miercuri, 30 iunie 2010

Prăjituri şi cântece din suflet de la Mariana şi Gheorghe Busuioc









Iei un strop de imaginaţie, o felie de suflet, răbdare cât cuprinde şi ai obţinut reţeta succesului...

Dintre toate pasiunile, gătitul mi se pare cea mai efemeră. Astăzi faci o operă de artă pe care toţi o apreciază, dar mâine nu mai este.Trebuie să faci alta nou nouţă şi, ca să nu plictiseşti, îţi pui imaginaţia la bătaie, faci combinaţii şi aranjamente cât mai ispititoare. Apoi priveşti mesenii. E ca la întrecerile sportive, căci după ce ţi-ai făcut numărul, ţi se face inima cât un purice până ce tabela de marcaj afişează nota. Pentru pasionaţii de gătit însă, acest joc este adrenalină curată, iar satisfacţiile răsplătesc toate eforturile.

“Preparatul prăjiturilor mă face fericită”

Vizita mea în Rucăr avea să ia sfârşit a doua zi. Prietenii care mă însoţiseră mi-au spus că nu pot pleca fără să gust prăjiturile doamnei Mariana Busuioc.Nu o cunoşteam pe această doamnă şi nici nu mă ispitea invitaţia, ba chiar propunerea prietenilor mi s-a părut de-a dreptul un un atac la siluetă. Am acceptat însă din politeţe. Şi tot din politeţe m-am încumetat să gust. Spre surprinderea mea şi satisfacţia celor din jur, în următoarea secundă gura a început să vorbească singură : ce plăcere! În viaţa mea nu am mâncat ceva mai bun! Culmea, nu spusesem asta din politeţe, ci din convingere. Aş fi pierdut dacă nu aş fi acceptat invitaţia, căci atât Mariana cât şi prăjiturile ei sunt divine. Am aflat că pasiunea pentru gătit i s-a activat pe la 10 ani, când mama, sora şi bunica se împiedicau de curiozitatea ei. Ca să scape de insistenţele copilei, i-au dat de lucru: « eram bucuroasă de rezultat, chiar dacă ştiam că efortul nu era doar al meu. Apoi am încercat să fac singură, fără niciun ajutor. Cu timpul m-am perfecţionat. Mai târziu, când am avut familia mea, musafirii erau încântaţi de mâncarea pe care le-o preparam, dar mai ales de prăjituri. Recunosc, gătesc bine orice mâncare, dar preparatul prăjiturilor mă face fericită”. Vestea că are pasiune în mâini s-a dus repede în toată comuna şi, dacă are loc vreo aniversare, o nuntă sau vreun botez, oamenii o roagă să prepare dulciurile.
Prăjiturile Marianei au denumiri din cele mai diverse. De exemplu: Regina Maria, Spumoasa, Ziua şi Noaptea, Televizor, Alcazar, Budapest, Fructa, Bomboane Fondante, etc. Unele reţete şi denumiri sunt inventate şi botezate chiar de ea, iar altele modificate în funcţie de gust şi inspiraţie.Cert este că pasiunea de a face prăjituri cere o informare continuă, de aceea Mariana urmăreşte toate revistele de profil, le probează, le îmbunătăţeşte, le recreează. Toate ingredientele sunt naturale şi de cea mai bună calitate, nu foloseşte aditivi sau alte chimicale căci : “dacă este un produs făcut în casă, nu are rost să-l stric. În plus, nu mai are gustul aşteptat”.

« Spumoasa »

Pentru pasionati, Mariana oferă câteva reţete: “sunt necesare 3 etape pentru a realiza această prăjitură. Mai întâi blatul, pentru care este nevoie de 8 ouă, 10 linguri de zahăr şi 10 linguri de făină.Separaţi gălbenuşurile şi frecaţi-le cu o jumătate de linguriţă de sare, iar albuşurile le veţi bate cu zahărul până ce se formează ca o bezea tare. Amestecaţi apoi gălbenuşurile cu albuşurile, adăugaţi făina neapărat cernută, puneţi acest aluat în tava unsă în prealabil şi introduceţi-l la cuptor la foc potrivit. După ce se răceşte, se taie pe jumătate. Pasul 2: faceţi crema dintre blaturi din 1,4 l lapte, 4 ouă, 14 linguri de făină şi 16 linguri de zahăr. Amestecaţi făina cu zahărul, treptat adăugaţi o parte din lapte, cele 4 gălbenuşuri, un praf de sare şi, la final, restul laptelui. Compoziţia o puneţi pe foc într-un vas ( eu folosesc un tuci pentru mămăligă fiindcă are avantajul că nu se prinde) şi amestecaţi tot timpul până când se îngroaşă (amestecul trebuie să fiarbă cam 5 minute).După ce compoziţia se răceşte, adăugaţi 1 pachet de margarină (eu folosesc rama) şi o bateţi cu mixerul până se încorporează pentru a deveni mai pufoasă. Puteţi adăuga, dacă aveţi, câteva linguri de frişcă şi 2 fiole de esenţă de vanilie. În etapa a 3-a faceţi crema de deasupra din : cele 4 albuşuri care v-au rămas de la crema de mijloc, 18 linguri de zahăr, 2 linguriţe de ness, 50 g de miez de nucă pralinat. Bateţi la mixer albuşurile cu 9 linguri de zahăr până ce zahărul nu se mai simte deloc, iar într-un alt vas topiţi celelalte 9 linguri de zahăr amestecând continuu (mare grijă să nu se ardă , deoarece crema va deveni amară). Zahărul astfel topit se adaugă peste albuşurile bătute cu zahăr şi se amestecă.După ce aţi aşezat crema deasupra blatului, presăraţi pe suprafaţa ei ness-ul şi miezul de nucă. Aceasta este reţeta pentru prăjitura pe care am numit-o Spumoasa”.

“Tortul diplomat”

“Este o prăjitură uşoară, din fructe şi frişcă a cărui blat se face la fel ca pentru prăjitura Spumoasa. După ce s-a copt şi s-a răcit , se împarte în două şi se siropează cu sucul dintr-un compot de ananas. Dacă nu este suficient sirop, puteţi completa cu un alt suc pe care-l faceţi din apă caldă şi zahăr în care adăugaţi 100 g de stafide. Pentru cremă este nevoie de un amestec din 3 gălbenuşuri, o cană de zahăr şi una de lapte pe care-l fierbeţi la foc mic până dă câteva clocote , bineînţeles amestecând continuu. Când amestecul începe să clocotească, dizolvaţi un plic de 10 g de gelatină în 5 linguri de apă călduţă şi când se îngroaşă suficient , puneţi-o peste amestecul care fierbe.Îl mai lăsaţi preţ de un clocot sau două, ridicaţi cratiţa de pe foc şi lăsaţi să se răcească. Apoi luaţi 1litru de frişcă pe care o bateţi bine. 300 ml păstraţi pentru ornarea de final, iar în cei 700 ml rămaşi, treptat, încorporaţi crema răcită şi fructele (puţin presate). În primul rând puneţi fructele din compotul de ananas pe care le tăiaţi cubuleţe, stafidele care v-au rămas de la sirop, şi alte fructe de sezon. Crema aceasta se aşază între cele 2 blaturi, iar deasupra ornaţi cu cei 300 ml de frişcă şi fructe după imaginaţie”.

Dedicaţie pentru o dulce soţie


Sunt curioasă să aflu cum se simte un soţ cu o soţie aşa pricepută. Gheorghe Busuioc, zis şi Gicu, îşi drege glasul şi, cu un aer solemn, răspunde : « nu pot să spun ce mândru sunt ! Nevasta mea nu e pricepută numai la prăjituri , ci la toate mâncărurile. Şi pentru că am o soţie aşa de dulce, daţi-mi voie să-i fac o dedicaţie muzicală, compoziţia maestrului meu, Gabriel Prunoiu: Ce te culci aşa devreme, măi Ileană/Când vecinii taie lemne, măi Ileană/ Si nu ieşi la poartă afară, of, măi Ileană/Ca să-mi dai o gurişoară, măi Ileană...”
Când primul cântec s-a terminat, se putea vedea uimirea pe feţele tuturor.Gicu cântase dumnezeieşte.Nu ştiam niciunul ce să spunem, când, din camera alăturată, unul din cei doi puşti ai familiei vine cu o foaie de hârtie şi un pix şi i le pune tatălui în faţă. Acesta întreabă: “ce să fac cu astea?!” “Cum ce, spune băiatul foarte serios, să-mi dai un autograf!” În următoarea secundă, toată asistenţa a început să râdă.

Reţetele lui Gicu

Toată seara , Gicu a cântat şi a spus reţete.Iată două dintre ele: Piept de pui la grătar: “puneţi într-un castron zeama de la două lămâi, adăugaţi 2 linguri de miere, puţină boia de ardei iute , mujdei de usturoi şi peste toate acestea puneţi pesmet până când se face ca un rântaş. Tăvăliţi bucăţile de piept de pui prin acest amestec şi puneţi-l pe grătar”. Unul dintre meseni îl roagă pe Gicu să mai repete o dată reţeta, dar se alege cu un răspuns pe măsură : “Măi băieţi, dacă vreţi, eu mă reped la Bucureşti şi v-o prepar personal!” Şi pentru că toată lumea s-a distrat, Gicu a mai făcut o cântare şi a mai spus o reţetă, pe care a aflat-o într-un concediu. Pensiunea la care era cazat avea nişte gazde care făceau o mâncare specială. Ceea ce povesteşte sună a pui la ceaun: “au proporţionat puiul şi l-au pus într-un tuci mare, au făcut focul sub el, după aceea au adăugat ouă bătute cu delikat, au mai pus mujdei de usturoi, nişte ulei şi au pus capacul.Când a fost gata, au lins ăia farfuriile cât ai clipi din ochi!”


Georgeta Istrate

2 comentarii:

  1. Vara asta as incerca reteta Spumoasei! Ca tot vroiam eu sa m-apuc de gatit...
    Poate ma vezi ciripind vesela in bucatarie si trecand bomboanele fondante prin toate culorile curcurbeului :))

    RăspundețiȘtergere
  2. As incerca si eu...na, tot tre' sa servesc invitati , ca e ziua mea de nastere nu? ( data comentariului):).

    RăspundețiȘtergere