Pare că Universul mă încurajează să
scriu căci, din când în când, îmi dă ocazia să cunosc oameni deosebiţi. Astăzi
vă voi vorbi de un român creativ, pe nume Claudiu Apostol Nicolescu.
Prometeul lui Brâncuşi
Nu mai ştiu dacă era vară sau iarnă, dar îmi amintesc foarte bine de un
tânăr înalt, subţire, cu ochi adânci şi
negri, care se tot învârtea pe lângă lucrările lui Constantin Brâncuşi. A
trecut la sala următoare, dar după câteva minute, s-a întors. Dacă nu aţi
ghicit, vă spun că ne aflam la Muzeul de
Artă al României. S-a apropiat şi, timid, mi-a pus câteva întrebări despre
lucrarea intitulată « Prometeu ». În acel moment, era singurul
vizitator, aşa că, atât cât m-am priceput, i-am spus tot ce ştiam despre tema vizată. Conversaţia s-a prelungit,
căci am ajuns să povestim despre emoţiile pe care le transmit lucrările
sculptorului. Părea foarte interesat şi,
din când în când, simţea nevoia să completeze sau să ceară lămuriri. Am presupus că este un artist, mai ales că
avea un aer oarecum visător…
Ne cunoaştem?!
A trecut timpul. Următoarea întâlnire cu tânărul de care vă vorbeam s-a
petrecut într-o zi frumoasă de vară. Punctul meu de lucru era o expoziţie foarte
interesantă, intitulată « Oglinzile Orientului ». De data aceasta,
aveam mai mulţi vizitatori, aşa că nu prea era timp de discuţii. La un moment
dat, Claudiu s-a apropiat de mine şi m-a salutat. Chipul îmi era oarecum cunoscut, dar atât. Pentru că
îmi vorbea ca şi cum am fi cunoştinţe vechi, l-am întrebat mirată : ne
cunoaştem ?! Vizibil trist de proasta mea memorie, mi-a spus că da, apoi
mi-a amintit contextul. Se pare că discuţia de pe sala Brâncuşi de anul trecut,
l-a impresionat, de vreme ce m-a recunoscut
şi a intrat în vorbă cu mine. Apoi, văzând că am treabă, mi-a spus că merge să
viziteze expoziţia permanentă, dar că se va întoarce…
Sunt un amestec de tehnică şi
umanistică !
Şi s-a întors. Am aflat că este absolvent al unei facultăţi de
matematică-informatică, iar arta, pe lângă sport, călătorii, cântat la chitară,
etc., este una dintre pasiunile cele mai puternice. Bineînţeles, l-am întrebat
cum se împacă arta cu matematica. Mi-a
dat un răspuns ce poate fi considerat o definiţie a fiinţei sale : « sunt
un amestec de tehnică şi umanistică... ». Într-adevăr, ingredientele ce îl alcătuiesc formează un personaj ce-ţi dă senzaţia
de mister. Atât cât l-am cunoscut, pot spune că este cam parcimonios cu informaţiile despre propria
persoană, acest lucru alimentând aura misterioasă ce-l înconjoară. Ei, tocmai
acest lucru m-a intrigat întrucâtva şi am încercat să aflu mai multe. Cu greu
vorbeşte despre el, dar ceea ce am
aflat m-a umplut de încântare.
Momentul de inspiraţie
Mi-a spus că, în perioada studenţiei, a lucrat într-un atelier de
mobilă. Într-un moment de inspiraţie, s-a gândit că nu ar fi rău deloc dacă ar
crea un pat aproape invizibil din punct de vedere al spaţiului. Şi atunci,
spune Claudiu Apostol Nicolescu, «
mi-a tresărit ideea că lipseşte ceva util de pe piaţa de mobilă din
România : un pat care să elibereze spaţiul în locuinţele mici şi nu
numai ». După ce a pus ideea pe hârtie, a transformat-o în produs şi a
brevetat-o la OSIM (Oficiul de Stat pentru invenţii şi mărci).
Recunoaştere naţională şi internaţională
La momentul la care i-a venit ideea, pe piaţa românească existau paturi
rabatabile cu nişte mecanisme de ridicare complicate, care, după ce că erau
foarte scumpe, se defectau foarte des. Claudiu a oferit pieţei de mobilă un pat
rabatabil simplu, ieftin şi bun. După cum probabil v-aţi dat seama, şi-a
transformat produsul într-un business, fiind prezent pe piaţa de mobilă de
aproape şapte ani. Mai mult, a participat cu stand propriu la Târgul naţional
BIFE 2013. De asemenea, a participat şi la
Salonul Naţional de invenţii INVENTIKA 2009, unde a obţinut medalia de argint,
iar în 2011, a participat la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva,
unde a obţinut medalia de bronz.
Încheiere într-o notă...
artistică !
Dacă l-am cunoscut pe Claudiu într-un muzeu, privind încântat lucrările
lui Brâncuşi, mă gândesc că ar fi frumos
să închei exact aşa cum am început, adică într-o notă artistică. Îmi aduc aminte că
printre alte explicaţii pe care i le-am dat la prima întâlnire despre lucrarea
Prometeu, i-am spus şi cum le-o traduc copiilor. Îi întreb aşadar dacă ştiu ce
iese dintr-un ou, iar ei îmi spun, evident, un puişor. Ei bine, le răspund că din
oul lui Brâncuşi, a ieşit un erou ! Aş îndrăzni să spun că, în timp ce
Brâncuşi a scos la iveală arta ascunsă în piatră, Claudiu a adus la existenţă o idee practică
ascunsă în propria minte, de care s-ar
putea să descoperim că toţi avem nevoie, inclusiv artiştii : patul
rabatabil manual.
Nu vreau publicitate !
Aş fi vrut să îl întreb mai multe despre invenţia sa, dar o să vă las pe
dumneavoastră să o faceţi. Mi-a spus modest, că nu vrea publicitate şi că, dacă
în plus, mi-ar trece prin cap să îi public fotografia, să-mi iau gândul !
Fotografia nu, dar puţină mediatizare nu strică nimănui, mi-am zis. Ce să fac,
defect profesional !Ei bine, dragii mei, eu, care mă laud că România-i
ţara mea, că îmi iubesc conaţionalii, cum să pierd ocazia de a scrie despre
el ? Este tânăr, este creativ, a pus pe picioare un proiect, ne face bine
să ştim că se poate şi în ţărişoara noastră. După părerea mea, calităţile
trebuie cultivate, ca pe florile cele mai frumoase şi rare. Apoi arătate lumii,
să fie exemplu bun de urmat.
Georgeta Istrate
Pentru detalii, intraţi pe :
Site : www.RabatBed.ro
Fost baiat de cartier,mare iubitor de punk. Interesanta persoana,cunoaste din multe domenii dar nu vrea sa arate.Trebuie sa stai mult in zona lui sa-l cunosti.
RăspundețiȘtergere