Întâmplarea se petrece în toamna anului1979 , în plină “epocă de aur”.Mii de oameni,civili şi militari, sunt antrenaţi în impresionanta lucrare numită Canalul Dunăre-Marea Neagră.Se munceşte la greu cu toate mijloacele. Oamenii mor cu zecile, dar nu interesează pe nimeni.Contează scopul care, în momentul de faţă, scuză mijloacele.
Conform proiectului, albia canalului trebuie să treacă prin cariera de cretă de la Basarabi.Una din explozii scoate la iveală o biserică. Arheologii care studiază fenomenul ajung la concluzia că, în urma unui cataclism natural ,aceasta a fost acoperită cu spumă de cretă rămânând încremenită şi ascunsă de ochii oamenilor vreme de mulţi ani. Spre surprinderea tuturor,biserica este intactă.Interiorul ascunde oseminte umane .Când le priveşti, nu poţi să nu te gândeşti la tragedia trăită de oamenii prinşi de prăpăd ,poate chiar în timpul rugăciunii. Ca şi erupţia Vezuviului, care a îngropat pur şi simplu Pompeiul , la anul 79 dH, conservând oraşul descoperit în secolul al XVIII-lea, cataclismul de la Basarabi făcuse posibilă păstrarea intactă a lăcaşului. O adevărată comoară arheologică, dar neinteresantă pentru comunişti.
Distrugerea bisericii
Biserica ar fi făcut parte dintr-un ansamblu vechi de aproape 1200 de ani, ce cuprinde mai multe bisericuţe, chilii, morminte – un adevărat labirint de încăperi. Numai că aceasta stătea în calea viitorului canal. Fiind vorba de o biserică, nimeni nu are curajul să pronunţe verbul “a distruge”, gândul se cutremură, pasul dă înapoi, frica de Domnul îi mână spre case. Chiar şi comuniştii au ezitat până să ia decizia. Ca urmare, până a se lua o hotărâre, biserica va fi camuflată cu panouri din lemn învelite în iută.O unitate militară este însărcinată cu paza monumentului ce adăposteşte valori materiale şi spirituale.Se lucrează intens la refacerea proiectului canalului. Specialiştii găsesc soluţia: devierea albiei canalului cu 650 metri. Conducerea comunistă nu acceptă modificarea, deoarece necesită o cheltuială mult prea mare. Prin urmare, se dispune dărâmarea bisericii. Dar cine s-o facă, pentru că toţi sunt oameni cu frica Lui Dumnezeu. Nici măcar pentru o sumă considerabilă de bani nu sunt dispuşi să-şi vândă sufletul. Timpul trece, iar presiunea venită de sus devine tot mai stresantă. Se încing spiritele.
Un inginer execută ordinul
Comuniştii supralicitează.Recompensa pentru “curajos” se ridică la contravaloarea unei case, dar asta nu-i tentează pe oamenii simpli. Pur şi simplu nu pot s-o facă! Însă lăcomia umblă despletită, strigând ca o nebună. Şi alege.
Şerban T, unul dintre inginerii executanţi, rupe rândurile.Se urcă personal pe un excavator şi intră fără milă în pereţii bisericii . Înflăcărarea i se opreşte când descoperă că se luptă cu o forţă mai mare ca el. Paralizează pe loc.Vrea sa strige, dar buzele i se încleştează şi faţa i se schimonoseşte încercând zadarnic să scoată un sunet. Martorii înţeleg ce se întâmplă.Ei ştiu că Dumnezeu nu se lasă batjocorit. În decurs de trei luni familia inginerului se stinge: copilul , în vârstă de 14 ani, suferă un accident de maşină, în urma căruia îşi pierde viaţa. Soţia face infarct la scurt timp fară să fi suferit vreodată de vreo boală. Durerea îi sfâşie sufletul inginerului , care astfel se stinge lăsând în urma lui o pildă pentru omenire.
Ce-a fost asta? A fost într-adevăr o putere supranaturală sau a fost sugestie colectivă? Cine poate pătrunde misterele care ne înconjoară?
Georgeta Istrate
M-am intrebat de multe ori; de unde iei aceste intamplari? ...Ca Dumnezeu exista este o certitudine, dar, din pacate, prezenta Sa - fizica sau spirituala - in mijlocul nostru este aproape inexistenta in ultimul timp.
RăspundețiȘtergere