sâmbătă, 30 iunie 2018

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (7)


Propun artistului să mergem şi la parter, motivând că acolo este mai multă culoare. “Da, aprobă el.  Expoziția este împărţită în  două segmente”.


 În timp ce coborâm scările îmi descrie anemonele lui Ghilgameș - aici e un pic mai mult, e ceva primăvăratic, e mai multă culoare, e mai multă lumină.


Zic, hai să o luăm un pic cu cizmulițele și anemonele astea că sunt splendide. La tine, parcă a venit primăvara în mijlocul iernii.
 Ideea de mers
  El aprobă: mi-am inventat un mic spațiu floral cu aceste cizme. Roșul este foarte interesant în relație… Îl completez spunând că într-adevăr, e un roșu trandafiriu, ca şi  culoarea iubirii. El argumentează că se vede atât de frumos datorită luminii. Mă interesează din ce material sunt făcute anemonele care înconjoară practic spațiul: “Florile astea sunt traforate, sunt din metal. Uite,  verzuiul ăsta, e albastrul ăla de lapislazuli care invocă Ninive, Babilon, Sumer. Am creat ideea de mers -  încălțămintea te poartă cu gândul la  verbul a  merge sau mai degrabă a căuta. Ei bine, ştii povestea. Ca să ajungi în locul în care se găsește planta nemuririi, îți trebuie șapte zile și șapte nopți,  nu ai voie să mănânci nu știu cât timp, o adevărată aventură iniţiatică. În timp ce ne plimbăm prin spaţiul de roşu şi albastru, îmi arată un panou imens  pe care sunt trasate o mulțime de portrete. Îl întreb cine sunt personajele acelea şi îmi răspunde că   sunt  portretele unor  prieteni. Se oprește la unul dintre ele și îmi explică faptul că îl reprezintă pe Alexiu Șerban, “un prieten la care țin foarte mult, un om extrem de simplu”.


Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu