Eu şi timpul


Timpul este părintele meu
Eu sunt o părticică din el
O secundă, o clipire
O bătaie de aripă

Timpul zboară?
Zbor şi eu o dată cu el!

Timpul fluieră?
De ce n-aş fluiera şi eu?

Timpul plânge?
Lacrimile desenează şanţuri  şi pe obrajii mei


Timpul trece?
Trec şi eu o dată cu el

El este veşnic?
Veşnic e şi spiritul meu

Care este diferenţa dintre mine şi timp?!
Eu sunt înlănţuită
Dar timpul este liber
Eu depind de el
El nu depinde de nimeni

În rest...suntem la fel!

Georgeta Istrate

Un comentariu:

  1. O poezie dulce-amară. Destinul omului e dramatic totuşi. Ce idee sa gasesti asemanari cu timpul! Uite, la asta nu m-am gandit.

    Mircea

    RăspundețiȘtergere

Xenia Prutianu, Pictorița din Vaslui, expoziție ”Arta de acasă”

    Un mesaj de la o pictoriță dragă sufletului meu, mi-a umplut inima de bucurie. Mă anunța că, în data de 14 august, 2025, avea să partici...