marți, 9 februarie 2016

Cultura Cucuteni -Tehnica ornamentării vaselor ceramice, faza A ( partea 1)






 Când vorbesc despre decorul primei faze din cultura Cucuteni, cercetătorii folosesc termenul „horror vacui”, adică teama de spaţiul liber, deoarece vasele sunt încărcate cu ornament pe întreaga suprafaţă. Cum decorau cucutenienii eneoliticului aceste vase? Trasau mai multe benzi[1] decorate, de la două până la cinci astfel de zone. Uneori, benzile erau despărţite prin metope[2]. Se lua în considerare mărimea şi formele vaselor, deoarece motivele decorative au legătură cu forma vasului, între ele creându-se un echilibru. Aşa se explică de ce fiecare parte componentă a fost desenată cu alt motiv geometrico-meandric, creându-se un ritm pe orizontală şi uneori, pe verticală. În prima fază numită Cucuteni A, avem ceramică cu decoruri pictate în culorile alb, roşu, negru; ceramică ornamentată cu decoruri incizate, dar şi o îmbinare între cele două tehnici de decorare, la care se adaugă, în unele cazuri, ornamentul în relief. Uneori decorul e cruţat din învelişul vasului, alteori este pur şi simplu pictat, vorbindu-se de o pictură negativă şi una pozitivă.
 În general, decorul ceramicii din faza A, atât al speciei pictate, cât şi al aceleia incizate, are ca motiv esenţial banda spiralică cu ambele capete răsucite, alcătuind aşa numita spirală în formă de S, dar nu lipseşte nici meandrul. În cazul spiralei cu ambele capete răsucite nu se mai ţine seama de forma vasului, spiralele înlănţuindu-se dau senzaţia de alergare.  În faza A, benzile pictate sunt în marea lor majoritate unitare; totuşi chiar din această fază se folosesc adesea şi benzi formate din mai multe linii (sau dungi) paralele: albe alternând cu cele roşii în faza A, albe sau negre alternând cu cele roşii în fazele următoare şi, bineînţeles, în toate cazurile, mărginite de o parte şi de alta de câte o linie neagră-ciocolatie, ceva mai groasă.  Destul de frecvent, motivul spiralic sau de alt fel este trasat chiar de liniile incizate, culoarea ce se aşterne în interiorul ornamentului în bandă, fie înainte, fie după ardere, fiind destinată numai punerii în valoare a motivului desenat iniţial prin liniile incizate şi scos astfel în evidenţă din fondul rămas în culoarea, uneori destul de neutră, a învelişului. Asemeea spirale în formă de S culcat, cuprinzând parţial în buclele lor cercuri concentrice realizate în tehnica pliseurilor fine, combinate cu puncte-gropiţe imprimate, se pot transforma uneori în spirale fugătoare, în timp ce, alteori, ele îndeplinesc rolul unor adevărate tangente la cerc. Pe de altă parte, ornamentarea obţinută cu ajutorul pliseurilor (sau simili-canelurilor) şi a şirurilor de gropiţe, frecventă în unele aşezări din faza A (şi pentru care noi am preconizat ca sursă de inspiraţie iniţială influenţa unei tehnici decorative din nord-nord-est) constituie şi ea o expresie destul de originală a măiestriei olarilor cucutenieni.(Dumitrescu, 1979, p. 21-22).
 Referitor la ceramica de tip A descoperită la Cetăţuia, judeţul Iaşi, H. Schmidt concluzionează: stilul ceramicii pictate este liber! (Schmidt, 1932, p. 72). Motivele decorative principale sunt spiralele de diferite feluri, clasificare după forma barei şi a capetelor ei; spirale dispuse izolat, îmbucat, agăţat sau continuu[3], în şiruri orizontale dar şi piezişe. Arheologii cred că spirala nu are numai un caracter decorativ, ci şi unul simbolic venind în legătură cu activităţile agricole. De exemplu, la Truşeşti-Ţuguieta s-au descoperit vase cu mai multe feluri de spirale, şi anume: cu bară dublu arcuită şi capetele răsucite sub formă de volute; bara dreaptă îndoită la capetele rotunde, ovale sau ascuţite; bara dreaptă sau îndoită unghiular, cu capetele alungite ori îndoite în formă de volută; cu bară scurtă şi un capăt îndoit unghiular, terminat cu o buclă; cu bare dublu ascuţite şi capetele răsucite în patrui spirale dispuse în formă de cârlig. (Dâmboviţa, Văleanu, 2004, p. 466).
 Un alt motiv decorativ folosit de purtătorii culturii Cucuteni este meandrul, provenit dintr-o spirală unghiulară sau frântă(Schmidt, 1932, p. 16). Vladimir Dumitrescu spune despre ceramica de tip A de la Hăbăşeşti că are benzile spiralice unghiulare, rezervate pe fondul colorat al vasului. De asemenea, benzile sunt însoţite de altele meandrice alcătuite din linii pictate şi rezervate deseori la exteriorul vasului, uneori şi la interior.
 Motivele desenate în această tehnică sunt spiralele, cercurile şi tangentele la cerc, aproape toate fiind benzi compuse din şiruri de gropiţe şi caneluri, ce acoperă în general partea centrală a vasului. Gâtul este acoperit cu şiruri de puncte aşezate orizontal, alternând cu simili-caneluri orizontale. Destul de frecvent, de pildă, la Hăbăşeşti, ornamentele trasate cu ajutorul succesiunilor de puncte-gropiţe se combină pe acelaşi vas atât cu pliseurile cât şi cu pictura crudă despre care s-a amintit. O examinare chiar mai puţin atentă a diferitelor motive realizate cu ajutorul acestor tehnici combinate arată că ele sunt în cea mai mare parte derivate din spirale, chiar dacă, foarte frecvent, buclele spiralelor fugătoare iniţiale, întâlnindu-se, se transformă în cercuri concentrice, iar cozile spiralelor devin benzi tangente la aceste cercuri. Dealtfel, uneori, motivul iniţial se dizolvă şi mai radical, înseşi cozile tangente devenind un fel de ovaluri prelungi, puţin subţiate şi ascuţite la capete, în timp ce spaţiile rămase de ambele lor părţi sunt umplute cu pastile prelungi, ascuţite la un capăt, pe care noi le-am numit « frunze», căci seamănă într-adevăr cu unele frunzuliţe. Atât motivele folosite, cât şi maniera de realizare şi de combinare a lor se întâlnesc şi în ceramica policromă, dovedind o dată mai mult unitatea de inspiraţie şi de execuţie a artei cucuteniene.(Dumitrescu, 1979, p. 22).

Georgeta Istrate




BIBLIOGRAFIE

·   Dumitrescu, Vladimir, Arta culturii Cucuteni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.

·   Schmidt, H., Cucuteni in der oberen Moldau, Rumänien, Berlin- Leipzig, 1932
·   Petrescu-Dîmboviţa, Văleanu, Mădălin-Cornel, 2004, Cucuteni-Cetăţuie, Săpăturile din anii 1961-1966. Monografie arheologică, Piatra Neamţ, BMA XIV, Editura “Constantin Matasă”, 2004




[1] Mai sunt numite şi registre
[2] Element decorativ constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize
[3] Sau fugătoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu