O fată naivă - partea I

Ce dracu cauți în fața celulei mele? 

Femeia pășea sigură pe culoarele închisorii. Era însoțită de un gardian înarmat. Pașii lor răsunau strident  pe mozaicul străin și rece. Deodată se opriră, iar gardianul spuse:

-          Aici, doamnă.

-          Mulțumesc mult, răspunse femeia cu emoții în glas. Apoi își îndreptă privirea spre  interiorul celulei în fața căreia fusese lăsată.

-          Bună ziua, spuse ea către bărbatul  ce părea că doarme pe patul de fier al celulei.Dar nu veni niciun răspuns. Părea că omul acela nici nu era prezent acolo sau dacă era, intenționat nu voia să răspundă . Ea se hotărî să aștepte până ce persoana închisă i-ar da atenție. Dacă nu o va face, asta e!  Ne era genul de femeie care să insiste, nici nu-i plăcea să se amestece în treburile altora, chiar dacă ar fi avut motiv.

-          Tu de la ce ziar mai ești, fătucă? Se auzi într-un târziu răspunsul întemnițatului.

-          De la niciun ziar. Nu mă recunoașteți?

-          Nu, și nici n-am intenția să-mi forțez memoria. Dar dacă nu te-a trimis niciun ziar, ce dracu cauți în fața celulei mele?... Nu-mi spune! Vrei să scrii o carte, și pentru asta îți faci datoria cum trebuie.Te documentezi chiar de la sursă! Așa-i?

-          Nu, și nici nu scriu cărți!

-          Ce tâmpenie! Nu mai înțeleg nimic. Ce, aici crezi că-i grădină zoologică unde te poți maimuțări printre gratii cu tot felul de jivine? Oi fi eu persoană publică, dar nu permit să fiu confundat cu un animal. Ce naiba! Gardian!!!! Gardian!, strigă întemnițatul cu o disperare ascuțită.

-          Gardianul n-o să vină toată după amiaza!

-          Cuuuum? O să te suport toată după-amiaza? Dar e împotriva regulamentului! Fir-ar a dracului de treabă! Ce i-ai făcut? L-ai mituit? Cine dracului ești?  Ce vrei de la mine?

-          Da, l-am mituit.

-          Înseamnă că ești bogată, fata tatii,dacă ți-ai permis să mă cumperi pentru o jumătate de zi.

-          Nu, dimpotrivă...

-          Dar cum l-ai convins pe nerodul ăsta, te-ai culcat cu el?

-          Nici asta. Se vede că nu mă cunoașteți, cu toate că am lucrat cu dumneavoastă cinci ani de zile...

-          Ce??? Ai lucrat cu mine atâta amar de vreme?

-          Cinci ani încheiați. Și dacă nu mă cunoașteți după voce, ce-ați spune să mă binecuvântați cu o privire?

-          Aaaaaaaaaaaaaa! Asta da vizită, spuse bărbatul cu vocea îndulcită,  surprins de chipul femeii.

-          Și de ce spunenai că ai venit?!Vezi bine că, de aici, din această splendidă închisoare, cu vedere la magnifica groapă de gunoi a orașului, nu-ți pot oferi un loc de muncă...

-          Nu pentru asta am venit. Știți...eu...eu...

-          Spune dracului odată, nu te mai bâlbâi atâta, că mă scoți din papuci! Ce, ți-e frică de mine? Vezi bine că n-am să-ți pot face nimic din cauza gratiilor. Sau și așa ți-e frică? Nu mai sunt patronul cel fărădelege, care vă teroriza pe toți! Acum sunt fiorosul neputincios, cărora le este milă de mine . Poate că unii sărbătoresc asta, ești și tu printre ei?

-          Nu. Și, vă rog, nu mai vorbiți așa despre dumneavoastră... Nu sunteți un om fărădelege...

-          A, fată naivă, întotdeauna ai fost prea indulgentă cu oamenii care nu merită.

-          Mă mir că afirmați acest lucru despre mine. În cei cinci ani în care v-am fost prin preajmă, abia dacă v-ați ostenit să vă uitați de trei ori la mine, și atunci doar din întâmplare...

-          Dar cât de des voiai să mă uit la tine? Ce, erai tu singura femeie de pe pământ, iar eu vai de mama mea? Mai bine tac! Nu se cade să încep a înjura în prezența unei...doamne! Spune de ce ai venit, apoi  cară-te! Nu sunt o marionetă la care să te uiți printr-o vitrină! Ce stai? Cară-te!!!

Georgeta Istrate