sâmbătă, 30 iunie 2018

Murivale Mureşan Vasile – Ghilgameş, în căutarea nemuririi (5)


Dreptul la fericire
   
   Hai să ne mai plimbăm puțin! Avem aici artă vizuală, de-a lungul timpului, pornind de la greci până la invocatul Francis Bacon. El devine,  într-un fel, primul artist al modernității, când își pune problema  sexualității în arta vizuală. Or, acum, suntem în anii 2018, când occidentul deja spune că: dom’le  decât să avem așa probleme, mai bine căutăm să estompăm. Este un drept al umanității. Şi  o spune tare și răspicat . Domnule, dacă așa te simți tu bine… În constituția americană, se spune că fiecare are dreptul la fericire. Ei bine, un astfel de om poate să spună :”mă simt fericit așa!” Nu întâmplător invoc aici “Prințul fericit”, al lui Oscar Wilde. Aici de exemplu, am un portret care îmi e foarte drag și e foarte frumos al lui Nureev.  Sigur, am și niște doamne, am aici un portret  foarte frumos și e executat doar în câteva linii. Este portretul lui Marlene Dietrich.  În ceea ce le privește pe doamnele din această categorie, procentul este   foarte mic, de unu la sută…
Ca o regină…
   
Uitându-mă în jur, îmi atrage atenția un portret de femeie. Zic: ce portret frumos! Asta este portretul lui Arthur Rimbaud, îmi răspunde artistul. Pe partea cealaltă este portretul iubitului. Ei au fost cândva iubiți, vorbesc de  Paul Verlaine! Lucrurile sunt știute… Aici de exemplu, îl am pe Proust, mai încolo am niște nume  foarte cunoscute. Acolo,  de exemplu, am  un prieten travestit într-o ea. Văzusem acel portret și îl admirasem în treacăt. După dscrierea artistului, nu pot să mă abțin și spun: arată ca o regină!!! Păi, chiar era. Știi cu cine semăna? Prietenul acesta semăna cu Lady Di! Mirată spun : exact!!!  El a avut o poveste a vieții interesantă. Are un  frate mai mic, dar părinții și-au dorit foarte mult o fetiță. Așa că îl îmbrăcau ca pe o fetiță, în rochițe. La vârsta de 18 ani, el a zis: ce-ar fi să încerc?

 Ideea de perfecţiune a femeii
     

    
La  maturitate… Cum să zic ? Eu am mers la Paris cu el, ea! Și era foarte interesantă așa. Eu am întrebat :  bine, dar voi ce urmăriți în fond? El mi-a dat un răspuns neașteptat : noi căutăm ideea de perfecțiune a femeii. Foarte bizar mi s-a părut, pentru că, știi,  dintr-o dată, când ești în alt veșmânt, și corpul ți se transformă! Și vocea, și mișcările. La un moment dat, era perfect. Spusă de la început, povestea sună cam așa : veneam de la Luvru, eram obosit și în casă era o doamnă! Și e foarte bizar, în sensul că eu am tăcut un pic. Îmi era   un pic frică, dar m-am uitat așa și am studiat-o ca și cum ai vedea pe ecran o persoană reală lângă tine. Apoi îmi zice: vrei un ceai? Dar cum făcea ceaiul, cum se mișca, era aproape ca gheișele din Japonia. Măi, mi s-a părut ceva extraordinary!  Și am zis: dom’le, e ca un actor care joacă un rol. Sunt multe roluri din astea în film, în care, apropo de teatrul kabuki, bărbați în roluri de femei. El era de-a dreptul extraordinar! Știi cum? Lucrurile, mai ales în acea zonă a travestismului, nu țin foarte mult. Spre bătrânețe,  ei nu mai sunt interesanți, știi?

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu