duminică, 3 octombrie 2010

Dincolo de timp şi spaţiu





 O întâlnire cu Divinitatea este de departe cea mai interesantă experienţă a vieţii, un dar pe care, nu se ştie din ce cauză,  nu toţi îl primim...

  Evenimentul poate fi sub forma unui vis pe care nu-l mai poţi uita, care se desfăşoară într-un cadru familiar, terestru. În acest caz,  personajele divine iau forme umane, iar mesajul primit îţi poate schimba cursul vieţii. Unele persoane  spun  că, în stare de meditaţie,  deci de  conştienţă, au fost conduse de fiinţe de lumină către locuri inimaginabil de frumoase, unde au întâlnit forme de viaţă superioare, din toate punctele de vedere. Interlocutoarea mea de astăzi,  Elena Daniela Robu, povesteşte din experienţele proprii că, atunci când sinele tău divin este unit cu Dumnezeu, nu te poate atinge niciun rău şi că  experimentezi o fericire şi o pace pe care alţii  nu le pot înţelege : “uneori, sunt îndrumată să merg în anumite locuri şi de-abia după câteva zile sau săptămâni realizez ce rol am avut în acel context”.  Pentru Elena, Creatorul infinit este guvernatorul tuturor galaxiilor. Poate să afirme acestea deoarece o experienţă, în afara sistemului solar, i-a confirmat existenţa unei mari puteri...


   Templul din cer şi piciorul Creatorului



  
    Simţurile îi erau treze, când a fost condusă într-o sferă imensă de “energie măreaţă”. În călătoria sa, a putut să vadă nişte coloane de lumină  de un alb strălucitor, ce  curgeau ca o energie vie ce contura un fel de templu. A fost însoţită de îngerul păzitor şi Arhanghelul Mihail, iar acesta din urmă  a acoperit-o cu o pelerină şi i-a aşezat pe umeri sabia sa. Probabil că pelerina era un înveliş pentru accesul în acea dimensiune, iar sabia pe umeri  simboliza primirea unui grad superior în lumea spirituală. Condusă astfel, părea că merge pe o mare cu trepte spre tronul lui Dumnezeu. Atmosfera era plină de aur, respira aur, în ochi îi intrau sclipiri de aur, o pulbere de aur plutea de jur împrejur. Avea sentimentul unei energii extrem de puternice,  pe care nu putea s-o evalueze. Elena urca treptele plutind spre tronul imens, imaterial. Intuitiv sau poate telepatic,  fusese înştiinţată că întâlnirea aceasta va fi cu însuşi Creatorul a toate. Totul era energie, nu simţea nimic solid sub tălpi, parcă zbura pur şi simplu. Când ultima treaptă a fost urcată, acea energie extrem de puternică a lăsat să i se vadă piciorul drept. A simţit atunci dorinţa de a-l săruta : “ nu i-am văzut faţa, nu  ştiu dacă  forţa aceea uriaşă  are înfăţişare de om, dar cred că pentru mine, care veneam de pe pământ, a ales  special să se materializeze în ceva ce cunoşteam. Nu pot să explic, dar eram în două locuri în acelaşi timp, căci, de undeva, de sus,  priveam toată scena şi mă vedeam aplecată, atingând cu buzele piciorul  divinităţii”.  Întoarcerea în corp a fost făcută printr-un flux energetic spiralat. Revenită în camera ei într-o stare de fericire,  a avut senzaţia vreme de câteva zile că trupul îi este  acoperit cu aur.

      Georgeta Istrate


Un comentariu:

  1. Interesant . Aurul acela , aurul pentru care zeii au venit candva pe Terra ... Ciudata lume a misterelor...

    RăspundețiȘtergere