În afară de motivele spiralice, meşterii
cucutenieni au folosit, mai rar, ce-i drept, şi motive unghiulare, ca şi în
ornamentarea pictată. În unele benzi alcătuite din mai multe caneluri-pliseuri
paralele, sunt trasate şi desene unghiulare în formă de Z (dublu) culcat, pe
care specialiştii îl consideră un derivat al spiralei S răsturnat. Când aceste
simboluri sau desene se combină, el pare un derivat dintr-un meandru[1].
O altă tehnică folosită în faza A a culturii Cucuteni este decorul realizat în
tehnica şănţuleţelor, rezultată probabil din accentuarea liniilor incizate, cu
ajutorul unui vârf bont. Rezultatul: canelurile sunt înguste şi adânci. Tehnica
aceasta a fost realizată în ultimele două etape ale fazei A, în zona de
nord-est a Moldovei, dar şi dincolo de Prut. Este o tehnică care, după ce se
stinge, nu mai are continuitate în fazele următoare, respectiv A-B şi B. ”
Unele piese decorate în această tehnică- de exemplu o serie de vase binocluri-
sunt realizări de adevărată virtuozitate, spiralele fugătoare arcuindu-se şi
trecând de pe unul dintre «picioare » pe puntea de legătură şi de aici pe
celălalt «picior», într-o desfăşurare perfect unitară şi acoperind, împreună cu
motivele secundare –câte o dată grupe de gropiţe- întreaga suprafaţă
exterioară.(Dumitrescu, 1979, p. 22).
Cele mai multe vase de acest gen s-au găsit la
Truşeşti, predominantă fiind spirala, care constituie frize orizontale, de
diferite lăţimi şi se desfăşoară după criteriile ceramicii pictate. Cu alte
cuvinte, spiralele sunt unite, dar nu înlănţuite sau transformate în spirale
fugătoare dublate de spirale în S lăsate din peretele vasului. În alte cazuri, spirala
fugătoare pare o bandă şerpuitoare continuă. De multe ori, acest fel de
ornamentare este asociat de caneluri, cu plisură crudă de culoare roşie şi cu
încrustaţie de culoare albă. În primele faze cucuteniene, ornamentarea este
bicromă. O altă părere privind ceramica fazei A coincide cu a celorlalţi
istorici. Decorul ceramicii din faza A, atât al speciei pictate, cât şi aceleia
incizate, are ca motiv esenţial banda spiralică cu ambele capete răsucite, alcătuind
aşa numita spirală în formă de S, dar nu lipseşte nici meandrul. Între ornament
şi forma vasului nu este mai niciodată vreo legătură; de aceea spiralele se
înlănţuiesc şi aleargă desfăşurându-se pe întreaga suprafaţă exterioară (uneori
şi pe aceea interioară) a vasului, aşa încât pe bună dreptate acest stil a fost
caracterizat ca dominat de goaza spaţiului (horror vacui).(Daicoviciu, 1960, p.
66).
În această fază, decorul este obţinut cu
ajutorul culorii albe. Aceasta trasează pe sau din învelişul fond, care poate
fi de culori diferite, de exemplu: brun, brun-roşcat, negru, întotdeauna
lustruit, motivele. Meşetrul cucutenian s-a folosit de patru elemente, şi
anume: benzile late, liniile, şirurile de puncte şi pastile. Imaginaţia nu l-a
oprit să le şi combine cu linii incizate sau caneluri. Desigur, cel mai
frecvent motiv este... tot spirala! În unele cazuri, sunt vase ale căror siluete
nu scot prea mult în evidenţă părţile componente, mă refer la gât, partea
centrală, etc. , şi nu este împărţit în registre orizontale. Atunci când
părţile componente sunt marcate clar de silueta vasului, ornamentaţia este
tectonică. De exemplu, gâtul, indiferent că este mai înalt sau mai scund, poate
fi decorat cu puncte albe aşezate în şiruri orizontale pe marginile registrului,
cu două benzi late paralele fiind suplimentate cu caneluri orizontale sau cu
alte combinaţii. Gâtul unora dintre vase este decorat cu spirale orizontale în
S, rezervate din înveliş cu ajutorul liniilor albe de bordură. Corpul acestui
fel de vase este împodobit cu o serie de caneluri orizontale, care prezintă din
loc în loc grupe verticale de câte trei pastile albe. Pe unele castroane de
dimensiuni mai mari motivul spiralic este aproape colţuros, uneori unghiular, deoarece
tija spiralei nu se mai unduieşte, ci devine dreaptă, iar buclele devin simple prelungiri
unghiulare ale benzii care trasează tija spiralei.
Uneori
banda spiralică se poate transforma într-o bandă de zigzag, însoţită de linii
şi de şiruri de puncte albe, pe alocuri înviorate de câte o pastilă albă, partea
decorativă fiind delimitată de două caneluri.
Ornamentarea bicromă pe străchini şi capacele
în formă de clopot de la Frumuşica este interesantă, căci meşterul introduce uneori câte o friză compusă
din două şiruri de motive în formă de potcoave, şirul acelora cu bucla în jos alternând cu
acela cu bucla în sus ,constituind registrul central al unui capac, clopot, mărginit
de caneluri presărate cu pastile albe. Faptul că «potcoavele» din şirul
superior se ating cu cele din rândul inferior conferă o anumită unitate acestei
frize, dubla linie de margine dând impresia că trece de la o buclă la alta şi
constituie un motiv de sine stătător. Am fi înclinaţi să credem că aceste
«potcoave» au rezultat din benzi circulare secţionate la unul dintre poli, deşi
până acum asemenea benzi circulare par a se fi întâlnit numai pe ceramica
policromă.(Dumitrescu, 1979, p. 24).
În faza Cucuteni A1 ceramica specifică acestei
etape nu s-a născut pe întreaga arie de răspândire a precucutenianului, ci
exclusiv în regiunea cotului Carpaţilor, pe teritoriul de atingere dintre
zonele de răspândire ale culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. În etapele A1 şi A2
ornamentarea bicromă pe fond relativ închis (brun sau negru) şi lustruit
motivele sunt pictate cu alb-mat, uneori, cu roşu. Pictura policromă (în trei
culori) apare în cursul etapei A2. De-abia începând cu etapa A2 se poate vorbi
de o pictură specific cucuteniană. În unele cazuri, aceasta (Pictura etapei A2)
este combinată cu incizia[2].
Spuneam că cele trei culori specifice culturii Cucuteni sunt alb[3],
roşu[4]
şi negru[5],
dintre ele una fiind aleasă ca fond, iar celelalte folosesc la pictarea
motivelor ornamentale. Până la sfârşitul fazei A, negrul a fost folosit
exclusiv pentru trasarea liniilor de bordură ale benzilor albe sau roşii.
În faza Cucuteni A2 se mai menţine ceramica
bicromă, dar se găseşte mult mai multă ceramică pictată în trei culori. Progresul
în tehnica pregătirii pastei merge mână în mână cu introducerea tricromiei, aşa
încât în marea majoritate a cazurilor ceramica tricromă este mult mai fină şi
mai îngrijit lucrată decât aceea bicromă. polonicul cu coadă lungă, sunt
creaţii mai recente, iar celălalt în faza Cucuteni A2. O altă formă considerată
de obicei de esenţă precucuteniană este aşa-zisul vas-binoclu, dar la noi în
ţară nu se întâlneşte înainte de etapa Cucuteni A 2.
Ceramica tricromă (alb, roşu şi negru) se
caracterizează prin motive mai ales spiralice, pictate sau rezervate în benzi
mai late sau mai înguste, albe pe fond roşu sau roşii pe fond alb şi mărginite
cu o linie de culoare neagră-ciocolatie. Pe lângă acesta se mai găseşte şi
ceramica cu ornamente incizate, uneori motivele fiind benzi de mai multe linii
paralele adâncite ca nişte şănţuleţe, în timp ce unele porţiuni ale pereţilor
vaselor sunt acoperite cu roşu crud, după tradiţia precucuteniană.
În etapa Cucuteni A 3 dispare cu totul
ornamentarea bicromă, menţinându-se alături de ceramica în trei culori şi aceea
cu ornamente incizate (dar numai benzi mărginite cu câte două linii incizate, nu
şi benzi din mai multe linii paralele), precum şi specia de bucătărie. Şi în etapele
A3 şi A4 se întâlneşte bicromie alături de policromie, dar această bicromie este
cu totul deosebită de aceea «de tip vechi », din etapele precedente, fiind
realizată în tehnica decorului policrom şi cu două dintre culorile folosite
pentru policromie. În schimb, în foarte rare cazuri se poate vorbi chiar de o
policromie în patru culori, căci pe lângă învelişul brun-roşcat s-au
întrebuinţat pentru ornamentare toate cele trei culori amintite.(Dumitrescu, 1979,
p. 18). În unele aşezări de la sfârşitul
acestei etape, nu se mai găseşte aproape deloc ceramică cu ornamente incizate (de
exemplu la Fedeleşeni), vestind astfel zorile de tranziţie Cucuteni A-B.
Georgeta Istrate
-
Dumitrescu, Vladimir, Arta
culturii Cucuteni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
-
Schmidt, H., Cucuteni in der
oberen Moldau, Rumänien, Berlin- Leipzig, 1932
- Petrescu-Dîmboviţa, Văleanu, Mădălin-Cornel, 2004, Cucuteni-Cetăţuie, Săpăturile din anii
1961-1966. Monografie arheologică, Piatra Neamţ, BMA XIV, Editura
“Constantin Matasă”, 2004
- Daicoviciu,
C, Istoria României, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Române,
Bucureşti, 1960
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu