Hai să schimbăm subiectul!
-
De ce, de ce, de ce...Nici eu nu
mai știu de ce. Poate pentru moment am nevoie de un avocat bun care să-mi
dovedească nevinovăția. M-am săturat de imbecili.
-
Deci acuzațiile care vi se aduc
sunt nefondate?
-
Dar tu ce-ai crezut? Nu-ți dai seama că mi-au întins o cursă?
-
Cine?!
-
Naiba. Da, naiba a venit din
fundul iadului și a pus gheara pe mine. Însă nu știu cum o să iasă adevărul la
iveală, că numai de avocați idioți dau.
-
Nu, nu poate fi adevărat. Printre
ei sunt și oameni cinstiți...
-
Doamne, cât e de naivă fata asta!
Pe ce lume trăiești, suflete?
-
Iertați-mă, niciodată nu am avut
de-a face cu justiția, nici cu poliția...
-
Hai să schimbăm subiectul, că tot
e sâmbătă seara. Până la ce oră ziceai că l-ai plătit pe individul care trebuia
să mă păzească?
-
Până la orele nouăsprezece...
-
Ei, mai bine spune-mi pentru ce ai
venit să mă vizitezi de atât de departe?
-
Cred că aveam nevoie de un prieten,
de sprijin moral și am crezut că o să-l găsesc aici...
-
Ei, fată naivă, sprijinul moral nu
zburdă pe culoarele închisorii așteptându-te pe tine...
-
Nu-mi place să fiu ironizată
atunci când nu sunt înțeleasă. Dar am să trec cu vederea pentru că peste o oră întâlnirea
aceasta va rămâne doar o amintire...
-
Da, spune. Te ascult.
-
În ultima vreme am avut numai
eșecuri. Asta m-a demoralizat complet. Aveam nevoie de cineva în care să cred,
cineva care să-mi fie aproape, să știu că pot conta pe el...Înțelegeți?
-
Înțeleg prea bine.
-
Aveam nevoie de un prieten absolut
dezinteresat, un prieten... pentru că prietenia trăiește veșnic!
-
Tu crezi că o femeie poate fi
prietenă cu un bărbat fără a fi implicat sexul?
-
Nu știu, cred că sexul distruge
prietenia.
-
Nu știu, nu mai zic nimic. Poate
că într-o zi îți vei schimba părerile, dar sincer să fiu aș vrea să nu ți le
schimbi. Ești o idealistă Toată viața mea nu m-am apropiat de o femeie decât cu
scopul de a o duce în pat. Hai, lasă, nu-ți pleca privirea, știu că ești cam
rușinoasă. Iartă-mă!
-
Nu face nimic, eu am deschis
discuția...
-
Ia spune, tu chiar ai crezut că eu
pot fi acea persoană în stare să-ți dea
sprijinul moral de care ai nevoie?
-
Așa am crezut. Dar acum...nu știu
ce să mai cred. Poate am nevoie de puțin timp să reconstitui această discuție, să descopăr dacă am primit acel ajutor sau nu.
Am nevoie de timp pentru a-mi clarifica
situația. În acest moment pot spune însă că a meritat să pierd acea verighetă,
simbol al suferinței mele, pentru a vă vedea. Sinceră să fiu, eu credeam că
dumneavoastră sunteți idealul meu, nu invers.Vă mulțumesc pentru cuvintele de
apreciere pe care le-ați spus. Nu știu
cât sunt de adevărate, dar mă ajută foarte mult.
-
Hai să dăm o notă filozofică
discuției noastre, vrei?
-
Bine. Și care ar fi tema?
-
Spune-mi, vreodată în viața ta, a existat o persoană care te-a făcut fericită?
Și dacă da, ce a făcut persoana aia așa de special încât să-ți rămână în minte?
-
Au existat mai multe persoane în
viața mea care m-au ajutat, mai mult sau mai puțin. Mă gândesc la părinții mei,
profesorul de română, dumneavoastră...
-
Ok., aceste persoane te-au ajutat,
mai mult sau mai puțin din obligație, dar nu a existat nimeni care să facă
să-ți salte inima de fericire?
-
Da, a existat.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu