M-am născut să experimentez iubirea, să alerg odată cu timpul, să respir odată cu vântul, să răsar odată cu soarele, să zâmbesc odată cu fluturii ,cu mugurii, cu ploaia...
Dar mai ales m-am născut să-mi trec degetele prin părul castaniu al mamei, să-i ating obrajii şi să-i surprind duioşia din privire.M-am născut să experimentez copilăria... Aventura conceperii unei vieţi, a fericirii şi împlinirii pe care ţi-o dă maternitatea, a bucuriei pe care o simţi cânt mânuţa fragilă îţi atinge obrazul are valenţe diferite pentru fiecare femeie în parte...
Un dar minunat de la Dumnezeu
Daniela Cismaru- Inescu este general-manager şi aşteaptă primul ei copil. Este mândră de burtica ei. Sarcina o face fericită, fapt care se vede şi în exterior. Parcă ar fi înconjurată de o aură misterioasă, care-i pune în valoare frumuseţea şi căldura sufletească: “cred că instinctul matern apare încă din copilărie, când îngrijim păpuşile, imitându-ne propriile mame.Cu trecerea timpului, instinctul matern se dezvoltă şi , la vârsta optimă, se materializează prin dorinţa de a avea un copil. În perioada sarcinii prietenii mi-au spus că m-am schimbat, că sunt mai prevăzătoare şi mai grijulie. Cum mă percep eu?! Sunt mai relaxată şi am decis că munca trebuie pusă pe locul doi, căci sâmburele de viaţă din burtică este un dar minunat de la Dumnezeu”. (Între timp, Daniela a adus pe lume o fetiţă. Am scris acest articol în 2009).
O meserie pe viaţă
Prof. univ.dr.Maria Despina Baghiu este mamă a trei copii, dar şi pediatru, într-o clinică de oncologie din Târgu Mureş. Este de părere că trebuie să doreşti să ai copii din motive altruiste, nu egoiste, că pruncul pe care îl aduci pe lume este o minune pe care o mamă o poate modela spre a finaliza o operă de artă. Recunoaşte că fără suportul soţului, care a ştiut de fiecare dată să găsească o cale de ieşire din impas, nu ar fi reuşit : “meseria de mamă este cea mai grea, este nenormată şi durează toată viaţa.Când decizi să aduci pe lume un copil, trebuie să ai suficientă maturitate aşa încât să oferi copilului tău sentimentul de acasă, acest sentiment care să devină un simbol al binelui şi al ocrotirii, pentru că niciun loc din lume nu este ca acasă. Deşi creşterea unui copil pare un sacrificiu, pentru o mamă adevărată nu este. Am întâlnit mame îndrăgostite de această “meserie”care îşi cresc şi iubesc copiii necondiţionat. Naşterea unui copil împlineşte femeia şi o defineşte”.
Momente de aur
Mihaela Irimia este consultant de marketing la o firmă din Bucureşti. Am cunoscut-o în postura de pacientă a unui cabinet de medicină alternativă, însă pasiunea cu care mi-a vorbit despre cei doi copii- un băieţel de 10 ani şi o fetiţă de doar câteva luni-, mi-a dat ideea acestui articol. Mihaela crede că relaţiile proaste între mame şi copii sunt generate de lipsa de comunicare, de faptul că se pune cariera înaintea făpturii care are nevoie de toată atenţia: “o femeie devine femeie atunci când sentimentul maternal se poate manifesta. Un copil îţi schimbă reperele, te determină să-ţi reconsideri atitudinea faţă de viaţă şi eşti uluită când vezi ce deşteaptă este acea mogâldeaţă: ştie când să mănânce, când să se trezească - un copil şi sentimentul matern nu pot fi înlocuite cu nimic din lumea aceasta. N-aş da pe tot aurul din lume momentul în care băiatul meu îmi strânge faţa în mânuţele lui. Este ceva divin”.
“Sunt mândră de băiatul meu!”
Adina Barac este contabil şi a avut o surpriză atunci când micul “intrus” a venit în viaţa ei. Nu şi-a mai permis confortul de altădată, tabieturile au fost eliminate, în schimb a avut parte de nopţi albe, nelinişti, regim special pentru alăptat şi oboseală cât cuprinde. O vreme a dorit libertatea de altă dată, momente în care învinovăţea copilul de problemele ei . Devenise din ce în ce mai nervoasă, iar reacţiile copilului nu au întârziat să apară, căci se îmbolnăvea tot mai des. Într-o zi, Adina a avut o revelaţie: dacă cea care îmbolnăveşte micul înger este ea însăşi ? : “Cu ce a greşit mica fiinţă faţă de mine? Cum de mi-a dat Dumnezeu un copil aşa frumos, ca un înger, pentru care toată lumea mă felicită, şi singura nemulţumită sunt eu? Din acel moment parcă mintea a început să se elibereze. Mi-am schimbat punctul de vedere şi am început să mă gândesc că orice plâns, orice refuz de a mânca sunt de fapt lucruri de care îmi voi aminti mai târziu zâmbind. Îmbolnăvirile s-au rărit, băiatul meu are acum cinci ani , este şahist la un club din Bucureşti, citeşte, scrie, socoteşte , este curios şi tare ambiţios. Sunt mândră de el şi nu aş întoarce nici pentru o secundă vremurile vechi. Să fii mamă este o experienţă în care trebuie să înveţi din mers cum să îi oferi copilului, după personalitatea şi pasiunile lui, ajutorul de a se manifesta”. Cu toate acestea Adina spune că o mamă trebuie să păstreze echilibrul pentru că “ dacă te dedici total, sacrificându-te pe tine fără un scop, doar de dragul copilului, este o mare greşală. Poţi deveni frustrată, neînţelegătoare cu cei din jur şi rişti să faci rău celor din jur”.
O fericire fără egal
Elena Tănase are doi băieţi şi este asistentă medicală într-un spital din Alexandria.Ea este una din acele mame care a făcut eforturi supraomeneşti pentru a-şi creşte băieţii, mai ales că cel mic trăieşte într-o alt fel de normalitate.A fost debusolată, respinsă de unii, sfătuită să-şi abandoneze copilul de alţii, însă iubirea a învins. Elena spune că naşterea unui copil este o experienţă unică, iar a fi mamă este rolul cel mai important din viaţă. Căci dacă-ţi joci bine rolul, la final vei fi răsplătită cu aplauze şi flori. Maternitatea schimbă radical o femeie, o face mai responsabilă, o maturizează: “în timpul actului naşterii, când durerea îţi stoarce lacrimi şi broboane de sudoare, nu-ţi doreşti decât ca acea stare să înceteze.Dar uiţi de tot chinul când auzi primul strigăt al fiinţei de-abia venită pe lume. Este un moment de fericire fără egal. Un moment care echilibrează totul. Am adus pe lume doi copii: unul sănătos, iar cel mic, Doruleţ, are sindromul Down. Consider că destinul mi-a testat puterea şi dragostea , însă am găsit resurse în inima mea să lupt , să-l iubesc şi să-l ajut să ducă o viaţă normală.Între mamă şi copil există o legătură indestructibilă, o experienţă unică ce trebuie trăită. Fără experienţa maternităţii o femeie nu se simte împlinită”.
A dori cu fiecare fibră să devii mamă
Mirela Goldic este redactor în T.V.R. Spune că meseria de mămică este cea mai frumoasă dintre toate şi că un copil te schimbă radical: nu mai este loc de orgolii, neînţelegerile din cuplu nu-şi mai au rostul, conflictele cu tine însăţi dispar. Copilul este o motivaţie puternică pentru a trăi şi trebuie să ai abilitatea de a găsi cele mai bune variante în construirea unei vieţi reuşite.Isabela Maria are doar şase luni şi, pentru Mirela, reprezintă un întreg univers: “Mi-am dorit cu fiecare fibră a sufletului meu să devin mamă cu mai bine de doi ani înainte să se întâmple.Dorinţa era atât de arzătoare, încât întârzierea împlinirii ei m-a aruncat într-o depresie adâncă. Nevoia de a fi mamă este o chemare căreia nu i te poţi opune.Un copil face dintr-un om un alt copil, care de-abia acum descoperă lumea cu adevărat , se minunează în faţa miracolului creşterii şi formării acestei fiinţe atât de complexe- fiinţa omenească.Sentimentul este că până acum nu ai ştiut nimic, nu ai înţeles nimic, ţi-ai irosit viaţa crezând că ştii , că înţelegi, că trăieşti.Anii fără un copil sunt irosiţi , trişti, goi, seci, un timp închis într-o capsulă cu iluzii pe care, din fericire, acum am lăsat-o în urmă. Marea surpriză este că un copil poate schimba şi un bărbat atât de mult încât îl poate face de nerecunoscut. Bărbaţii cu sufletele graţioase, aşa ca soţul meu, sunt metamorfozaţi de propriul copil până acolo încât ei înşişi redevin copii , capătă o puritate strălucitoare prin inocenţa cu care se bucură şi trăiesc experienţa paternităţii.Viaţa mea este mai frumoasă decât a fost în toţi cei 30 de ani la un loc şi nu există bucurie mai mare decât aceea de a forma un omuleţ, de a-l face mare, de a investi totul –atât financiar cât şi afectiv – în el. Beneficiileşi profitul acestei investiţii sunt necuantificabile”.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu