miercuri, 5 octombrie 2016

Claudiu Apostol Nicolescu şi patul rabatabil manual, produs 100% românesc




  Pare că Universul mă încurajează să scriu căci, din când în când, îmi dă ocazia să cunosc oameni deosebiţi. Astăzi vă voi vorbi de un român creativ, pe nume Claudiu Apostol Nicolescu.



Prometeul lui Brâncuşi


   Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă, dar îmi amintesc foarte bine de un tânăr înalt, subţire,  cu ochi adânci şi negri, care se tot învârtea pe lângă lucrările lui Constantin Brâncuşi. A trecut la sala următoare, dar după câteva minute, s-a întors. Dacă nu aţi ghicit, vă spun că  ne aflam la Muzeul de Artă al României. S-a apropiat şi, timid, mi-a pus câteva întrebări despre lucrarea intitulată « Prometeu ». În acel moment, era singurul vizitator, aşa că, atât cât m-am priceput,  i-am spus tot ce ştiam despre tema vizată. Conversaţia  s-a prelungit, căci  am ajuns să povestim  despre emoţiile pe care le transmit lucrările sculptorului. Părea  foarte interesat şi, din când în când, simţea nevoia să completeze sau să ceară lămuriri.  Am presupus că este un artist, mai ales că avea un aer oarecum visător…

Ne cunoaştem?!
  
    A trecut timpul. Următoarea întâlnire cu tânărul de care vă vorbeam s-a petrecut într-o zi frumoasă de vară. Punctul meu de lucru era o expoziţie foarte interesantă, intitulată « Oglinzile Orientului ». De data aceasta, aveam mai mulţi vizitatori, aşa că nu prea era timp de discuţii. La un moment dat, Claudiu s-a apropiat de mine şi m-a salutat. Chipul  îmi era oarecum cunoscut, dar atât. Pentru că îmi vorbea ca şi cum am fi cunoştinţe vechi, l-am întrebat mirată : ne cunoaştem ?! Vizibil trist de proasta mea memorie, mi-a spus că da, apoi mi-a amintit contextul. Se pare că discuţia de pe sala Brâncuşi de anul trecut,  l-a impresionat, de vreme ce m-a recunoscut şi a intrat în vorbă cu mine. Apoi, văzând că am treabă, mi-a spus că merge să viziteze expoziţia permanentă, dar că se va întoarce…

Sunt un amestec de tehnică şi umanistică !
  

    Şi s-a întors. Am aflat că este absolvent al unei facultăţi de matematică-informatică, iar arta, pe lângă sport, călătorii, cântat la chitară, etc., este una dintre pasiunile cele mai puternice. Bineînţeles, l-am întrebat cum se împacă arta  cu matematica. Mi-a dat un răspuns ce poate fi considerat o definiţie a fiinţei sale : « sunt un amestec de tehnică şi umanistică... ». Într-adevăr,  ingredientele ce îl  alcătuiesc formează un personaj ce-ţi dă senzaţia de mister. Atât cât l-am cunoscut, pot spune că este  cam parcimonios cu informaţiile despre propria persoană, acest lucru alimentând aura misterioasă ce-l înconjoară. Ei, tocmai acest lucru m-a intrigat întrucâtva şi am încercat să aflu mai multe. Cu greu vorbeşte despre el, dar  ceea ce am aflat m-a umplut de încântare.

Momentul de inspiraţie
   
    

    Mi-a spus că, în perioada studenţiei, a lucrat într-un atelier de mobilă. Într-un moment de inspiraţie, s-a gândit că nu ar fi rău deloc dacă ar crea un pat aproape invizibil din punct de vedere al spaţiului. Şi atunci, spune Claudiu Apostol Nicolescu,  «  mi-a tresărit ideea că lipseşte ceva util de pe piaţa de mobilă din România : un pat care să elibereze spaţiul în locuinţele mici şi nu numai ». După ce a pus ideea pe hârtie, a transformat-o în produs şi a brevetat-o la OSIM (Oficiul de Stat pentru invenţii şi mărci).

Recunoaştere naţională şi internaţională

    


   La momentul la care i-a venit ideea, pe piaţa românească existau paturi rabatabile cu nişte mecanisme de ridicare complicate, care, după ce că erau foarte scumpe, se defectau foarte des. Claudiu a oferit pieţei de mobilă un pat rabatabil simplu, ieftin şi bun. După cum probabil v-aţi dat seama, şi-a transformat produsul într-un business, fiind prezent pe piaţa de mobilă de aproape şapte ani. Mai mult, a participat cu stand propriu la Târgul naţional BIFE 2013. De asemenea, a participat  şi la Salonul Naţional de invenţii INVENTIKA 2009, unde a obţinut medalia de argint, iar în 2011, a participat la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, unde a obţinut medalia de bronz. 

Încheiere într-o notă... artistică !
    

    
   Dacă l-am cunoscut pe Claudiu într-un muzeu, privind încântat lucrările lui Brâncuşi, mă gândesc  că ar fi frumos să închei exact aşa cum am început, adică  într-o notă artistică. Îmi aduc aminte că printre alte explicaţii pe care i le-am dat la prima întâlnire despre lucrarea Prometeu, i-am spus şi cum le-o traduc copiilor. Îi întreb aşadar dacă ştiu ce iese dintr-un ou, iar ei îmi spun, evident, un puişor. Ei bine, le răspund că din oul lui Brâncuşi, a ieşit un erou ! Aş îndrăzni să spun că, în timp ce Brâncuşi a scos la iveală arta ascunsă în piatră,  Claudiu a adus la existenţă o idee practică ascunsă în propria minte,  de care s-ar putea să descoperim că toţi avem nevoie, inclusiv artiştii : patul rabatabil manual. 

Nu vreau publicitate !
     
    Aş fi vrut să îl întreb mai multe despre invenţia sa, dar o să vă las pe dumneavoastră să o faceţi. Mi-a spus modest, că nu vrea publicitate şi că, dacă în plus, mi-ar trece prin cap să îi public fotografia, să-mi iau gândul ! Fotografia nu, dar puţină mediatizare nu strică nimănui, mi-am zis. Ce să fac, defect profesional !Ei bine, dragii mei, eu, care mă laud că România-i ţara mea, că îmi iubesc conaţionalii, cum să pierd ocazia de a scrie despre el ? Este tânăr, este creativ, a pus pe picioare un proiect, ne face bine să ştim că se poate şi în ţărişoara noastră. După părerea mea, calităţile trebuie cultivate, ca pe florile cele mai frumoase şi rare. Apoi arătate lumii, să fie exemplu bun de urmat.

Georgeta Istrate

Pentru detalii, intraţi pe :

Site :  www.RabatBed.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu