marți, 29 decembrie 2015

Dacă zici...






Dintre-atâtea păsărele
Ce plutesc pe cerul,linul,
Nu-i niciuna să-ţi aline
Dorul, inima şi chinul


Nici iubirea s-o învie
Cu-a lor cântece suave,
Nici speranţa, doar suspinul
Şi durerea ce te arde.


Zboară păsări cântătoare
Ciripesc pe ramuri verzi,
Poate-a răsări un soare
Pentru tine…să mai crezi ?


Trece timpul ca bolidul
La o parte te aruncă,
S-ofileşte iarba-n luncă
Şi apare pe-obraz ridul


Iar iubirea cea cântată
De poeţi şi menestreli,
Se tot lasă aşteptată,
Nu mai ştii la ce să speri.


Când orgoliul e mai mare
Ca iubirea ce  (n-)o ai,
Vrei  primi fără hotare
Dar tu n-ai! De un’ să dai?


Ş-atunci spui la orişicine
Cu tristeţe, of ş-amar,
Că iubirea-i utopie
A destinului zadar.

Dacă zici că-i o poveste
Şi-un destin de neatins,
Las-o altora să spere
Să ajungă-n paradis!

Georgeta Istrate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu