Dacă-ţi spun că vreau să zbor
Ca o pasăre suavă,
Tu mă ocărăşti de zor
Şi îmi spui că... n-am o doagă!
Iar seara, când vii la cină,
Eu poeme îţi compun,
Pumnul tău loveşte masa
Şi-atunci ţipi ca un nebun:
-Sunt flămând şi obosit,
Maţele mi-au chiorăit,
Taci, femeie pisăloagă,
Văd că îţi lipseşte-o doagă!
-Tu îmi spui că n-am o doagă?!
Măscărici ce te crezi rege!
Ceea ce nu ştii, măi dragă,
Ţie îţi lipsesc vreo... zece!
Georgeta Istrate
Felicitari!!! Poezia ta m-a socat! Nu credeam ca poti sa faci haz de necaz. Si, mai ales, s-o faci intr-un mod atat de artistic.
RăspundețiȘtergereFrumoasa si hazlie, felicitari!
RăspundețiȘtergereAlex