duminică, 30 octombrie 2016

Cultura Cucuteni - statuete



De la şolduri dezvoltate la trupuri zvelte 




    În ceea ce priveşte rolul magic al unor obiecte cucuteniene, acestea au foarte multe modelări standard, canonul diferind de la o etapă a culturii la alta. S-a pornit de la modelul precucutenian, femeia având şolduri dezvoltate, apoi s-a ajuns la acele statuete schematice, cu trupul zvelt şi capul perforat. „Un număr de statuete feminine, în special din eneolitic, înfăţişează un personaj feminin zvelt, cu sânii mici. Prin comparaţie cu reprezentări similare din Anatolia, s-a presupus existenţa unei ipostaze diferite a zeităţii , aceea de „fecioară nubilă[1]”.Nu este exclus ca, în unele culturi, această ipostază să fi devenit  o zeitate de sine stătătoare , deoarece în cultura Cucuteni ea apare asociată cu „Marea Mamă”, formând un cuplu” (Beldiman, 2008, p. 48-49). 



   În faza A a culturii Cucuteni  avem multe statuete feminine în poziţie şezândă, uneori stând chiar pe scaune  sau tronuri miniaturale din lut. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni, modelate din pastă fină. S-a spus despre figurinele fragmentare  găsite în gropi că ar fi desacralizate, deoarece există posibilitatea  ca obiectele să fi fost sparte intenţionat, după încheierea unei ceremonii, în care aceste statuete ar fi servit drept „recuzită”. S-au găsit şi statuete cucuteniene care provin din locuinţe, de regulă din zona vetrei, a cuptoarelor sau a acelor altare cruciforme. „ În unele locuinţe ale culturii Cucuteni au fost găsite altare de lut ars. Dintre acestea, altarul de la Truşeşti , înalt de aproape 1 m şi lat de peste 1 m , reprezintă în chip foarte stilizat (...) două figuri umane , simbolizând foarte probabil perechea divină”. ( Dumitrescu, 1968, p. 86). Dar tot la fel de adevărat este că multe statuete s-au descoperit în sanctuare, dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat, alături de râşniţe sau vetre.
   Când vine vorba despre decorul statuetelor, părerile specialiştilor sunt împărţite. De exemplu, Gheorghe Buţureanu crede că pot fi indicii de tatuaje. Alţii spun că aceste decoruri duc cu gândul la mumiile egiptene, făcând referire la fâşiile în care erau înfăşurate acestea. De asemenea, există păreri cum că decorurile ar indica muşchii, ar scoate în relief detaliile anatomice dar ar putea fi la fel de bine şi piese de vestimentaţie. „Săpăturile din siturile neo-eneolitice de pe teritoriul actual al României  au permis recuperarea  câtorva mii de statuete antropomorfe.  Cele mai multe sunt feminine, puţine sunt  masculine şi restul androgine  sau fără indicarea clară a sexului. Dimensiunile variază de la câţiva centimetri  până la adevărate statui , cum sunt cele din sanctuarul de la Parţa, care ajung până la 1,80 m înălţime. Statuetele au fost modelate în lut , sculptate în materii dure animale ( os, fragmente de cochilii ale scoicii Spondyllus), litice  (marmură) sau decupate din tablă de cupru sau aur. De cele mai multe ori, statuetele prezintă personaje izolate , care nu intrau în compoziţia unor ansambluri sculpturale. Statuetele din neoliticul timpuriu , numeric reduse, sunt , de cele mai multe ori , sumar modelate.  Atributele feminine sunt, însă, clar reprezentate  (bazinul larg, şoldurile şi fesele ample, marcarea triunghiului sexual şi uneori a sânilor )” (Beldiman, 2008, p. 49).


Georgeta Istrate



[1]  Ajunsă la deplină dezvoltare;  care a atins vârsta la care se poate căsători


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu