din grădină
Dar de-l rupi, el s-ofileşte
Geaba-i pui apă în glastră,
Geaba aur, diamante,
Poţi să-i dai şi marea-albastră!
Georgeta Istrate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii
- Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor? - Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...
Mai mult decat ca este la fel de frumoasa si de sensibila ca poeta, nu stiu ce as mai putea spune. Felicitari!
RăspundețiȘtergereMovileanco! :)
RăspundețiȘtergere