Horea Cucerzan - Expoziţie Galeria Căminul Artei, Bucureşti


  
    
      Zilele trecute, o colegă m-a invitat la un vernisaj. Artist: Horea Cucerzan. Invitaţia m-a prins într-un moment  nu prea grozav. De aceea, m-am simţit puţin încurcată. Mă pregăteam să refuz…Văzându-mi ezitarea, colega a adăugat: “eu am făcut-o!” Acestea au fost cuvintele ei, însă am înţeles că a fost un fel de curator. Dacă-i aşa, i-am spus, am să-mi fac timp să vin!



 Aproape...



    Spre ruşinea mea, nu auzisem de Horea Cucerzan până în acel moment, cu atât mai puţin să îl cunosc fizic. Vernisajul începea la orele 18, exact ora la care  ieşeam de la muncă. Galeria Căminul Artei este foarte aproape de clădirea în care lucrez, aşa că nu mi-a fost greu să ajung. 



O fiinţă cât timpul!
   

   
    Am intrat. În câteva secunde am dat cu ochii de colega care mă invitase. Imediat, m-a condus către artist. Mi-a făcut cunoştinţă cu el. Prima impresie: o fiinţă “cât timpul”, calmă, amabilă, într-un fel, singuratică. Aproape că l-am deranjat când i-am spus că aş vrea să-mi răspundă la câteva întrebări. Acum?!, mi-a spus. Da, i-am răspuns. Nu am apucat să termin vorba, că invitaţii l-au înconjurat . Nu puteam să am pretenţii, seara era a lui. Aş fi fost egoistă să îi răpesc chiar şi cinci minute. M-am îndepărtat încetişor, pentru a vizita expoziţia. Trebuia , cel puţin, să-mi fac o idee despre acest artist , atât de necunoscut mie. Mi-a plăcut. Lucrările îmi încântau privirea şi simţurile. În fiecare tuşă se întrezărea ceva viu, ceva spiritual, luminos, pozitiv. Nu sunt critic de artă, însă ca privitor, opera lui Horea Cucerzan mi-a atins inima.



   Lumina, înzidită şi îngemănată în fiorul inimii

    



     Am căutat informaţii despre  Horea Cucerzan. Nu date biografice! Am găsit un articol despre el, semnat de   Steluţa Pestrea Suciu. În ultimele fraze  ale articolului, autoarea îi cerea artistului un cuvânt care îl caracterizează:  “ Ar fi munca. Şi de aici, continuitatea. Nu concep să nu-mi pot duce crucea cu demnitate până în vârful Golgotei. Fiecare pas spre vârf este unul spre perfecţiune. Ştiu că n-o pot atinge. Dar încercând urc, nu cobor. În lucrări, aş dori să palpite lumina, ca în taina fiinţei şi a lumii să fie înzidită şi îngemănată în fiorul inimii, asemeni unei rugăciuni către soarele primordial”.

Georgeta Istrate



P.S. Pentru cei interesaţi, expoziţia rămâne deschisă până în data de 15 mai 2019.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...