Obosit de lupta vieții, vrea un timp să se retragă,
Ar mai fi şi n-ar mai fi, nu
ştie ce să aleagă,
Nu-i el omul să s-ascundă, de
priviri, în a sa casă ,
Unde musca nu s-aude, unde nu e
niciun dor,
Şi nici în pădurea verde, lângă
susur de izvor.
El alege un loc public unde va să
mediteze!
De creanga unui copac își agață
un picior,
Lumea trece și-l privește, dar
el stă nepăsător,
Nici că-i cad pe jos monede pare
să nu mai conteze!
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu