duminică, 30 octombrie 2016

Biserica din Letca Nouă 1



   

    Fusese repartizat într-o localitate în care biserica era într-o stare jalnică. În plus, răcela locuitorilor, care nici nu se gândeau să vină la slujbe, parcă îl alunga din acele locuri. În decembrie 2002, părintele Nicolae Edmond Popa voia să plece de la Letca Nouă…

Semne de la Dumnezeu


     S-a gândit că aşa, de unul singur, nu va reuşi să pună biserica pe picioare şi dacă ar face-o, pentru cine? Părea că decizia de plecare este definitivă însă cineva l-a întors din drum... Maica Domnului a început să plângă din icoană lacrimi de mir, ca şi cum l-ar fi implorat să rămână. Bobiţele se rostogoleau pe obrajii trişti, ca nişte izvoraşe de jale. Inima părintelui nu putea să rămână împietrită în faţa minunii. Nici locuitorii nu au rămas indiferenţi, căci  inimile lor au fost cuprinse de blândeţe. Apoi...au pus mână de la mână, au reparat biserica şi casa parohială.
     În acest fel,  lacrimile Maicii Domnului au readus credinţa în inimile şi casele locuitorilor din Letca Nouă. După cum  mărturisesc localnicii, acele lacrimi au vindecat  demonizaţi, paralizaţi, surdo-muţi, bolnavi de cancer, au adus pacea în sufletele strivite de păcate. Acum, biserica este neîncăpătoare, iar pelerinii îşi opresc autocarele, coboară şi se roagă la icoana veche de peste 200 de ani,  pe care lacrimile au lăsat urme adânci de suferinţă. Cu mâini tremurânde, ating de icoană haine sau obiecte personale, pentru a lua puţin din energia binefăcătoare şi a o duce celor dragi care nu pot ajunge aici.
    Părintele Nicolae  ne-a spus că lacrimile Maicii Domnului « sunt semne de la Dumnezeu şi », a continuat sfinţia sa , « am să vă răspund prin cuvintele părintelui Arsenie Papacioc care spunea despre icoana de aici  că plânge pentru că noi nu avem lacrimi să plângem ».

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu