marți, 23 februarie 2016

MĂNĂSTIREA PRISLOP (3)





DINCOLO DE  RĂU…

           Veneam  spre biserică admirând curtea cu multele nuanţe de verde, izvoarele , clopotniţa , chiliile şi măicuţele care treceau în grabă pe langă noi .Totul  era un tablou parcă  rupt dintr-un vis. Trebuie să mergi acolo ca să-ţi dai seama că există şi o altă lume.
             Două doamne vorbeau despre harul pe care îl are Părintele Nicolae, dar şi despre o poveste legată de el, de-a dreptul incredibilă .Am să o redau aşa cum am auzit-o: “În satul de unde vine părintele, era o vrăjitoare care făcea mult rău comunităţii. Nemaiputând suporta răutăţile ei, oamenii au mers la Părintele Nicolae să-i ceară ajutorul . În astfel de cazuri se face Sfântul Maslu de şapte ori. După al treilea Maslu, fetiţa părintelui, în vârstă de  opt ani, a căzut şi a făcut o tumoră. Internată în spital, copila , chiar dacă suporta dureri mari , nu se plângea şi  nu se văita niciodată. Ba încă spunea colegelor de salon care-şi plângeau durerile cu glas tare, că vaietele lor îi fac pe cei dragi să sufere şi că nu este bine să-şi îngrijoreze familiile mai mult decăt deja o fac. După încă trei Sfinte Masluri fetiţa a murit, însă a murit şi vrăjitoarea. Preotul a făcut şi ultima slujbă. Apoi şi-a pierdut şi soţia.Inima părintelui a fost sfâşiată de durere,  dar a înţeles că dincolo de un rău Dumnezeu vede un bine “ M-am gândit imediat la Iov. Cât de mult seamănă istoriile celor doi!


SCURT ISTORIC AL BISERICII

   Ne îndreptam spre Biserica Mănăstirii,  unde slujeşte Părintele Nicolae. Ne-a rugat  să mai aşteptăm puţin pentru că trebuia să spovedească nişte persoane. În acest timp , în curte , Maica Stareţă ne-a povestit câte ceva despre istoricul mânăstirii. Mai întâi a ţinut să precizeze că: “vă rog să nu ma fotografiaţi şi nici să mă înregistraţi!”
          Astfel, am aflat că lăcaşul a fost zidit în secolul al 14-lea, de către Sfântul Nicodim. În anul  1564 Domniţa Zamfira,  fiica domnitorului valah Moise Vodă Basarab, fiind foarte bolnavă, a venit în acest loc să se roage. După ce a băut apă din micul izvor din curtea mânăstirii,  Domniţa s-a  vindecat. Drept recunoştinţă, ea  a restaurat lăcaşul ,a  refăcut picturile şi a dăruit  bisericii o icoană a Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni. A murit în anul 1580, iar mormântul ei se află aici, în pronaosul bisericii.
      În anul 1762, biserica  a fost incendiată  din ordinul generalului Bukov, iar călugării ortodocşi alungaţi. Picturile au fost  distruse  aproape complet. Doar icoana Fecioarei Maria a fost  salvată! Timp de două secole, mânăstirea a aparţinut Bisericii Greco-Catolice până în anul 1948, când a revenit la cultul iniţial. În acel an, stareţ al  mânăstirii a fost numit Arsenie Boca. În zece ani,  acesta a schimbat cu totul înfăţişarea mănăstirii. Este considerat al treilea ctitor al bisericii, după Nicodim şi Zamfira , şi o figură legendară pentru ortodoxia românească. În anul 1950, din lipsă de călugări, Prislopul a devenit mânăstire de maici.

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu