vineri, 18 decembrie 2015

Experiment de vindecare la distanţă



     

     Dragii mei, aşa cum vă promiteam în articolul anterior despre vindecarea la distanţă, astăzi o să  descriu cum s-a desfăşurat şedinţa de terapie, dar şi ce am simţit în acest timp. Am convenit prin telefon, cu domnul Constantin Geambaşu, ca tratamentul să înceapă în data de 17 decembrie 2015,  ora 21...



     Ora 20,50. Mă pregătesc de terapie. Este pentru prima oară în viaţă când voi experimenta o astfel de practică. Terapeutul mi-a câştigat încrederea de la prima şedinţă... Dar aceea s-a desfăşurat   în prezenţa dumnealui,  însă acum e ALTCEVA. Oare? Vom vedea!  Nu ştiu de ce, dar am emoţii...

Niciun milimetru necotrobăit...


   Ora 21 se apropie cu  repeziciune.E musai să fiu pregătită. Închid interfonul  - altfel  legea lui Murphy ar putea să intre în acţiune – apoi  sting lumina în cameră şi mă întind pe pat. Închid ochii şi mă las în voia acelor mâini care ... deja au început să lucreze!!! Îmi impun să rămân trează. Lucrul începe în forţă că, dintr-o dată, simt furnicături în tot corpul. Undeva nedesluşit, se aude un zgomot abia perceptibil. Nu ştiu să explic, am senzaţia de schimbare de vibraţie, simt un fel de  rotaţii din ce în ce mai amplificate ale energiilor în zona ombilicului. Chestia asta mă depăşeşte. Doar un specialist ar putea să traducă mai bine ceea ce am descris mai devreme.
   Zâmbesc în interiorul meu - nu ştiu cum vine chestia asta -, dar energia parcă nu vrea să lase niciun milimentru necotrobăit. Simt că lucrează în zona capului şi a tiroidei. Ştiu că am probleme în zonele acelea, mai ales pe partea dreaptă. În sfera nasului, energia zăboveşte ceva mai mult -  mă ştiu cu o deviaţie de sept...

Ca şi cum cineva m-ar ţine pe braţe...


      Sunt puţin îngrijorată să nu-mi îngheţe picioarele, căci de obicei sunt reci chiar şi pe caniculă. Temerile mele dispar cu fiecare secundă în care energia lucrează.Din când în când,  în zonele pe care le ştiu cu probleme, simt o apăsare aproape materială. Pe măsură ce trece timpul, trupul se relaxează, am senzaţia că nu mai am corp fizic, că sunt toată numai energie, simt vibraţiile acelea peste tot. Mi se pare o experienţă de-a dreptul extraordinară, căci sentimentul este că sunt ridicată deasupra patului cu câţiva centimetri, ca şi cum cineva m-ar ţine pe braţe. Dintr-o dată, am impulsul să sărut mâinile care mă vindecă. Şi o fac, mental, de câteva ori. Ochii mi se umezesc. De ce? În clipele astea, am capacitatea de a iubi pe toată lumea – şi prieteni, şi duşmani. Este adevărat că până acum, aveam impulsul de a îmbrăţişa tot ce întâlnesc, dar în momentele astea sentimentul de iubire pare că se dilată, topindu-mă  într-o emoţie plină de duioşie. Doamne, este atât de bine!
  
În profunzimile fiinţei

    După terapie, vorbesc la telefon cu domnul Constantin, căruia îi mărturisesc senzaţiile pe care tocmai le experimentasem. Mă ascultă, plăcut impresionat. Îl cred. Ca terapeut,  e normal că vrei să ştii reacţiile oamenilor pe care îi tratezi. În fond şi la urma urmei, ce satisfacţie mai mare poţi să ai decât bucuria acelora pe care îi tratezi ?
     După ce mă ascultă, domnul Constantin adaugă: „ Da, şi pentru mine este interesant să aud ce-mi spuneţi, deoarece  fiecare pacient are modul său  de reacţie. Să fiţi atentă la cum vă simţiţi în perioada următoare, căci energia aceasta lucrează şi după ce timpul alocat terapiei s-a încheiat. La metoda lucrului de la distanţă, am şi persoane care-mi spun că nu simt prea multe, dar cu siguranţă energia lucrează... Şi, apropo de faptul că vi s-au umezit ochii şi simţeaţi că iubiţi pe toată lumea, am observat de-a lungul timpului, că energia aceasta merge în profunzimile fiinţei, măturând de acolo orice rău, iar rezultatul se vede ulterior, în atitudinea persoanei. Vreau să spun că se întâmplă o echilibrare totală pe fizic, psihic şi mental”.

Georgeta Istrate


Date de contact:
Constantin Geambaşu
tel: 0722.344.290
mail: geoo1960@yahoo.com
site: www.eco-logica.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu