Dacă zici...

Dintre-atâtea păsărele

Ce plutesc pe cerul linul,

Nu-i niciuna să-ţi aline

Dorul, inima şi chinul.

Nici iubirea s-o învie

Cu-a lor cântece suave,

Nici speranţa, doar suspinul

Şi durerea ce te arde.

Zboară păsări cântătoare

Ciripesc pe ramuri verzi,

Poate-a răsări un soare

Pentru tine…să mai crezi ?

Trece timpul ca bolidul

Nu te-ntreabă ce şi cum,

Visele   preface-n scrum

Şi pe-obraz mijeşte ridul!

Iar iubirea cea cântată

De poeţi şi menestreli,

Se tot lasă aşteptată,

Nu mai ştii la ce să speri.

Când orgoliul e mai mare

Ca iubirea ce  (n-)o ai,

Vrei  primi fără hotare

Dar tu n-ai! De un’ să dai?

Ş-atunci spui la orişicine

Cu tristeţe, of ş-amar,

Că iubirea-i utopie

A destinului zadar.

Dacă zici că-i o poveste

Şi-un destin de neatins,

Las-o altora, să spere

Să ajungă-n paradis!

Georgeta Istrate