marți, 18 martie 2014

Mi-e dor




Mi-e dor să-ți fiu alături în lungi călătorii
când drumuri  nesfârșite lăsam în urma noastră
cu lumea lor ostilă, cu reci melancolii
să fiu numai cu tine, eu, perla ta albastră!

Mi-e dor să mă privești din nou cu pasiune
s-așezi lumina-ți dulce pe palidul meu chip
iubirea ta e  viață, e ploaie-n uscăciune
ce naște primăveri de mângâieri și cânt.

Să-ți simt căldura  mâinilor vrăjite
pe iernile trecute, geroase,  nesfârșite,
să readuci la viață latente bucurii
cu flori  de mai, cu soare  și dorințe mii
să-mi spui cum numai tu în lumea asta știi:

Iubito, când dansezi râzând în ploaie
obrajii-ți sunt trandafirii, de frumusețe plâng,
aș vrea  pe ochii tăi de stele și culoare
să pun pe veșnicie săruturi și alint.

O,  de-aș eterniza amprenta-ți  de pe chip
aș arăta întregii lumi tabloul  fericirii
desprins din tainicul mister al nemuririi
pe care eu l-am prins  cu dorul infinit.

Căci de-aș putea să imortalizez iubirea
ce-o pun pe chipul tău angelic doar c-un sărut,
ar ști întreaga lume că ești a mea minune
că fără tine sunt doar un pumn de lut.

Georgeta Istrate

2 comentarii: