Gheorghe Munteanu: "Am cu mine împărăţia cerurilor"

    Când discută despre icoane, se transfigurează, îl copleşesc emoţiile, aproape că plânge...

   Să lipeşti paie pe un carton şi să-ţi iasă o lucrare de artă, care-ţi inspiră sentimente, iată definiţia fericirii pentru Gheorghe Munteanu. În timpul lucrului, simte  o forţă care acţionează asupra sa, iar sufletul se eliberează de tot ce-l înconjoară.Când a văzut pentru prima dată o astfel de lucrare, era doar un copil. I se părea că seamănă cu o dantelă învăluită în mister, care ascunde legende de demult...

 

Lucrări dumnezeieşti

   Are 56 de ani şi locuieşte în Oneşti, judeţul Bacău. Încă din liceu picta peisaje sau portrete, dar ideea de a face icoane din paie i-a venit mult mai târziu,  prin anul 1993. Afirmă că ideea în sine este un parteneriat între uman şi divin.

   Meseria de bază este aceea de  inginer zootehnist.A lucrat în agricultură ca şef de fermă şi, atunci când când colinda câmpurile aurii scăldate în soare, a văzut paiul într-o altă lumină, mult mai strălucitoare, o lumină care-l chema s-o pună în valoare. Aşa cum Michelangelo a văzut, într-un bloc de marmură aruncat, un înger,  tot aşa şi Gheorghe Munteanu a văzut în paiele abandonate pe câmpuri o icoană. Cum lucrează?! Alege paiele cu grijă, le opăreşte, apoi le desface în două pentru a îndepărta stratul de celuloză.  Trebuie răbdare şi delicateţe, deoarece o mişcare bruscă ar putea să frângă firavele paie.Le taie apoi în fâşii subţiri precum firul de aţă. Apoi, lipeşte paiele pe bucata de carton până ce tabloul prinde viaţă: „ când văd un pai mai închis printre atâtea altele, îl scot aşa, ca găina, şi îl pun acolo unde se potriveşte. Din aceste materiale , aparent neînsemnate, eu pot să fac lucrări dumnezeieşti”.

A uita de tine însuţi...

  

    În materie de artă se declară autodidact,căci nu a avut vreun maestru de la care să înveţe : „este diferenţă între a lucra un tablou oarecare şi o icoană! Icoana este o fereastră către Dumnezeu.  Când plec la o expoziţie cu toate aceste lucrări  după mine, îmi spun : am cu mine împărăţia cerurilor”. O diferenţă de trăire şi sentimente  simte chiar şi când lucrează o icoană a Maicii Domnului, în comparaţie cu cea a unui sfânt: „ Când fac o icoană ce îi înfăţişează pe Maica Domnului şi pe Iisus Hristos, simt o putere mai mare decât atunci când fac o lucrare ce înfăţişează  un sfânt”. 

  

    Gheorghe Munteanu este de părere că o meserie oarecare presupune să faci acelaşi lucru în fiecare zi, că, în timp,  acest lucru poate deveni  banal şi plictisitor. Însă când lucrează icoane, iese mereu ceva nou, ceva deosebit, inspiraţia curge , iar trăirea pe care o are nu se poate descrie în cuvinte. Artistul aproape că plânge de emoţie,  în timp ce vorbeşte despre arta sa:  „când lucrez o sfântă icoană, intervine harul lui Dumnezeu şi pot să spun că mă contopesc cu lucrarea. Sunt atât de pătruns de spiritul divin, încât uit de mine însumi”.

   

   Georgeta Istrate