Eu şi timpul


Timpul este părintele meu
Eu sunt o părticică din el
O secundă, o clipire
O bătaie de aripă

Timpul zboară?
Zbor şi eu o dată cu el!

Timpul fluieră?
De ce n-aş fluiera şi eu?

Timpul plânge?
Lacrimile desenează şanţuri  şi pe obrajii mei


Timpul trece?
Trec şi eu o dată cu el

El este veşnic?
Veşnic e şi spiritul meu

Care este diferenţa dintre mine şi timp?!
Eu sunt înlănţuită
Dar timpul este liber
Eu depind de el
El nu depinde de nimeni

În rest...suntem la fel!

Georgeta Istrate

Un comentariu:

  1. O poezie dulce-amară. Destinul omului e dramatic totuşi. Ce idee sa gasesti asemanari cu timpul! Uite, la asta nu m-am gandit.

    Mircea

    RăspundețiȘtergere

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...