marți, 9 februarie 2016

Cultura Cucuteni-Tehnica ornamentării vaselor ceramice, faza A ( partea 2)



 

 În afară de motivele spiralice, meşterii cucutenieni au folosit, mai rar, ce-i drept, şi motive unghiulare, ca şi în ornamentarea pictată. În unele benzi alcătuite din mai multe caneluri-pliseuri paralele, sunt trasate şi desene unghiulare în formă de Z (dublu) culcat, pe care specialiştii îl consideră un derivat al spiralei S răsturnat. Când aceste simboluri sau desene se combină, el pare un derivat dintr-un meandru[1]. O altă tehnică folosită în faza A a culturii Cucuteni este decorul realizat în tehnica şănţuleţelor, rezultată probabil din accentuarea liniilor incizate, cu ajutorul unui vârf bont. Rezultatul: canelurile sunt înguste şi adânci. Tehnica aceasta a fost realizată în ultimele două etape ale fazei A, în zona de nord-est a Moldovei, dar şi dincolo de Prut. Este o tehnică care, după ce se stinge, nu mai are continuitate în fazele următoare, respectiv A-B şi B. ” Unele piese decorate în această tehnică- de exemplu o serie de vase binocluri- sunt realizări de adevărată virtuozitate, spiralele fugătoare arcuindu-se şi trecând de pe unul dintre «picioare » pe puntea de legătură şi de aici pe celălalt «picior», într-o desfăşurare perfect unitară şi acoperind, împreună cu motivele secundare –câte o dată grupe de gropiţe- întreaga suprafaţă exterioară.(Dumitrescu, 1979, p. 22).
 Cele mai multe vase de acest gen s-au găsit la Truşeşti, predominantă fiind spirala, care constituie frize orizontale, de diferite lăţimi şi se desfăşoară după criteriile ceramicii pictate. Cu alte cuvinte, spiralele sunt unite, dar nu înlănţuite sau transformate în spirale fugătoare dublate de spirale în S lăsate din peretele vasului. În alte cazuri, spirala fugătoare pare o bandă şerpuitoare continuă. De multe ori, acest fel de ornamentare este asociat de caneluri, cu plisură crudă de culoare roşie şi cu încrustaţie de culoare albă. În primele faze cucuteniene, ornamentarea este bicromă. O altă părere privind ceramica fazei A coincide cu a celorlalţi istorici. Decorul ceramicii din faza A, atât al speciei pictate, cât şi aceleia incizate, are ca motiv esenţial banda spiralică cu ambele capete răsucite, alcătuind aşa numita spirală în formă de S, dar nu lipseşte nici meandrul. Între ornament şi forma vasului nu este mai niciodată vreo legătură; de aceea spiralele se înlănţuiesc şi aleargă desfăşurându-se pe întreaga suprafaţă exterioară (uneori şi pe aceea interioară) a vasului, aşa încât pe bună dreptate acest stil a fost caracterizat ca dominat de goaza spaţiului (horror vacui).(Daicoviciu, 1960, p. 66).
 În această fază, decorul este obţinut cu ajutorul culorii albe. Aceasta trasează pe sau din învelişul fond, care poate fi de culori diferite, de exemplu: brun, brun-roşcat, negru, întotdeauna lustruit, motivele. Meşetrul cucutenian s-a folosit de patru elemente, şi anume: benzile late, liniile, şirurile de puncte şi pastile. Imaginaţia nu l-a oprit să le şi combine cu linii incizate sau caneluri. Desigur, cel mai frecvent motiv este... tot spirala! În unele cazuri, sunt vase ale căror siluete nu scot prea mult în evidenţă părţile componente, mă refer la gât, partea centrală, etc. , şi nu este împărţit în registre orizontale. Atunci când părţile componente sunt marcate clar de silueta vasului, ornamentaţia este tectonică. De exemplu, gâtul, indiferent că este mai înalt sau mai scund, poate fi decorat cu puncte albe aşezate în şiruri orizontale pe marginile registrului, cu două benzi late paralele fiind suplimentate cu caneluri orizontale sau cu alte combinaţii. Gâtul unora dintre vase este decorat cu spirale orizontale în S, rezervate din înveliş cu ajutorul liniilor albe de bordură. Corpul acestui fel de vase este împodobit cu o serie de caneluri orizontale, care prezintă din loc în loc grupe verticale de câte trei pastile albe. Pe unele castroane de dimensiuni mai mari motivul spiralic este aproape colţuros, uneori unghiular, deoarece tija spiralei nu se mai unduieşte, ci devine dreaptă, iar buclele devin simple prelungiri unghiulare ale benzii care trasează tija spiralei.
Uneori banda spiralică se poate transforma într-o bandă de zigzag, însoţită de linii şi de şiruri de puncte albe, pe alocuri înviorate de câte o pastilă albă, partea decorativă fiind delimitată de două caneluri.
 Ornamentarea bicromă pe străchini şi capacele în formă de clopot de la Frumuşica este interesantă, căci  meşterul introduce uneori câte o friză compusă din două şiruri de motive în formă de potcoave,  şirul acelora cu bucla în jos alternând cu acela cu bucla în sus ,constituind registrul central al unui capac, clopot, mărginit de caneluri presărate cu pastile albe. Faptul că «potcoavele» din şirul superior se ating cu cele din rândul inferior conferă o anumită unitate acestei frize, dubla linie de margine dând impresia că trece de la o buclă la alta şi constituie un motiv de sine stătător. Am fi înclinaţi să credem că aceste «potcoave» au rezultat din benzi circulare secţionate la unul dintre poli, deşi până acum asemenea benzi circulare par a se fi întâlnit numai pe ceramica policromă.(Dumitrescu, 1979, p. 24).
 În faza Cucuteni A1 ceramica specifică acestei etape nu s-a născut pe întreaga arie de răspândire a precucutenianului, ci exclusiv în regiunea cotului Carpaţilor, pe teritoriul de atingere dintre zonele de răspândire ale culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. În etapele A1 şi A2 ornamentarea bicromă pe fond relativ închis (brun sau negru) şi lustruit motivele sunt pictate cu alb-mat, uneori, cu roşu. Pictura policromă (în trei culori) apare în cursul etapei A2. De-abia începând cu etapa A2 se poate vorbi de o pictură specific cucuteniană. În unele cazuri, aceasta (Pictura etapei A2) este combinată cu incizia[2]. Spuneam că cele trei culori specifice culturii Cucuteni sunt alb[3], roşu[4] şi negru[5], dintre ele una fiind aleasă ca fond, iar celelalte folosesc la pictarea motivelor ornamentale. Până la sfârşitul fazei A, negrul a fost folosit exclusiv pentru trasarea liniilor de bordură ale benzilor albe sau roşii.
 În faza Cucuteni A2 se mai menţine ceramica bicromă, dar se găseşte mult mai multă ceramică pictată în trei culori. Progresul în tehnica pregătirii pastei merge mână în mână cu introducerea tricromiei, aşa încât în marea majoritate a cazurilor ceramica tricromă este mult mai fină şi mai îngrijit lucrată decât aceea bicromă. polonicul cu coadă lungă, sunt creaţii mai recente, iar celălalt în faza Cucuteni A2. O altă formă considerată de obicei de esenţă precucuteniană este aşa-zisul vas-binoclu, dar la noi în ţară nu se întâlneşte înainte de etapa Cucuteni A 2.
 Ceramica tricromă (alb, roşu şi negru) se caracterizează prin motive mai ales spiralice, pictate sau rezervate în benzi mai late sau mai înguste, albe pe fond roşu sau roşii pe fond alb şi mărginite cu o linie de culoare neagră-ciocolatie. Pe lângă acesta se mai găseşte şi ceramica cu ornamente incizate, uneori motivele fiind benzi de mai multe linii paralele adâncite ca nişte şănţuleţe, în timp ce unele porţiuni ale pereţilor vaselor sunt acoperite cu roşu crud, după tradiţia precucuteniană.
 În etapa Cucuteni A 3 dispare cu totul ornamentarea bicromă, menţinându-se alături de ceramica în trei culori şi aceea cu ornamente incizate (dar numai benzi mărginite cu câte două linii incizate, nu şi benzi din mai multe linii paralele), precum şi specia de bucătărie. Şi în etapele A3 şi A4 se întâlneşte bicromie alături de policromie, dar această bicromie este cu totul deosebită de aceea «de tip vechi », din etapele precedente, fiind realizată în tehnica decorului policrom şi cu două dintre culorile folosite pentru policromie. În schimb, în foarte rare cazuri se poate vorbi chiar de o policromie în patru culori, căci pe lângă învelişul brun-roşcat s-au întrebuinţat pentru ornamentare toate cele trei culori amintite.(Dumitrescu, 1979, p. 18).  În unele aşezări de la sfârşitul acestei etape, nu se mai găseşte aproape deloc ceramică cu ornamente incizate (de exemplu la Fedeleşeni), vestind astfel zorile de tranziţie Cucuteni A-B.

Georgeta Istrate





BIBLIOGRAFIE

-     Dumitrescu, Vladimir, Arta culturii Cucuteni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.

-     Schmidt, H., Cucuteni in der oberen Moldau, Rumänien, Berlin- Leipzig, 1932
       - Petrescu-Dîmboviţa, Văleanu, Mădălin-Cornel, 2004, Cucuteni-Cetăţuie, Săpăturile din anii 1961-1966. Monografie arheologică, Piatra Neamţ, BMA XIV, Editura “Constantin Matasă”, 2004
      -   Daicoviciu, C, Istoria României, vol. I,  Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1960





[1] Meandrul este un derivat unghiular al spiralei fugătoare.
[2] Această metodă de decor o întâlnim în cursul etapei de începutt A1, fără alt fel de decor.
[3] Adeseori are nuanţe gălbui
[4] Are mai multe nuanţe, uneori brun-cărămiziu sau brun mai închis
[5] Cu nuanţe de ciocolatiu închis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu