miercuri, 5 martie 2014

Despre politică, la o cafea






     După 25 de ani de la așa zisa revoluție, în România nimic nu merge bine. Politicienii se ceartă, orgoliile sunt la înălțime maximă, statul nu se implică în nimic, părem oamenii nimănui. Ne autodistrugem și nu ne pasă. Sărăcia este din ce în ce mai mare, hoții din ce în ce mai mulți. Un loc de muncă pentru un om care vrea să trăiască cinstit este greu de găsit. Dacă te angajezi la patron, oricât de mult ai munci, tot nu va fi mulțumit. Îți arată ușa și îți aruncă în față că, dacă e ceva ce nu-ți convine, poți pleca, deoarece  o mie stau la ușă ca să-ți ia locul. Dacă ai peste 40 de ani, șansele să-ți găsești un loc de muncă scad dramatic. Ce mai rămâne de făcut?

Statul, cel mai rece dintre monștri

    Și de ce tinerii nu mai au curajul să întemeieze o familie, de ce a devenit atât de greu să supraviețuiești, când omenirea a atins totuși un grad de evoluție? Sau e doar o părere? Doamne, ce greu e să ieși din casă și să vezi oameni flămânzi, fără casă, fără un loc de muncă, ființe ale nimănui. Și iar îmi vine în minte statul, care nu știu de ce naiba nu se implică. Dar ce este statul? Filozoful englez Thomas Hobbes (1588-1679) asemăna statul cu un monstru biblic, numit Leviathan,  despre care vorbește Cartea lui Iov, a cărui răutate poate fi anihilată doar de puterea lui Dumnezeu. Ei bine, Hobbes numește statul Leviathan,  nu în ideea de a-i sublinia tirania, ci de a-l ridica la nivel de Dumnezeu muritor. Ideea lui Hobbes este preluată și de Friedrich Nietzche, acesta numind statul ”cel mai rece dintre monștrii reci”, care devorează energiile individului. Dar ce spune dicționarul explicativ despre stat? - ”Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație”
    Până la urmă statul ar trebui să fie un  monstru sau un protector al cetățenilor săi? Dacă aruncăm o privire în țărișoara noastră, ne apucă jalea. Dar statului, această creatură artificială, nu i se poate schimba sufletul? În fond și la urma urmei, în spatele acestei instituții, se află tot oameni. Ei trebuie schimbați cu unii care nu rămân indiferenți la problemele cetățenilor acestei țări. Este oare posibil? Teoretic, merge, dar practica ne omoară.  Nu cumva monstrul cu suflet artificial le implantează și oamenilor din spatele lui această însușire? Dacă ieși pe stradă și întrebi oamenii de le este bine, să nu te miri că sunt nostalgici după perioada comunistă.  Chiar zilele trecute, un bărbat îmi spunea că : ” în timpul lui Ceaușescu ne plângeam că nu găsim mâncare în magazine, iar acum e mâncare destulă, dar nu avem parale. Asta nu se cheamă tot înfometare? Ce afacere am făcut cu revoluția? Nici una! Nu s-a schimbat nimic, e aceeași Mărie cu altă pălărie. Nu vezi? Poporul ăsta este disperat. Suntem într-o luptă pentru supraviețuire care întrece chiar legile junglei. Ne pleacă tinerii la muncă în străinătate, am ajuns slugi pe la alții, vai de capul nostru! Eu am doi copii și mi-e groază să mă duc acasă fără o pâine. Ei aleargă înaintea mea și mă întreabă ce le-am adus. Îmi plânge inima. Și liniștea din casă s-a dus dracului, că în fiecare zi am ceartă cu nevasta din cauza sărăciei. Îmi vine să urlu, dar cine m-aude? ”
  Și câți nu sunt ca el?  Un popor întreg știe discursul ăsta, nu pentru că l-a învățat pe dinafară, ci pentru că îl trăiește ca pe un coșmar. Dacă te uiți la televizor, constați că a crescut numărul avorturilor, că se înmulțesc tâlhăriile, că tinerii se sinucid din lipsă de perspectivă, că oamenii talentați ai acestui  pământ aleg să-și ofere creativitatea și talentul în nu știu ce țară de pe planetă. Două sunt motivele pentru care fac asta: recunoașterea meritelor și banii. Oare statul român nu-și poate ocroti și stimula geniile? Sau nu vrea?  Și...la naiba!  Politicienii noștri continuă să se certe, habar nu au de ce sunt acolo, nu vor să coboare din mașinile lor luxoase să vadă chipul României înlăcrimate și suferinde. Chiar nu e nimic de făcut?

Care este locul nostru sub soare?

      Zilele acestea am stat de vorbă cu  domnul  Ștefan Dumitrescu, președintele Asociației Pensionarilor din România. De câte ori îl întâlnesc, am speranța că mai sunt oameni în țara asta, adevărați fii,  care o iubesc și ar face orice să-i fie bine; de câte ori îl întâlnesc, am o părere de rău că sunt prea puțini oameni care iubesc țara asta cu adevărat : ” oamenii tineri din România ar trebui să înțeleagă că ei sunt stăpânii  de fapt și de drept ai acestor meleaguri, că ei trebuie să muncească, ei trebuie să conducă și tot ei trebuie să ducă țara asta mai departe. Noi suntem pensionari, dar  cât încă mai  avem putere, vă puteți baza pe noi.  Oameni buni! O familie nou creată,  un bărbat și o femeie, înseamnă doi vâslași care pleacă într-o călătorie grea pe oceanul vieții.  Când se va porni furtuna, când se  vor ridica  valurile, dacă barca  are o fisură, apa va intra și o va scufunda. Ce mai facem atunci? Unde mai mergem cu țara asta? Care este locul nostru sub soare?
 Din păcate, unii abia așteaptă să ne desființeze ca stat. N-ați observat această ofensivă împotriva statului?  Toți zic: statul român e incompetent, statul român e așa și pe dincolo... Nu statul român conduce o serie de lucruri, ci oamenii care vremelnic îndeplinesc  funcții în statul român!!! Statul suntem noi toți! Și e cel mai bun sistem de organizare a comunității umane inventat până acum. Și atunci, eu dau în stat?!  De ce alții nu dau în statul lor? De ce francezul nu dă în statul lui? De ce spaniolul nu dă în statul lui? ...”

Societatea civilă – medicamentul care ar trebui să oblojească rănile

  ” Partidele vor să pună mâna  pe putere.  Noi, societatea civilă, nu ar trebui să ne facem că suntem ca... vodă prin lobodă! Partidele politice și-au încălcat promisiunile, niciun partid nu mai este viabil. De pildă,  USL – ul a venit la putere din dorința de  guverna, nu i-a interesat doctrina, nu i-a interesat ce spun oamenii, ei au venit pe fondul marii nemulțumiri față de Băsescu. Ei nu au venit hotărâți  să facă ceva bun în țara asta. În timpul campaniei, Ponta și Antonescu au avut același discurs.  După ce s-au așezat la guvernare, au schimbat discursul. Au zis: acum nu mai suntem pe poziția de a cere ceva, acum suntem deja  pe scaune de piele. Cu alte cuvinte, guvernăm! Acum e chiar mai rău, că s-au desființat...
   Ce este societatea civilă?! Nicolae Manolescu spune că această societate civilă  ”este ansamblul formelor de organizare care asigură o solidaritate și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării”. Altfel spus, societatea civilă nu e altceva  decât acel medicament care trebuie să oblojească durerile societății. Dar ce se întâmplă în realitate? Sub ochii noștri, cu banii noștri, cu toată avuția noastră, ei vând, nu ne întreabă, nu ne consultă și, mai mult, ne fac viața grea. Mă așteptam ca Victor Ponta, în calitate de șef al guvernului, să strângă toate organizațiile și să spună:  măi oameni buni, eu, ca prim ministru, asta pot să fac pentru voi! Veniți cu toate problemele și soluțiile care pot să îmi dea o mână de ajutor să conduc această țară. Ne consultăm în toate problemele, de-s bune sau rele! Dar, nu! Pe ei nu-i interesează ce ne doare pe noi!”

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu