joi, 12 iulie 2018

Pictorul Gheorghe Pogan - “Falsă retrospectivă ” (I)


   



      Lucrările lui Gheorghe Pogan au  “  rafinament cromatic,  vibrație şi  tonalitate gravă. Artistul  a ieșit din limita convențională a dreptunghiului sau a pătratului, a spațiului rectangular,  oferindu-i o gamă mai nuanţată .Este un exercițiu de exasperare a unui artist în fața unei forme și a unei viziuni care, ori nu a fost suficient de bine receptată, ori artistul nu o regăsește ca un reflex complementar a ceea ce vede el de fapt” (Cătălin Bălescu, rector UNARTE).


Pictor şi poet
       
     

    Nu sunt critic de artă, ci un privitor și un călător prin spații cât mai diferite. Am intrat să vizitez expoziția domnului Gheorghe Pogan, în ideea identificării altor emoții și percepții decât cele la care viața mă supune în mod curent.  Și am ales bine, pentru că am găsit un artist cu o viziune  diferită de tot ce am cunoscut până acum . Ceea ce m-a încântat în mod special, au fost titlurile lucrărilor. Acestea sunt de-a dreptul poetice. Practic, am descoperit un spațiu expozițional în care pictura și poezia nu pot fi separate. Autorul îmi confirmă faptul că scrie și poezie. Şi fiindcă nu vreau ca mintea să o ia razna căutând explicații și simboluri inexistente în lucrările domnului Gheorghe Pogan, mă gândesc să aleg câteva lucrări și să-l întreb cum anume au fost create, ce anume l-a inspirat şi ce a vrut  să transmită minţii şi inimii privitorului.

Noduri criptice – răscruce de drumuri
  
 
Noduri criptice
  Prima lucrare pe care am ales-o se numeşte “ Noduri criptice”. Mi s-a părut o lucrare misterioasă, iar formele și cromatica de-a dreptul speciale.Ce ați simțit  şi la ce v-ați gândit când ați creat-o?
   “E destul de complicat… Lucrarea e de prin ’82, iar pe vremea aia eram foarte de revoltat de tot felul de chestii şi încercam să ies din cele două dimensiuni care nu-mi erau satisfăcătoare. Voiam să rup spaţiul, să  înțeleg  altfel decât bidimensional. Şi îmi puneam următoarea problemă: toate  revoluțiile în arte au modificat temă, tehnică, subiecte, etc. Și s-a făcut revoluție în culoare, în tratarea  liniară, grafică… Singura revoluție care nu s-a făcut  până atunci a fost  cea a ieșirii din formă, a spargerii cadrului tabloului. Însă dincolo de ce-am vrut eu, a existat un accident de un firesc înnebunitor. În fine, la un moment dat, în timp ce lucram, mi s-a rupt un șasiu . Și dintr-o dată, a apărut  suprafața regulată . Eu sunt foarte atent la detalii de această natură şi,  obișnuit cu surprizele materiei și materialelor , am tras concluzia că e o zonă care trebuie exploatată.  Și atunci am trecut la aceste șasiuri rupte, să le transpun în  pânză. Aici este șasiul din lemn, simplu. Asta este deja  geometrie riemanniană. Este combinația de euclidian, spațiul euclidian, spaţiul riemannian -  cel în care linia dreaptă este o chestie care naște linie curbă.  Practic,  în natură, linia dreaptă nu există! Este invenţia ochilor noștri, o invenţie a percepției noastre acumulată prin educație. Transmitem generațiilor, prin educație, o grămadă de  adevăruri pe care noi le-am acumulat, dar ele sunt adevăruri aproximative. Și atunci am încercat să ies din zona asta și am intrat într-o bidimensiune adăugând   trimiteri la troiţă.  Asta ( și arată spre lucrare), are o trimitere oarecare la o troiță . Toată  povestea asta mi s-a părut că   se întâmplă undeva, la o răscruce de drumuri: ale mele cu ale contemporanilor. Și atunci am denumit toată povestea asta “Răsadniță”,   “Noduri criptice”… Ea mai are un titlu dincolo de acesta care se vede aici. Am creat o serie de lucrări de tip  bidimensional. Ele se află pe undeva prin Germania și nu mai știu pe unde.
  În lucrare există elemente simbolice: flacără, încrucișare de drumuri… Aici  sunt încă  într-o zonă a figurativului care, dacă apelezi puțin la memoria vizuală și treci peste prejudecăți, sunt imediat  recognoscibile. Asta e povestea acestei lucrări.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu