vineri, 12 februarie 2016

Lume, nu te mai uita la mine!





De ce oare lumea toată
De noi este deranjată?
Când ne ţinem strâns de mâni
Parc - ar vrea să ne dea pumni!

Neagră li se face faţa
Când ne văd, li se ia viaţa,
Dacă ochii tăi frumoşi
Mă privesc tot drăgăstoşi,

Sau mă mângâi şi-mi surâzi
Ori de mijloc mă cuprinzi,
Şi ne văd, din întâmplare,
Este jalea cea mai mare!

Ura este ca o floare
Cu parfum îngrozitor,
De-i priveşti, tot la-ntâmplare,
Ochii lor îţi dau fiori!

Doamne, dă-le lor iubire
Să îşi vadă de-a lor viaţă,
Pune-le şi dăruire
Şi-n vorbă ceva dulceaţă.

Şi mai dă-le bunătate
Dă-le, Doamne, sănătate.
Şi de omu-i rău din fire
Toarnă-i nişte fericire.

Lume, ţie ţi-ar sta bine
Să te uiţi întâi la tine,
Schimbă ce nu îţi convine
Nu te mai uita la mine!

Georgeta,
12 februarie 2016

Un comentariu:

  1. Fericirea oamenilor rai din fire este sa ii vada pe cei din jur nefericiti. Cand nu pot sa urce trepte spre un nivel superior, vor incerca sa ii tarasca pe cei din jur inspre mocirla, ca sa-si dovedeasca lor insile ca nu exista Frumos pe lumea asta.
    Da, e bine sa ii iertam pe cei care nu pot fi altfel decat sunt. Ei se lupta cu proprii lor demoni interiori, doar ca nu sunt in stare sa vada acest lucru.

    G.

    RăspundețiȘtergere