DINCOLO DE RĂU…
Veneam spre biserică admirând curtea cu multele
nuanţe de verde, izvoarele , clopotniţa , chiliile şi măicuţele care treceau în
grabă pe langă noi .Totul era un tablou parcă
rupt dintr-un vis. Trebuie să mergi
acolo ca să-ţi dai seama că există şi o altă lume.
Două doamne vorbeau despre harul
pe care îl are Părintele Nicolae, dar şi despre o poveste legată de el, de-a
dreptul incredibilă .Am să o redau aşa cum am auzit-o: “În satul de unde vine
părintele, era o vrăjitoare care făcea mult rău comunităţii. Nemaiputând
suporta răutăţile ei, oamenii au mers la Părintele Nicolae să-i ceară ajutorul
. În astfel de cazuri se face Sfântul Maslu de şapte ori. După al treilea
Maslu, fetiţa părintelui, în vârstă de
opt ani, a căzut şi a făcut o tumoră. Internată în spital, copila , chiar
dacă suporta dureri mari , nu se plângea şi
nu se văita niciodată. Ba încă spunea colegelor de salon care-şi plângeau
durerile cu glas tare, că vaietele lor îi fac pe cei dragi să sufere şi că nu
este bine să-şi îngrijoreze familiile mai mult decăt deja o fac. După încă trei
Sfinte Masluri fetiţa a murit, însă a murit şi vrăjitoarea. Preotul a făcut şi
ultima slujbă. Apoi şi-a pierdut şi soţia.Inima părintelui a fost sfâşiată de
durere, dar a înţeles că dincolo de un
rău Dumnezeu vede un bine “ M-am gândit imediat la Iov. Cât de mult seamănă
istoriile celor doi!
SCURT ISTORIC AL BISERICII
Ne îndreptam spre Biserica Mănăstirii, unde slujeşte Părintele Nicolae. Ne-a rugat să mai aşteptăm puţin pentru că trebuia să
spovedească nişte persoane. În acest timp , în curte , Maica Stareţă ne-a
povestit câte ceva despre istoricul mânăstirii. Mai întâi a ţinut să precizeze
că: “vă rog să nu ma fotografiaţi şi nici să mă înregistraţi!”
Astfel, am aflat că lăcaşul a fost
zidit în secolul al 14-lea, de către Sfântul Nicodim. În anul 1564 Domniţa Zamfira, fiica domnitorului valah Moise Vodă Basarab, fiind
foarte bolnavă, a venit în acest loc să se roage. După ce a băut apă din micul
izvor din curtea mânăstirii, Domniţa s-a
vindecat. Drept recunoştinţă, ea a restaurat lăcaşul ,a refăcut picturile şi a dăruit bisericii o icoană a Maicii Domnului
considerată făcătoare de minuni. A murit în anul 1580, iar mormântul ei se află
aici, în pronaosul bisericii.
În
anul 1762, biserica a fost incendiată din ordinul generalului Bukov, iar călugării
ortodocşi alungaţi. Picturile au fost distruse
aproape complet. Doar icoana Fecioarei Maria a fost salvată! Timp de două secole, mânăstirea a
aparţinut Bisericii Greco-Catolice până în anul 1948, când a revenit la cultul
iniţial. În acel an, stareţ al mânăstirii
a fost numit Arsenie Boca. În zece ani,
acesta a schimbat cu totul înfăţişarea mănăstirii. Este considerat al
treilea ctitor al bisericii, după Nicodim şi Zamfira , şi o figură legendară
pentru ortodoxia românească. În anul 1950, din lipsă de călugări, Prislopul a
devenit mânăstire de maici.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu