duminică, 5 ianuarie 2014

O fată naivă - partea a IV-a




Hai să schimbăm subiectul!


-          De ce, de ce, de ce...Nici eu nu mai știu de ce. Poate pentru moment am nevoie de un avocat bun care să-mi dovedească nevinovăția. M-am săturat de imbecili.
-          Deci acuzațiile care vi se aduc sunt nefondate?
-          Dar tu ce-ai crezut?  Nu-ți dai seama că mi-au întins o cursă?
-          Cine?!
-          Naiba. Da, naiba a venit din fundul iadului și a pus gheara pe mine. Însă nu știu cum o să iasă adevărul la iveală, că numai de avocați idioți dau.
-          Nu, nu poate fi adevărat. Printre ei sunt și oameni cinstiți...
-          Doamne, cât e de naivă fata asta! Pe ce lume trăiești, suflete?
-          Iertați-mă, niciodată nu am avut de-a face cu justiția, nici cu poliția...
-          Hai să schimbăm subiectul, că tot e sâmbătă seara. Până la ce oră ziceai că l-ai plătit pe individul care trebuia să mă păzească?
-          Până la orele nouăsprezece...
-          Ei, mai bine spune-mi pentru ce ai venit să mă vizitezi de atât de departe?
-          Cred că aveam nevoie de un prieten, de sprijin moral și am crezut că o să-l găsesc aici...
-          Ei, fată naivă, sprijinul moral nu zburdă pe culoarele închisorii așteptându-te pe tine...
-          Nu-mi place să fiu ironizată atunci când nu sunt înțeleasă. Dar am să trec cu vederea pentru că peste o oră întâlnirea aceasta va rămâne doar o  amintire...
-          Da, spune. Te ascult.
-          În ultima vreme am avut numai eșecuri. Asta m-a demoralizat complet. Aveam nevoie de cineva în care să cred, cineva care să-mi fie aproape, să știu că pot conta pe el...Înțelegeți?
-          Înțeleg prea bine.
-          Aveam nevoie de un prieten absolut dezinteresat, un prieten... pentru că prietenia trăiește veșnic!
-          Tu crezi că o femeie poate fi prietenă cu un bărbat fără a fi implicat sexul?
-          Nu știu, cred că sexul distruge prietenia.
-          Nu știu, nu mai zic nimic. Poate că într-o zi îți vei schimba părerile, dar sincer să fiu aș vrea să nu ți le schimbi. Ești o idealistă Toată viața mea nu m-am apropiat de o femeie decât cu scopul de a o duce în pat. Hai, lasă, nu-ți pleca privirea, știu că ești cam rușinoasă. Iartă-mă!
-          Nu face nimic, eu am deschis discuția...
-          Ia spune, tu chiar ai crezut că eu pot fi acea persoană în stare  să-ți dea sprijinul moral  de care ai nevoie?
-          Așa am crezut. Dar acum...nu știu ce să mai cred. Poate am nevoie de puțin timp să reconstitui această discuție,  să descopăr dacă am primit acel ajutor sau nu.  Am nevoie de timp pentru a-mi clarifica situația. În acest moment pot spune însă că a meritat să pierd acea verighetă, simbol al suferinței mele, pentru a vă vedea. Sinceră să fiu, eu credeam că dumneavoastră sunteți idealul meu, nu invers.Vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere  pe care le-ați spus. Nu știu cât sunt de adevărate, dar mă ajută foarte mult.
-          Hai să dăm o notă filozofică discuției noastre, vrei?
-          Bine. Și care ar fi tema?
-          Spune-mi, vreodată în viața ta,  a existat o persoană care te-a făcut fericită? Și dacă da, ce a făcut persoana aia așa de special încât să-ți rămână în minte?
-          Au existat mai multe persoane în viața mea care m-au ajutat, mai mult sau mai puțin. Mă gândesc la părinții mei, profesorul de română, dumneavoastră...
-          Ok., aceste persoane te-au ajutat, mai mult sau mai puțin din obligație, dar nu a existat nimeni care să facă să-ți salte inima de fericire?
-          Da, a existat.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu