27 martie - Ziua Basarabiei, partea I

Basarabia este lacrima și suspinul României!

Contextul internațional

   În martie 1917, o revoluție izbucnește în Rusia, în urma căreia Țarul Nicolae al  II-lea este obligat să abdice. Curând mișcarea cade  în mâinile extremiștilor comuniști, care au intenția să încheie  o pace separată cu Germania. În acele momente, Rusia se afla într-o situație critică:  armata i se dezorganizase;  soldații părăseau frontul; războiul civil izbucnise în diferite provincii ale imperiului, etc. România se afla și ea într-o situație delicată, căci  fără  sprijinul rusesc  armatele ei riscau să fie înconjurate. Evenimentele se desfășoară astfel: rușii cer germanilor armistițiu, ca urmare,  românii – părăsiți și trădați de aliatul rus, acum bolșevizat, cer și ei armistițiu. Acesta este semnat în decembrie 1917, iar după aceea rușii se retrag haotic  în țara lor. Revoluția rusă din februarie 1917, a impulsionat popoarele din imperiu să accelereze eforturile pentru afirmarea identității naționale, invocând  principiul autodeterminării pentru a-și împlini visurile. În această situație se afla și Basarabia, care fusese despărțită de Moldova încă din anul 1812, în urma războiului ruso-turc (1806-1812). În cei o sută de ani în care fusese despărțită de Moldova, Basarabia a suferit un lung proces de rusificare. Cu toate acestea,  la momentul la care ne referim, românii aveau o pondere de 65% , având astfel  dreptul de a-și hotărî singuri soarta. Mai întâi, Basarabia s-a despărțit de Rusia, apoi a cerut unificarea cu România.  Prin urmare, românii  din Basarabia se constituie  într-o republică moldovenească, ce avea   în frunte cu o adunare numită Sfatul Țării.

 Dar, în retragerea lor, rușii ucid  pe fruntașii românilor  basarabeni și încearcă să impună organizații comuniste în Basarabia. În aceste condiții, Sfatul Țării, care nu dispune de o armată, cere ajutorul românilor  din Moldova. Astfel, la 26 ianuarie 1918, trupele române eliberează Chișinăul, apoi întreaga Basarabie, iar Sfatul Țării votează la 27 martie  unirea cu România. Prin acest act, o nedreptate istorică, ce ținuse mai bine de un veac, era reparată.

Cum s-au derulat evenimentele

 Totul a început cu mișcările populare. În primă fază, începând din aprilie 1917, reprezentanți  ai românilor basarabeni se întrunesc pentru a vota o moțiune prin care cereau autonomia administrativă, economică și religioasă a Basarabiei, în ideea de a se constitui o republică moldovenească în cadrul statului federativ rus. La 1 mai 1917, 10.000 de basarabeni s-au adunat la Odesa, iar la Congresul preoților și al învățătorilor, care a avut loc la Chișinău în zilele următoare. Ei cereau un mitropolit român, autonomie și formă de guvernământ proprie.

     Refugiații ardeleni și bucovineni activează în Basarabia în favoarea unirii cu țara mamă. Perspectiva ruperii Basarabiei de Rusia provoca neliniști. Românii din Transilvania și Bucovina care se refugiaseră în Basarabia din calea trupelor germane austriece și ungare, au avut un rol important în procesul unirii, căci au făcut propagandă  pentru cauza națională și unirea românilor. Cele mai sonore nume care s-au implicat în această acțiune au fost: Onisifor Ghibu, Ion Nistor și Octavian Goga. Aceștia fac  rost de o tipografie cu litere latine și înființează la Chișinău un ziar pe care l-au numit Adevărul. Pe lângă această publicație, tipăresc abecedare și cărți în limba română, iar pentru profesori organizează cursuri de istorie, geografie și cântec românesc, implicându-se chiar și în viața socială.

    Partidul Național Moldovenesc. În ideea luptei naționale pentru  Basarabia, înființarea partidelor politice era obligatorie. Cel mai important partid se numea Partidul Național Moldovenesc, înființat în 1917, avându-l  în frunte pe  Vasile Stroescu. Programul acestui partid vorbește despre  autonomia Basarabiei, în virtutea dreptului la autodeterminare; eliberarea deținuților politici; libertatea învățământului și a cultelor; restituirea pământurilor care fuseseră expropriate românilor; drepturi democratice pentru toți locuitorii. Programul este primit cu entuziasm de populație. Tot în 1917, se înființează un alt partid care va juca un rol major în unirea cu țara, și anume Partidul Național Țărănesc din Basarabia, al cărui program apără drepturile țăranilor.

   În vara anului 1917, după ce s-a constituit în republică independentă, Ucraina revendică Basarabia , dar românii protestează. După discuții aprinse, atât Kievul cât și Petrogradul recunosc dreptul Basarabiei la autodeterminare. 

Bibliografie

Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1990.

Istoria României în date, lucrare condusă de Constantin C. Giurescu, Editura Enciclopedică română, București, 1971.

Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, București, 1992.

Marin Badea, Istoria românilor- epoca modernă, Editura Pro Universitaria, București, 2010.

Georgeta Istrate